Nota ZERO la purtare pentru "tot felul de lacomi de publicitate"

Se acorda lui Adrian Paunescu, senator si poet

Realitatea TV, 18 noiembrie, a.c., Transmisie in direct de la Petrila, in ziua inmormantarii minerilor pieriti in urma exploziilor. Adrian Paunescu la o masuta asezata in strada, pe o trecere de pietoni. Fundal cu trafic si blocuri mizere, ceausiste. A.P. tine o mana la tampla. Aflam ca el, A.P., a scris o poezie in 1986, despre un accident de la Vulcan, cand presa comunista n-a dat nicio stire. Are un miner alaturi. Reporterul Realitatea TV intreaba daca minerul poate spune "mai multe cuvinte". A.P. decide ca minerul trebuie sa cante mai bine un "cantec al suferintei", un cantec pe care minerul l-a compus pe versurile lui... A.P.
Reporter: "La Petrila se afla si senatorul A.P. Este, in acest moment, in legatura directa cu noi. Buna ziua, d-le P., cum este acolo, ce puteti sa ne spuneti?"
A.P.: "Este infiorator, ma gandesc la faptul ca oamenii acestia, care nu au nicio vina decat ca muncesc si isi iubesc familiile si au incredere in societate, intra definitiv in pamant. Simt o uriasa obida, umilinta si rusine, desi, ca persoana, am pledat mereu pentru drepturile lor, in ciuda a ceea ce spun tot felul de lacomi de publicitate, care isi inchipuie ca noi toti am stat si am contemplat si am inventat termeni ca mineriade si asa mai departe."
Reporter: "Inteleg ca langa dumneavoastra este un miner, daca doriti sa-l rugati sa ne spuna mai multe cuvinte."
A.P.: "El ar putea spune cel mai mult cantand Vulcan, 1986. Atunci cand au murit minerii in Vulcan si nu s-a scris nimic in presa, eu am scris aceasta poezie, iar el, care e miner, a scris un cantec extraordinar, care este un cantec al suferintei lor si cu acordul dumneavoastra il rog sa cante."
Miner (incepe sa cante): "Ma inchin la voi si plang fara cuvant"

Se acorda lui Virgil Magureanu, fost director SRI intre 1990-1997

Cunoscutul "dom profesor" revine in spatiul public cu noi invataturi despre revolutie. Prilejul: o carte prezentata chiar in deschiderea Targului Gaudeamus (De la regimul comunist la regimul Iliescu), urmata de mai multe aparitii in media. La fel de sibilinic-grav, ca in urma cu 18-17-15 ani, V.M. ne strecoara doua-trei banalitati, cu aerul unor mari dezvaluiri: "In 89 nu a fost o revolutie, ci o lovitura de stat militara, partial reusita", "puterea a fost oferita ca o ofranda catre grupul care nu prea a avut niciun merit in smulgerea ei din mainile autoritatilor comuniste", "se stia ca el (n.n. Ion Iliescu) va fi succesorul lui Ceausescu inca din 1987", "nu era o persoana (n.n. Ion Iliescu) dotata cu prea mult curaj. Profita, insa, de orice situatie, chiar daca nu avea niciun merit acolo." etc. Nimeni nu se indoieste ca V.M. stie ce s-a petrecut si in decemberie 89, si in martie 90, la Tg. Mures, si in iunie 90, la Bucuresti, dar tehnica de a poza in sfinx, furnizor periodic al unor firimituri de adevar, nu-i foloseste decat, eventual, propriei sale persoane care doreste sa ramana "de neuitat".
V.M. a fost socotit de Pacepa, colegul sau de breasla, un "securist delator incurabil". La randul sau, V.M. apreciaza ca "Pacepa a tradat Securitatea cu scuza de a submina comunismul", iar "pentru cei de la SIE, in special pentru Ioan Talpes, colaborarea cu CIA a plecat de la alte premise, aducatoare de profit imediat, inca din 1992-1993" (cf. Adevarul din 21 noiembrie, a.c.).

Se acorda lui Ioan Talpes, fost director SIE intre 1992- 1997, candidat PD-L in Berceni

Nu reuseste sa fie convingator in postura de politician, prezent cu "dezvaluiri" la Nasul (oare pe bani? conform tarifului de campanie afisat de CNA?), nici in teren, la Big Berceni, in 18 noiembrie, a.c. (cf. HotNews.ro). "Ce relatii ati avut dumneavoastra cu Ion Iliescu si PSD?" - l-a intrebat un alegator. "Cand l-am cunoscut pe Iliescu eram redactor-sef la Editura Militara. Chiar in 89 l-am vazut prima data (...) mi-am dat seama, in ianuarie 90, ca era singura persoana cu anumita logica si cu capabilitate de reactie cum nu le au toti; atat la revolutie, cat si la 15 iunie, Iliescu nu a orchestrat nimic, altii au fost in spate. Eu il admir si l-am respectat intotdeauna pe Ion Iliescu, insa, referitor la faptul ca a devenit prieten cu Patriciu si Voiculescu, nu l-am aprobat (...) Si pentru asta il condamn." - a explicat Talpes. Alegatorul din Berceni a mai vrut sa stie: "Si cum ati ajuns, domnu general, la PD-L? La Basescu?". "Eu am infiintat, in 2006, UPSC, cand PD nu intrase in PPCE, si l-am sustinut pe d-l Traian Basescu si cand l-au suspendat astia in parlament. Doctrina m-a apropiat de PD-L si de asta candidez sub sigla lor" - a mai spus I.T. Chiar si pentru politica autohtona, care a vazut multe, chestia cu doctrina e cam subtire.

P.S.: Alaturarea celor doi sefi de servicii secrete in aceasta rubrica este pur intamplatoare si nu se datoreaza decat dorintei acestora de se afla in atentia publica.