De același autor
Hotararea Sfantului Sinod al BOR, din 8-9 iulie, in chestiunea impartasirii IPS Nicolae, Mitropolitul Banatului, la o liturghie greco-catolica si concelebrarea PS Sofronie, Episcopul Oradei, cu un ierarh greco-catolic este de fapt alaturarea a doua decizii distincte: pe de o parte, Sinodul nu a decis sa impuna vreo pedeapsa canonica, pe de alta parte, se afirma ca pe viitor "nu este ingaduit nici unui ierarh, monah, monahie sau credincios mirean din BOR sa se impartaseasca euharistic in alta Biserica crestina". A doua decizie este de fapt reluarea unor canoane. Nu ar fi fost cazul ca Sfantul Sinod sa repete ceea ce se presupune ca era cunoscut. Reiterarea canoanelor a fost necesara pentru ca in continuare sa se afirme ca "cei care nu se supun acestei hotarari pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxa si, in consecinta, vor suporta sanctiuni canonice corespunzatoare starii pe care o ocupa in Biserica: depunerea din treapta sau caterisirea, in cazul clericilor, si oprirea de la impartasanie a credinciosilor mireni". Partea pozitiva a hotararii Sinodului este ca, de acum inainte, este definita clar pedeapsa care se aplica in cazul nerespectarii canoanelor. Ne aflam intr-o situatie ambigua: exista o regula, insa sanctiunea era dedusa doar printr-o posibila analogie, discutabila din punct de vedere al dreptului canonic (poate fi asimilat ereticul din secolul IV cu catolicul de astazi si, daca da, din ce motive?). Rationamentul Sinodului, pentru ca nu a fost enuntat ca atare, pare a fi urmatorul: aveam reguli, nu si sanctiuni clare, fapta celor doi ierarhi a fost incadrata din punct de vedere canonic, insa nu se stia ce pedeapsa poate fi aplicata. Odata ce pedeapsa este identificata, devine clar cum se va aplica regula. Ar fi fost indicat ca Sinodul sa stabileasca mai intai aceasta pedeapsa enuntata in textul comunicatului de presa si sa o aplice ulterior, in primul rand cazurilor pe care le avea de judecat. Sfantul Sinod s-a comportat, in acest caz, exact cum se comporta parlamentul in cazul imunitatii ministrilor parlamentari: nu se ridica imunitatea, atata vreme cat textul Constitutiei nu este interpretat de Curtea Constitutionala, iar dupa ce aceasta interpretare este data, imunitatea tot nu se ridica, pentru ca nu sunt suficiente probe si nu se poate intruni majoritatea calificata, dar poate fi eventual ridicata urmatorilor ministri parlamentari care vin la rand. Masura de a nu ridica imunitatea ministrilor parlamentari naste o grava problema de legitimitate a parlamentului. A nu ridica "imunitatea canonica" a celor doi ierarhi naste, de asemenea, o problema a Sinodului, una de credibilitate. Este ca si cum autorul unei talharii ar fi surprins in flagrant si nu ar fi judecat pe motiv ca nu exista pedeapsa. La cate Coduri Penale se afla in acest moment in competitie pentru a fi aplicate, nu ar fi surprinzator sa avem si o asemenea decizie a justitiei romanesti. BOR s-a comportat in cazurile IPS Corneanu si PS Sofronie si in felul in care se comporta puterea judecatoreasca. In urma cu cateva saptamani, un lider al lumii interlope era eliberat din arest de o judecatoare care se afla aproape de pensionare, pe simplul motiv ca i-ar fi frica. Sinodul i-a "eliberat" pe cei doi ierarhi dintr-un motiv similar: teama ca o decizie de caterisire sa nu genereze reactii de contestare a BOR din partea unor persoane din societatea civila si a altor culte. In loc sa ofere o linie de conduita propriilor sai credinciosi, nu numai pentru viitor, dar si pentru prezent, BOR a imprumutat tarele societatii romanesti, ceea ce nu este o noutate, insa, de aceasta data, imprumutul are efecte mult mai vizibile.
Asa cum s-a afirmat in comentariile pe marginea cazului Mitropolitului Nicolae, gestul acestuia este, la rigoare, antiecumenic, in dezacord cu felul in care ortodoxia si catolicismul inteleg unitatea crestina. Plasat intre cele doua confesiuni, Mitropolitul Nicolae nu se afla in comuniune deplina cu niciuna dintre ele. Sinodul ii refuza ajutorul pentru a-si clarifica credinta, perpetuandu-i incertitudinile. Mentinerea ambiguitatii poate rezolva, pe termen scurt, o dilema, dar, pe termen lung, este posibil ca aceasta ambiguitate sa se generalizeze si sa devina norma de comportament.
Hotararea Sfantului Sinod al BOR a fost anticipata de un discurs tinut de Patriarhul Daniel la deschiderea lucrarilor Sinodului, pe 8 iulie, cu o zi inainte de decizia in cazurile IPS Nicolae si PS Sofronie. Acest discurs anticipeaza decizia luata de Sinod la o zi distanta si ii ofera consistenta argumentativa care nu poate fi identificata prin simpla lectura a comunicatului de presa. Patriarhul afirma, de exemplu, despre miscarea ecumenica ca este "slabita si contestata azi datorita unor slabiciuni si esecuri ale sale" si considera ca s-a ajuns la "o slabire progresiva a disciplinei canonice ortodoxe privind comportamentul liturgic al ortodocsilor fata de alti crestini", afirmatii oarecum surprinzatoare, data fiind implicarea sa recunoscuta in miscarea ecumenica. Observatia potrivit careia disciplina canonica este mai severa in Grecia si mai putin severa in Rusia sau in Romania este contrarianta. O asemenea analiza o poate face un comentator al vietii religioase, si nu cel mai inalt ierarh al BOR, cel dintai chemat sa ceara respectarea disciplinei canonice. Insa poate cel mai surprinzator pasaj din discursul Patriarhului Daniel este enuntarea solutiei care, dupa cum am vazut, a fost luata intocmai indicatiilor, unul dintre motivele enuntate fiind acela ca prin Constitutia Romaniei si prin Legea cultelor este interzisa invrajbirea dintre culte. Cu alte cuvinte, BOR nu i-ar fi putut condamna pe cei doi ierarhi pe motiv ca o asemenea masura ar fi, la rigoare, neconstitutionala. Este posibil sa se argumenteze si invers, anume ca gestul celor doi ierarhi poate avea tocmai efectele pe care ei nu le-au scontat, o tensionare a relatiilor intre Biserica majoritara si cultul greco-catolic si/sau laicii ortodocsi, insa acest fapt nu are prea multa importanta (din moment ce Constitutia interzice invrajbirea intre culte, nu si in interiorul cultelor): esential este ca dreptul canonic este interpretat in acest caz prin intermediul legilor statului, carora li se atribuie o forta superioara. In realitate, dreptul canonic si dreptul pozitiv sunt doua ordini juridice paralele, care au foarte putine puncte de intersectie: singura limita a dreptului canonic este respectarea ordinii publice, in felul in care este definita, interpretata si aplicata de catre stat. Prin acceptarea implicita a acestui tip de rationament, BOR consimte de fapt sa-si ingradeasca cu buna stiinta autonomia sa fata de stat care este garantata prin Constitutie si care, in alte cazuri, este invocata cu tarie (vezi contestarea competentei ANI de a verifica averile inaltilor ierarhi). Acesta este adevaratul paradox al hotararii Sfantului Sinod din 8-9 iulie.
Prin solutia adoptata, Sfantul Sinod a rezolvat o problema imediata, punctele de vedere pro si contra IPS Nicolae, riscand probabil sa se radicalizeze in spatiul public daca s-ar fi luat orice alta solutie. Cele doua tabere nu au renuntat, ci doar au suspendat pe moment rigoarea judecatilor. O solutie de moment, riscanta pentru continuarea dialogului ecumenic. Oare Bisericile crestine care sunt angajate intr-un dialog ecumenic cu BOR si care isi respecta cu mai multa rigoare propriile canoane vor mai fi dispuse sa continue acest dialog de pe pozitii de egalitate? O intrebare care este efectul indirect al episodului situat intre consumarea gestului celor doi ierarhi si decizia Sfantului Sinod al BOR si la care pe moment nu se poate da un raspuns optimist.
