De același autor
Au fost cele mai spectaculoase alegeri, rezultatul nu a fost anticipat de niciun sondaj. Cum vă explicați, inclusiv prezența peste orice așteptări?
Cred că au fost alegerile cu finalul cel mai greu de anticipat. Nu era ușor de prevăzut cu două-trei sau chiar cinci zile înainte. Diferența dintre cei doi candidați era redusă și în scădere, dar din câte știu eu totuși nu prea existau sondaje conform cărora Iohannis ar obține victoria pe care a obținut-o și rezultatele bune pe care le-a obținut. S-au mobilizat parte dintre oamenii care
n-au venit la vot nici în 2009, sau 2004, sau chiar în 2000.
Au fost și oameni tineri, până în 35 de ani. Nu am în clipa asta constituția votanților, dar este evident, numai uitându-ne la prezență, că ea a fost mai mare decât în 2000 în turul doi, decât în 2004 în turul doi. S-a întâmplat ceva foarte interesant și principalul pierzător a fost aici Victor Ponta, care a mobilizat foarte mulți oameni împotriva sa. În afară de persoanele care deja erau predispuse să nu voteze în turul doi sau să opteze pentru oponentul său.
Cine erau cei hotărâți de la început să nu-i dea voturile lui Ponta și cam ce pondere a avut în voturile aduse la Iohannis primul grup? Îi putem defini drept băsiști, alegătorii Monicăi Macovei, alegătorii de dreapta?
Sunt oameni care au venit la vot pentru el în turul doi. Mai puțin de jumătate îl votaseră în primul tur pe Iohannis, este un grup care era al lui, nucleul dur cum se spune. După aceea, cam o șesime votaseră Monica Macovei. Și restul, cam 40% din votanții lui în turul doi, mă rog, o mare parte din votanții lui din turul doi sunt oameni care au votat în turul unu candidați mai puțin importanți și oameni care au venit numai în turul doi. E foarte important să spunem chestia asta, că mai puțin de jumătate dintre oamenii care l-au votat pe Klaus Iohannis în turul doi nu-l votaseră în turul unu și n-a mai existat niciodată în istoria prezidențialelor un candidat care să înregistreze în turul doi o diferență atât de mare. De exemplu, te votează un anumit grup în turul unu și mai vine încă un al doilea grup care să te susțină în turul doi și, în afară de acesta, mai există un grup. În 1996, Constantinescu are un raport de 1:1, adică votează în primul tur 3,5 milioane și în turul doi 7 milioane. Acesta a fost un lucru care a arătat cât de dependent era Constantinescu de alte electorate. La Iohannis a fost o alianță foarte largă, foarte vastă – și numeric, și complexă. Rolul principal l-a avut Iohannis, dar l-a avut și Ponta, care a mobilizat foarte mulți oameni împotriva sa. Adică i-a trezit.
A fost un vot preponderent anti-Ponta, unul negativ, asta pare clar. Cât credeți însă că a fost componenta pro-Iohannis?
Aproape totdeauna, ca să bați PSD, e aproape o regulă, trebuie să realizezi o coaliție, trebuie să-l izolezi. Și interesant e că Victor Ponta a fost foarte concentrat, a dat mai multă atenție electoratelor lui Vadim, lui Dan Diaconescu. Încercând să le mobilizeze, încercând să aducă temele relevante pentru acești votanți, el a mobilizat mult mai mulți oameni, 3 milioane și ceva, obținând la vot susținerea unui milion și ceva de oameni care nu-l votaseră în primul tur. Dar, în schimb, a dinamizat segmente mult mai mari din societate în direcția contrară decât a dorit. Am avut o prezență la turul doi mai mare decât la orice alt scrutin prezidențial din 1996 încoace.
Care au fost mutațiile, schimbările de comportament petrecute în teritoriu, pe județe, regiuni?
A fost o prezență foarte mare în Transilvania și București, în comparație cu prezența în turul doi de la alte scrutine. Partidele, în special PSD, au fost foarte mobilizate, adică nu au existat decalaje imense. Elementul care mi se pare interesant este că prezența în Harghita și Covasna a fost mai mare în turul doi decât în turul unu. Aici a fost vorba de utilizarea lui Corneliu Vadim Tudor în campanie, care a creat foarte multă antipatie, a mobilizat foarte mult electoratul maghiar din aceste zone.
Iohannis a avut rezultate spectaculoase în județele considerate roșii. Cum explicați?
Ca să câștigi în fața lui unui candidat PSD la prezidențiale în turul doi, trebuie să obții rezultate cât se poate de bune în județele roșii, chiar dacă asta nu înseamnă neapărat că vei câștiga, dar să poți aduce un scor bun pentru partid, cât mai echilibrat. Ceea ce s-a întâmplat, de exemplu, la Galați, unde Klaus Iohannis a obținut 44-45 de procente, foarte mult pentru un județ care era considerat ca fiind sub dominația PSD aproape totală. Sunt județe unde se poate spune că PSD a fost înfrânt pe teren propriu.
A luat Iohannis voturi în zone roșii pe care nu le-ar fi putut lua niciun alt candidat din partea ACL, în virtutea faptului că aparține minorității germane? A fost asta măsurat dinainte și a contribuit în vreun fel la selectarea sa drept candidat?
Se fac sondaje care măsoară performanța lui Iohannis de aproape un an, comparat cu alți candidați ai ACL. Adică cum ar fi fost altcineva în locul său drept candidat al ACL. Iohannis este, dacă nu mă înșel, singura persoană care reușea să ia 30% în primul tur și era singurul care trecea de 45% în turul doi, adică avea, în comparație cu orice alt candidat, niște avantaje evidente. Poate că provine și din faptul că nu era o persoană asociată cu guvernările, cu partidele politice din București, din centrul politicii.
Se vorbește foarte mult că este o victorie venită din ură, din cauza blocării votului din diaspora. Cât de greu a atârnat asta în balanță?
Cred că aș pune problema ușor diferit. În momentul în care m-am dus într-un restaurant și unul dintre oamenii de la mesele alăturate, fără nici un fel de avertisment, începe să strige, să se agite, să arunce pe jos cu farfuriile, gesticulează în stânga și în dreapta, aruncă cu invective față de oamenii din restaurant, cu toții am dori ca acela să fie scos din restaurant, pentru că deranjează pe toată lumea și tulbură liniștea publică. Eu am văzut foarte sensibil momentul în care s-a schimbat, s-a înăsprit discursul lui Victor Ponta după turul unu. Și înainte de turul unu a avut o campanie cu elemente negative foarte pronunțate, dar livra o narațiune pozitivă pentru susținătorii săi, avea câteva lucruri de spus. După turul unu, a predominat atacul la adresa lui Iohannis și climatul public a fost zgâlțâit de tonalitățile comunicării lui Victor Ponta și ale PSD. Și peste toate, a fost votul din diaspora, care a ridicat o problemă de imagine colosală ce s-a transferat și în alte zone. În seara turului unu, Victor Ponta, în loc să continue cu mesajele de unitate, de victorie, cu „iată ce bine, am luat 40%, un scor cu 4 în față, un avantaj mare“, a început să dea explicații apropo de votul din diaspora și practic a furat momentul de glorie. A mai făcut niște erori legate de comunicare, caracterizarea lui Iohannis drept „lucru“ a fost pur și simplu șocantă. Cred că acel vot din diaspora a dezechilibrat foarte multe lucruri.
Ce înseamnă această înfrângere pentru PSD? Este a treia oară consecutiv când pierde alegerile pentru președinție.
La nivel simbolic, evident că înseamnă foarte mult. E o serie de înfrângeri care nu prea are egal în ultimii 25 de ani, mai ales că înfrângerile astea provin la cel mai înalt nivel, adică vorbim de alegeri cu cea mai mare participare, cele prezidențiale.
Care credeți că va fi viitorul politic al lui Victor Ponta după înfrângerea de acum?
În mod tradițional, PSD îi pedepsește cu extremă duritate pe pierzători, sunt oameni cu un trecut în partid, foarte puternici, capabili în planul luptei de partid. PSD are în față o dilemă interesantă, pentru că este un partid cu foarte multe tabere, foarte multe grupuri de influență, dar niciunul dintre ele nu are capacitatea reală de a prelua întregul partid pur și simplu. Viitorul lui Ponta depinde și de poziția de prim-ministru, dacă reușește să și-o mențină, pentru că fără ea este inutil partidului. Este vorba acum și de teama de eșec, teama de eșec a partidului, teama de eșec a lui Ponta.
