De același autor
Înaintea alegerilor de marți, existau puține certitudini. Președintele Donald Trump ar fi urmat să piardă votul popular. Toate agregatoarele de sondaje dădeau, în funcție de selecția pe care au făcut-o, diferențe între 7% și 11% în favoarea fostului vicepreședinte Joe Biden. Până în preziua alegerilor, numărul celor care aprobau performanța lui Trump în fruntea guvernului american era mai mic cu aproape șapte procente decât al celor care o dezaprobau (puțin peste 43% contra 50%). În 2004, rata de favorabilitate a lui George W. Bush a fost de 48% și a fost singurul președinte în funcție de după cel de-al Doilea Război Mondial care a reușit să câștige un nou mandat în condițiile în care majoritatea îi dezaproba acțiunile.
Aceste două seturi de date care nu erau contestate de nimeni (toate celelalte fiind supuse unor interpretări contradictorii) sugerau că la unul dintre cele mai importante teste ale acestor alegeri – persoana lui Trump însuși – președintele urma să piardă. La ora scrierii acestui articol, rezultatele nu sunt cunoscute, iar predicțiile variau de la o victorie zdrobitoare pentru Biden și un „val albastru” democrat ce va acoperi Washingtonul, la o victorie a lui Trump, care urma să obțină cele 270 de voturi în Colegiul Elector necesare pentru a fi validat. Tema adversarilor lui Trump - democrați și conservatori anti-Trump deopotrivă - era că timp de patru ani, acest președinte excesiv de narcisist a făcut ca totul să fie despre el însuși, nu despre politicile guvernului și că, prin urmare, alegerile urmau să reprezinte un referendum asupra conduitei mai degrabă haotice și caracterului lui Trump. Cum președintele stă prost la ambele, urma că va pierde alegerile. Democrații au mizat foarte mult pe această perspectivă și l-au ținut pe Biden cât mai departe de public lăsându-l pe Trump să-și frângă gâtul singur. Sper să vedem încă de miercuri dacă au avut dreptate sau nu.
Una dintre marile teme ale acestor alegeri, care va continua să se afle în centrul acțiunii guvernamentale indiferent de cine va câștiga alegerile, este gestionarea pandemiei de COVID-19. Până acum, modul în care administrația Trump a gestionat pandemia a fost considerat drept defectuos (cu unele „studii” acuzându-l direct pe președinte de moartea a cel puțin 200.000 de oameni). Trump nu are un plan postalegeri și pare că mizează pe apariția unui vaccin. Biden are o abordare concentrată pe creșterea numărului de teste gratuite prin finanțare federală și purtarea obligatorie a măștii. Dacă Trump a renunțat la opiniile sale anterioare potrivit cărora COVID-19 este „o farsă”, Biden pare să fi renunțat la intenția de „a închide America, dacă este nevoie”, pe care o enunțase cu ceva vreme în urmă. Ca toate partidele de opoziție, democrații și Biden au făcut din coronavirus o temă puternică de campanie, în condițiile în care s-au închis sute de mii de afaceri și milioane de locuri de muncă au fost pierdute. Niciun guvern din lume nu a știut cum să gestioneze criza COVID-19, dar acuzațiile aduse de democrați sunt că Trump a fost mai incompetent decât toți. Cert este că lumea ar fi așteptat de la America o direcție pe care o poate urma, dar aceasta nu a venit.
Pentru Trump, una dintre temele de mare importanță este economia. Chiar dacă lucrurile stau prost în asamblu, ele nu stau atât de prost pe cât au prezis experții. Reducerile de taxe din 2017 și politicile de dereglementare din ultimii patru ani au produs creștere economică și locuri de muncă. De aceea economia este unul dintre subiectele la care Trump îl devansează pe Biden în sondaje. În schimb, Biden a anunțat că dorește să impună creșteri de impozite pentru cei bogați, un salariu minim de 15 dolari pe oră și anularea parțială sau în întregime a datoriilor studenților, măsuri care sunt pe placul sindicatelor și al respectivilor studenți. În 2016, Trump a câștigat în rândurile muncitorilor „blue collar”. Biden speră să-i recâștige pentru democrați prin aceste măsuri în 2020.
Una dintre cele mai semnificative teme care privesc în sens îngust relațiile economice, dar care reprezintă, totodată, cel mai important gest de politică externă al administrației Trump este conflictul comercial și geopolitic cu China. Sub acest aspect, acesta pare să fie unul dintre puținele subiecte din politica americană în care democrații și republicanii sunt de acord, dar modul în care o administrație Biden va trata agresiunile Chinei rămâne o necunoscută. Biden a promis însă o atitudine mai dură față de Rusia lui Putin. Pe lângă revenirea Americii în acordul de la Paris privind schimbările climatice și în acordul privind programul nuclear iranian, Biden promite și reîntărirea alianțelor americane în lume, pe care Trump le-ar fi subminat. Cel puțin în această ultimă privință, Trump a reușit însă ceea ce n-a reușit niciun alt președinte – creșterea cheltuielilor de apărare ale statelor membre NATO cu aproape 20%.
De departe însă cea mai mare problemă a acestor alegeri și a perioadei care va urma este polarizarea politică și ideologică a Americii, cu reverberații globale. Stânga acuză că realegerea lui Trump ar însemna sfârșitul democrației americane, dreapta îi acuză pe democrați că vor să distrugă Constituția și libertățile individuale. Trump a candidat de pe o poziție centrată pe „lege și ordine”, ceea ce înseamnă că nu va face compromisuri, în vreme ce Biden promite să șteargă diviziunile și să unifice țara. La nivelul de radicalizare la care s-a ajuns însă, trebuie să ne așteptăm ca acest conflict pentru inima Americii să continue pe aceleași aliniamente. //
