Oamenii PSD

Am fi zis în prima parte a săptămânii că evenimentul cel mai important este includerea lui Gigi Becali pe listele PRM pentru europarlamentare. Ziua de joi ne-a pus însă în faţa unei lovituri de forţă la care nu ne aşteptam şi care vine să confirme caracterul prea puţin viabil al actualei coaliţii de guvernare. Este vorba despre decapitarea Poliţiei Capitalei, se pare la ordinele tandemului Vanghelie–Hrebenciuc.

Nu vom neglija însă importanţa coaliţiei încheiate aproape instantaneu de Corneliu Vadim Tudor cu Gigi Becali. Ideea plasării miliardarului din Pipera, aflat în arest, pe locul doi al listelor PRM a fost o lovitură politică extrem de inteligentă, care, pe de o parte, valorifică tot capitalul de imagine al finanţatorului Stelei, mult sporit de postura sa actuală de victimă, iar, pe de altă parte, uneşte electoratul PRM cu cel al PNG, a cărui divizare a cauzat eşecul celor două partide la europarlamentarele din 2007, când au candidat separat.

Mesajul populist, justiţiar şi contestatar – sintetizat de sloganul de campanie „Puşcăria vă mănâncă“ – are menirea de a demonstra că PRM este din nou un jucător redutabil pe scena politică, căci pentru acest partid miza internă a alegerilor este mai importantă decât cea europeană. Pentru moment, strategia pare să fi fost de succes, căci un sondaj INSOMAR făcut public duminică plasează deja PRM la 5% din opţiunile electorale. În plus, liderul PRM pare să fi devenit un fel de mentor al lui Gigi Becali, căruia oricum îi este superior din punct de vedere intelectual şi cultural. Suspectăm chiar că el i-a scris răspunsurile la interviul acordat postului Realitatea TV, pentru că erau prea coerente şi bine gândite ca să fi fost redactate de liderul PNG. Cert este că, pentru Gigi Becali, arestarea s-a transformat într-o trambulină politică, tocmai când credea că politica era ceva care-l depăşeşte.

Totodată, reverberaţiile acestei arestări au fost puternic resimţite în poliţie: chestorul şef al Poliţiei Capitalei, Marian Tutilescu, acuzat de Gigi Becali că i-ar fi organizat arestarea spectaculoasă cu mascaţi (şi rebotezat „Titulescu“!), a fost trimis să se ocupe de permise şi înmatriculări, iar colaboratorii săi din nefasta zi de 2 aprilie, când a fost efectuată descinderea în Pipera, au fost şi ei înlăturaţi. Surse din MAI citate de presă au vorbit de o răzbunare comandată de celălalt mentor al lui Gigi Becali, Viorel Hrebenciuc. Se poate, dar miza acţiunii coordonate de ministrul Dan Nica este mult mai amplă şi mai importantă, şi anume controlul PSD asupra Poliţiei şi a celorlalte structuri din MAI.

De altfel, insistenţa cu care Marian Vanghelie a negat aceste informaţii a sunat destul de fals. Faptul că este vorba de un adevărat război pentru cucerirea Internelor de către PSD rezultă şi din îndepărtarea chestorului Lucian Guran, adjunctul lui Marian Tutilescu pe probleme judiciare, personaj-cheie în probleme sensibile. Totodată, nu a scăpat atenţiei ziariştilor faptul că Dan Nica l-a numit director interimar la DGIPI pe Paul Iordache, fost şef al contraspionajului la SRI, nevoit să părăsească SRI în urma scandalului „Timofte-KGB“, în cadrul căruia a participat la punerea în circulaţie a unui material fabricat din care reieşea că fostul şef al SRI Radu Timofte ar fi fost colaborator al KGB.

Totodată, Şerban Nicolae, fost senator şi apropiat al lui Ion Iliescu, a fost numit secretar de stat pe probleme legate de integrarea în Spaţiul Schengen, semn că PSD ocupă MAI redută cu redută, fără să întâmpine prea mare rezistenţă. O concluzie interesantă a acestui proces este că Dan Nica este până la urmă un colaborator de nădejde al tandemului Vanghelie–Hrebenciuc, deşi Traian Băsescu nu mai obosea lăudându-l cu numai o lună în urmă.

Pentru muritorii de rând care urmăresc spectacolul politicii, preşedintele a fost sfidat de mult lăudatul domn Nica şi prins pe picior greşit de domnii Vanghelie şi Hrebenciuc. Nu avem încă o reacţie a lui Traian Băsescu la decapitarea Poliţiei Capitalei, dar ne amintim că a criticat la vremea respectivă atenţia exagerată acordată scandalului din Mallul Plaza. Poate că ştia mai mult decât lăsa să se vadă, căci tocmai acest scandal dubios a fost pretextul înlăturării chestorilor Tutilescu şi Guran.

Însuşirea MAI de către PSD nu este însă singura sursă de iritare pentru preşedinte: Mircea Geoană, adjunctul său din CSAŢ, i-a atacat frontal familia, cerând imperativ DNA să se autosesizeze în cazul dobândirii apartamentului din Băneasa de către Ioana Băsescu. Nici nu a terminat bine Mircea Geoană să-şi rostească declaraţia solemnă, că Academia Caţavencu a dezvăluit existenţa unei sesizări anonime înaintate la DNA asupra veniturilor Ioanei Băsescu. Ne este greu să credem că preşedintele PSD nu ştia ce ştiau deja ziariştii de la Caţavencu, motiv pentru care ne îngăduim să-l suspectăm cel puţin de o anumită ipocrizie – că doar nu ne vom permite să bănuim că tocmai cel de-al doilea om în stat ar fi fost părtaş la acest demers demolator.

Retras în spatele zidurilor Palatului Cotroceni, preşedintele a ales să nu se implice în scandalurile care au devenit deja o rutină. Tactica pare să-i fi reuşit, pentru că o parte dintre atacuri a căzut în derizoriu din excesul de zel al politicienilor şi al ziariştilor care le-au susţinut. Războiul politic dus de PSD împotriva sa însă nu a încetat, ci s-a intensificat, iar rezultatele se văd: preşedintele conduce încă în sondaje, dar cota sa de încredere este în scădere. Logic ar fi să avem parte de o contralovitură prezidenţială cât de curând.

Exasperat de duplicitatea partenerilor de coaliţie, Vasile Blaga a exclamat la Satu Mare, după imprecaţiile publice ale lui Mircea Geoană împotriva premierului Emil Boc: „Parcă am vorbi cu două PSD-uri“. Îl contrazicem pe ministrul PD-L: nu sunt două PSD-uri, ci unul singur, poate cu mai multe feţe, dar în mod cert cu un singur scop – acapararea întregii puteri pentru sine, în scopul asigurării apărării şi supravieţuirii oamenilor săi. Aliaţii PSD, fie că s-au numit PNL sau PD-L, nu au fost niciodată altceva decât instrumente în slujba acestui obiectiv esenţial.