"O tiranie ca in Rusia, monser"

Rusia a aratat, saptamana trecuta, cu ocazia "crizei gazului", modul in care este dispusa sa-i trateze pe cetatenii altor state, atunci cand considera ca interesele ei o cer: cu cinism si dispret. A demonstrat inca o data, la peste 150 de ani de la marchizul de Coustine, ca, pentru guvernele rusesti, indiferent daca sunt "tariste", "comuniste" sau "capitaliste", exista o unica si mare constanta: viata omului nu conteaza.
Nu importa acum daca si cat Rusia a avut dreptate in razboiul comercial cu Ucraina. Important e ca, in timp de pace, Rusia a procedat cu tarile europene, carora le vinde gaz pe bani frumosi, ca si cand ar fi fost in razboi: le-a supus, in plina iarna, unui veritabil embargo al gazului, presandu-i, sub santaj, sa-i determine pe ucraineni sa cedeze in fata pretentiilor rusesti. Nu i-a pasat daca in tari prietene, precum Bulgaria sau Serbia, oamenii ingheata in apartamente, ca romanii in timpul lui Ceausescu. Nu s-a sinchisit ca majoritatea tarilor central si sud-est-europene, bune platitoare la Gazprom, nu au cum sa faca fata iernii, de pe o zi pe alta, fara gazul rusesc importat. Nu mai vorbesc de faptul ca, deoarece nu iubeste conducerea politica de la Kiev, Rusia e dispusa sa-i lase pe ucraineni in ger pe timp nelimitat. Pentru guvernul rus e neglijabil faptul ca milioane de oameni sufera, daca statul rus e puternic.
Iar inaintea acestei atitudini rusesti sfidatoare si care, repet, tine de starea de razboi, si nu de pace, Europa a ramas pasiva. A negociat, desigur, dar de pe o pozitie ezitanta, cu o presedintie europeana fara autoritate. Marile puteri europene - Franta si Germania - nu au ridicat tonul, mai ales fiindca sunt mult mai putin atinse de sistarea exporturilor de gaze decat partenerii central-europeni. Solidaritatea europeana a functionat la ralenti. Europenii, care, altminteri, sunt gata de polemici dure cu Statele Unite si care sunt obisnuiti sa vada oricand in capitalele lor manifestatii antiisraeliene, amutesc brusc cand e vorba de rusi. N-am vazut nici macar la Praga, la Bratislava sau la Sofia vreo manifestatie antiruseasca. N-am vazut proteste adresate ambasadelor rusesti din Europa. Putin nu trebuie maniat, iata care a parut a fi cuvantul de ordine zilele acestea.
Bineinteles, toata lumea stie ca santajul rusesc cu gazul are, in fapt, o valoare limitata. Rusia trebuie, pana la urma, sa-si vanda gazul, mai ales in conditiile in care petrolul a ajuns la un pret de piata scazut, iar bugetul ei este afectat puternic. Iar Europa, daca s-ar pregati din timp, ar putea rezista, solidara, unui santaj rusesc, aducand, in final, Rusia la un comportament civilizat.
Dar exista in Europa, inclusiv in Romania, o teama dublata de o admiratie irationala pentru Putin, care paralizeaza orice efort serios de contracarare a imperialismului rusesc.
Acum cateva zile, un comentator al unui post de televiziune, comentator nu lipsit altfel de calitati, a declarat ca il admira nespus pe Putin si ca ar dori un astfel de presedinte al Romaniei, daca asa ceva ar fi cu putinta. Omul era vizibil transportat de admiratie, desi recunostea ca interesele nationale ale Romaniei si ale Rusiei sunt in coliziune de secole. Stia, presupun, si cati jurnalisti rusi au fost asasinati pentru ca au criticat dur regimul Putin. Stia, desigur, si care e soarta opozitiei in Rusia si ce au patit cecenii si altii. In plus, era vorba, nota bene, de un post de televiziune profund ostil presedintelui actual al Romaniei, post la care s-a sustinut si se sustine continuu ca acesta ar pregati un regim autoritar. Dar nimic n-a putut stavili extazul tamp si frivol totodata al insului! Vorba personajului lui Caragiale: "ne trebuie o tiranie ca in Rusia, monser"!