O problema tot mai complicata

 In mod absolut neasteptat, saptamana trecuta am asistat la ceea ce nimeni nu mai credea posibil: o concordanta de vederi intre presedintele Traian Basescu si PNL asupra votului uninominal. Liberalii nu au mai scos foc pe nari cand au auzit ca seful statului a fixat o data limita pentru finalizarea Legii votului uninominal, anuntand ca, daca aceasta data este depasita, atunci va declansa un referendum pe aceasta tema. Dimpotriva, insusi Bogdan Olteanu a anuntat ca PNL va sustine referendumul prezidential, iar premierul Calin Popescu Tariceanu a dat de inteles ca, daca parlamentul nu se grabeste, guvernul si-ar putea asuma raspunderea pe aceasta chestiune. S-ar parea ca lucrurile s-au simplificat intrucatva, de vreme ce, iata, si cei mai neimpacati adversari politici tind catre o pozitie comuna in privinta uninominalului. In realitate, insa, lucrurile sunt mai complicate ca niciodata.

 Inainte sa purcedem la descalcirea itelor politice, se cuvine sa precizam ca nimanui nu-i pasa de fapt de votul uninominal ca atare si ca acesta nu este decat un instrument de propaganda politica. Din cauza presiunii publice insa, care a inceput sa vada in schimbarea sistemului electoral o solutie pentru reformarea clasei politice, oamenii politici sunt obligati sa-l ia tot mai mult in serios. Exasperat de politicienii pe care i-a votat pe lista fara sa-i fi ales de fapt, electoratul s-a agatat de uninominal ca de un colac de salvare. Nu este greu sa intelegi ca, dupa cinci randuri de alegeri "pe lista", care au rezultat in popularea parlamentului cu personaje necunoscute alegatorilor, cetatenii pretind responsabilizarea alesilor in fata electoratului. Imperfect, cum este, votul uninominal este singurul care asigura aceasta responsabilizare. De aici decurge, de altfel, si forta de simbol a reformarii clasei politice pe care a dobandit-o votul uninominal, forta pe care nimeni nu mai poate astazi s-o ignore si care confera acestei chestiuni o miza politica extrem de importanta. Pe scurt, a ignora astazi sprijinul popular pentru votul uninominal este un gest sinucigas. Intr-un remarcabil moment de luciditate, liberalii au inteles acest lucru, desi prietenii lor politici se opun votului uninominal. PNL a avut insa meritul de a fi sustinut proiectul propus de Asociatia Pro Democratia (APD) inca dinainte de alegerile din 2004 si nu putea tocmai acum sa se dezica de el.

 Mai exista insa si alt motiv pentru care liberalii vor neaparat sa evite referendumul prezidential asupra sistemului de vot. Presedintele Traian Basescu a jucat abil si are toate sansele de a programa referendumul exact in ziua alegerilor europarlamentare, mai ales dupa ce presedintele Parlamentului European, Hans Gert Pöttering, a declarat ca nu exista niciun impediment pentru o asemenea coincidenta, din punct de vedere al dreptului si practicilor comune in UE. Sfortarile adversarilor presedintelui si ai uninominalului de a bloca aceasta simultaneitate au prea putine sanse de reusita. Amendamentul introdus de deputatul PSD Eugen Nicolicea la Legea referendumului, potrivit caruia referendumul nu ar putea avea loc in aceeasi zi cu alegerile, nu are timpul necesar sa devina lege, fie si pentru faptul ca o astfel de lege ar trebui sa fie promulgata de Traian Basescu, iar acesta poate amana promulgarea pana dupa data de 25 noiembrie.

 Sa uitam, asadar, de aceasta incercare penibila si sa vedem de ce vrea presedintele un referendum in aceeasi zi cu euroalegerile, iar guvernul va face tot ce-i sta in putinta sa impiedice aceasta simultaneitate. Explicatia este simpla si poarta un nume comun: campania electorala. O campanie pentru votul uninominal, chestiune interna de interes maxim, va avea darul de a distrage atentia de la temele europene care nu intereseaza pe nimeni, nici macar pe candidatii la PE. Cum Traian Basescu va fi varful de lance al acestei campanii si va fi sustinut de democrati, PD va avea toate sansele de a castiga la scor europarlamentarele. Cel putin asa arata calculele politice in acest moment. Pe cale de consecinta, cei care se opun uninominalului, adica tot restul partidelor, cu exceptia PNL, vor avea de suferit la europarlamentare. PNL poate pierde insa din cauza faptului ca este perceput ca adversar inversunat al presedintelui. Acesta este, de fapt, motivul pentru care liberalii se gandesc la asumarea raspunderii in parlament: perspectiva unei campanii duse de redutabilul actor politic Traian Basescu pentru votul uninominal, in paralel cu campania partidelor politice pentru europarlamentare le da fiori, caci rezultatul unui astfel de demers nu este greu de anticipat. Domnul Tariceanu si colegii sai au inteles asadar ca o astfel de campanie nu poate fi evitata decat prin adoptarea Legii votului uninominal inainte de expirarea ultimatumului prezidential. Riscul imens pentru guvern este insa ca, daca ajunge sa-si asume raspunderea, sa se trezeasca cu o motiune de cenzura care, de data aceasta, sa aiba succes.

 Lasand calculele politice la o parte, am putea crede ca, in orice varianta, alegatorul va avea de castigat, pentru ca va obtine votul uninominal mult dorit. Ei bine, nu este deloc asa! Ceea ce risca sa rezulte din tot acest proces este un hibrid complicat si nesanatos, ca orice lucru amestecat. Proiectul APD nu propune votul uninominal pur, ci un sistem mixt, care introduce listele - si compromisurile dubioase asociate cu ele - pe usa din dos. Din pacate, presedintele Basescu a apucat sa fie de acord cu acest proiect. Or, adevarata responsabilizare a politicianului in fata alegatorilor nu se poate realiza decat printr-un sistem uninominal pur, care permite victorii clare, ca in sport, fara alte corective. Un astfel de sistem ar fi insa o solutie prea simpla si eleganta ca sa fie adoptat de o clasa politica ce si-a facut un titlu de glorie din ambiguitate si compromis.