De același autor
Deși tindem să-i asemănăm în multe privințe, nu toți politicienii noștri sunt la fel. La nivel individual îi mai desparte și nivelul de aroganță, sentimentul pe care unii îl trăiesc, iar alții nu, că sunt puternici, celebri și veșnici. În realitate, veșnică e doar posibilitatea noastră de a le arăta că nu sunt așa.
Prin 2011, când Ialomițianu și Ariton conduceau cele mai importante ministere, Finanțele și Economia, ajunsesem la concluzia că votul meu e inutil. Că dacă nici PDL, principalul partid de dreapta, nu e în stare să coopteze la guvernare miniștri dacă nu competenți, măcar inteligenți, pentru vârful ministerelor, atunci chiar nu mai are niciun rost să-mi bat capul. Apoi a venit Guvernul Ungureanu, care trăgea și el după sine niște cozi de topor gen Oprea sau Berca, dar adusese și câteva nume tinere, întrucâtva dătătoare de speranță.
N-am apucat să sperăm prea mult pentru că „structurile“, inclusiv cele din PDL, s-au simțit date la o parte și au reacționat dărâmând Guvernul Ungureanu după numai câteva luni de mandat.
Ce a urmat va rămâne consemnat ca o perioadă neagră în istoria modernă a României, dar pentru mine a fost trezirea la o realitate pe care o ocolisem. Dincolo de evidentele asemănări, există și două diferențe semnificative între taberele politice de la noi.
O primă asemănare ține de lipsa de pregătire, experiență și competență a celor care sunt propuși pentru funcțiile de conducere. Deși fac foarte mare tapaj pe subiect în alegeri, când e să umple puterea pe care tocmai au câștigat-o, apar la înaintare două categorii distincte de demnitari: fie aceleași fețe obosite și chestionabile care s-au mai perindat prin „n“ guverne și ministere, fie niște iluștri necunoscuți și nepricepuți. De Ialomițianu sau Ariton n-auzise nimeni până să fie numiți miniștri și n-a mai auzit nimeni nici după ce n-au mai fost miniștri. Ca să fim exacți până la capăt, nu prea auzea nimeni de ei nici cât erau miniștri, deși portofoliile lor cântăresc cel mai greu în economia guvernului.
O altă asemănare e felul în care, odată preluată puterea, oricare dintre tabere face exact ce condamna la cealaltă. Exemplul clasic e cel al ordonanțelor de urgență. Fiecare tabără acuză vehement practica din opoziție, dar o aplică cu vârf și îndesat, chiar mai mult decât predecesoarea sa, din prima zi de guvernare.
Prima diferență o reprezintă relația cu mass-media. Pentru dreapta politică, relația cu presa a fost întotdeauna problematică, dar niciodată sistemică. Niciodată dreapta, odată ajunsă la putere, nu și-a propus cumpărarea și subjugarea presei. Sub toate guvernele de dreapta din utimii 25 de ani, presa a putut critica cu măsură și cu asupra de măsură tot ce a vrut. A apărut chiar și un tip original de „dictatură“, a lui Băsescu, în timpul căreia canale media criticau „dictatorul“ în fiecare zi dimineața, la prânz și seara.
Stânga, pe de altă parte, a avut și are în continuare aceeași obsesie - dominarea presei, a cuvântului liber. E dispusă la orice pentru asta. Apelează la influență, presiuni, șantaj sau bani. Orice e justificat deoarece, pentru stânga, ideile care nu sunt ale ei sunt periculoase. Pentru dreapta sunt doar o sursă de conflict mediatic. Guvernele Năstase și Ponta se aseamănă ca două picături de apă în privința disperării cu care speră că vor putea aservi mass-media. Din fericire, vor semăna la fel și în privința eșecului.
A doua diferență vine din caracterul infracțional al activităților lor. În și sub guvernele de dreapta s-au făcut o droaie de matrapazlâcuri, dar majoritatea cu titlu individual sau de gașcă. Cine a putut face o potlogărie singur sau împreună cu apropiații a făcut-o și a sperat să scape basma curată. În și sub guvernele de stânga, infracționalitatea e un sistem, nu o sumă de acte izolate. Există structuri bine puse la punct care pregătesc, urmăresc și execută infracțiunile pentru a maximiza efectul și numărul de oameni implicați. Interceptările din cazul Cătălin Voicu și din altele dezvăluie foarte clar această stare de fapt.
În sistem, unii se ocupă de instanțele de judecată, alții de organismele de licitații, alții de garda financiară, alții de structurile locale, alții de secțiile de votare, alții de denigrările și linșajele publice prin mass-media și tot așa. Lupta pe viață și pe moarte cu justiția din ultimii doi ani nu e dată de câțiva infractori care vor să-și scape pielea, ci de un sistem care vine de demult și în care toți își țin spatele tuturor.
Cu greu am putea găsi dovezi mai clare în acest sens decât primirea triumfală de care a avut parte condamnatul Năstase la congresul PSD sau declarația aiuritoare de săptămâna trecută a purtătorului de cuvânt al PNL despre proaspăt condamnatul Fenechiu: „o pierdere mare pentru partid“. A se citi o pierdere mare pentru sistem.
Așadar, deși tindem să-i asemănăm în multe privințe, nu toți politicienii noștri sunt la fel. La nivel individual îi mai desparte și nivelul de aroganță, sentimentul pe care unii îl trăiesc, iar alții nu, că sunt puternici, celebri și veșnici. În realitate, veșnică e doar posibilitatea noastră de a le arăta că nu sunt așa. //
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/09/Gaza (2).jpeg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/09/Bayrou.jpg)
Comentarii 7
Bibicu - 02-22-2014
ase, e relevant cum se apara intre ei in parlament cand trebuie sa trimita cate unul de-al lor in judecata....
Răspundeprofesoru - 02-07-2014
Ar mai fi o diferenta (in stransa legatura cu atitudinea fata de statul de drept): relatia cu Occidentul.
RăspundeComentator - 02-07-2014
Cred ca va inselati. Singura diferenta deriva din faptul ca dreapta, NU a putut, nu ca nu a vrut, sa abuzeze la fel ca cei de stanga. Si asta pentru ca, in primul rand nu sunt la fel de multi si bine organizati, in al doilea, pentru ca n-au aceeasi sustinere populara. Au aceeasi mentalitate, sunt la fel de corupti, la fel de agresivi. Am crezut si eu ca dvs. pana cand m-am lovit de cei de la PDL: agresivitatea cu care actioneaza ii face la fel de periculosi. Tind sa cred ca daca Basescu nu s-ar fi dezis de partidul lui de suflet, sau daca ar fi numit un premier corupt, acum nu mai faceam diferenta intre stanga si dreapta, asistam la acelasi scenariu. Ghinionul lor e ca stanga s-a pricopsit cu avutia nationala dupa '89 si, fiind mai bogati, isi pot permite sa cumpere orice. Astilalti, au tendinta sa recupereze, de unde agresivitatea cu care se manifesta. Zau ca nu-i nicio diferenta decat de marime: sacalul pui versus sacalul ajuns la maturitate.
RăspundeSean - 02-06-2014
Din pacate "buboiul" nu mai poate fi, acum, nici pansat, nici operat. Va trebui sa se "coaca" bine, dupa care se va sparge de la sine...sper nu mai tarziu de urmatoarele alegeri parlamentare.Ceva de genul anilor 2004/2005. Desigur, intre timp nu trebuie stat cu mainile in san! Articolul de fata este un bun exemplu. Mi-aduce aminte de excelentele articole semnate...ghici ghicitoarea mea...de dl. Cosmin Alexandrescu sub egida URR. Am regretat enorm, la vremea respectiva, faptul ca URR n-a reusit sa ajunga un partid de sine statator si s-a varsat, daca tin bine minte, in PNTCD.
RăspundeMihai Popa - 02-06-2014
Pentru mine este clar ca doar un solid Partid de Dreapta - liber de orice traseisti - dotat cu profesionisti in Economie, Justitie, Administratie, Diplomatie, Sociologie, Psihologie, Industrie, Agricultura, Finante (nu conteaza ordinea) mai poate atrage atentia electoratului care mai pastreaza un dram de minte. Valul de simpatie primit de Raed Arafat poate sta marturie ca romanii vor oameni devotati, dedicati si capabili la conducerea institutiilor statului. Marea majoritate a romanilor uraste spaga si vor ca Romania sa scape de Sistemul Coruptilor. Basescu este modelul anti-coruptie pe care l-au validat de atatea ori in scrutinuri. Deoarece nu a reusit sa construiasca o echipa de politicieni dedicati acestui obiectiv Basescu a romas singur impotriva Sistemului Coruptilor si va dispare de pe scena lasand in urma sa un urias spatiu liber care deja este ocupat de uzurpatorii din USL. Problema finantarii unui astfel de Partid devotat constructiei si nu furtului sistematizat este Cheia de Bolta a esichierului politicii romanesti. Deoarece interesele Clasei de Mijloc sunt reprezentate corect doar de un Partid de Dreapta ca cel schitat de mine mai sus si pentru ca am crezut la un moment dat ca PMP va deveni un astfel de partid ma pregateam sa directionez cele doua procente catre PMP. Aparitia primului traseist in PMP mi-a taiat elanul. Timpul trece si se va alege iar praful dar de data asta nu mai este de gluma ! USL va deveni PCR, Parlamentul va deveni MAN, iar Legea in Romania va fi doar una: Jaful ! Libertatea presei deja este atacata (Andreea Pora linsata in prime-time, un PSD-ist obscur promite "picioare in gura" unei doamne jurnaliste). Urmeaza sugrumarea ei. Intelectualii sunt intimidati si surghiuniti (Patapievici este scuipat in obraz de un analfabet). Magistratii independenti sunt transformati in inculpati de catre colegii lor din teritoriu, condamnati si inlaturati din functii. In contextul dezechilibrarii balantei Puterilor europene o Romanie slabita economic si distrusa moral va fi o victima sigura. In USL nu putem pune baza, n-au reusit sa salveze echipa de chirurgi cazuti in Apuseni cu atat mai putin vor salva un popor. Asta in cazul in care le pasa de popor.
Răspundesilicon_v - 02-05-2014
Mi se pare un articol corect. Astazi, in aceiasi cheie, domnul Florin Iaru scrie in Adevarul. Domnia s-a nu mai vede diferente intre politicieni. In disperare de cauza, Solutia domniei-sale este sa voteze partied mici, minuscule, fara sponzori. Ca poate e mai bine. Din pacate am stat si am cugetat mult in aceste zile. Pana la un punct si eu eram obosit si nu mai vroiam sa aud nimic. Inclusiv prezenta la vot parea cumva inutilr. Dar ce face USL-ul de 2 ani incoace e cam peste orce limita. Optiunile sunt simple si clare, cel putin pentru mine. 1, Nu votez - clar ajut partidele mari, cu nuclee dure puternice 2. Votez partied cu 1% in intentia de vot, Partidul nu trece de pragul electoral, redistribuire, vezi ce se intampla la 1 3. Votez un partid "mare". Optiuni sunt PSD, PNL, PDL, UDMR si probabil PMP. PPDD nu e un partid, e o gluma proasta, care se vinde ca pe centura, bucata cu bucata. Ei aici fiecare trebuie sa judece cu capul lui. Dar eu PSD sau PNL nu pot vota: dincolo de furturi si hotii, aceste partide ma fac sa imi fie teama de parcursul nostrum european. Cum zice si autorul, daca ceilailalti erau niste hotomani cam penibili, USL-ul sunt pur si simplu mafie: prea bine organizati in a cuceri presa si justitia (puteri in stat non-politice), prea hotarati sa riste traseul nostru european si pro-Nato, doar ca sa isi scape unii piele de puscarie. Nu am altceva de ales in acest moment.
RăspundeLaura - 02-05-2014
Un articol ce ar trebui citit de toti romanii cu un gram de inteligenta, fiindca am impresia ca multi din apropiatii care, socant, sprijina USL, sunt de fapt prea scarbiti ca sa se intereseze. Trebuie o sinteza perfecta ca cea din articol, ca sa-i trezeasca la realitate.
Răspunde