Nota ZERO la purtare: Crima de la Ştrandul Tineretului

Bulevardul Aviatorilor, podoaba Bucureştilor, e praf. Arată ca o stradă din Bagdad cu cratere căscate şi pietre împrăştiate, ca după un bombardament susţinut. Maşinile ocolesc gropanele sau, când nu mai au încotro, se afundă prudent în ele, în scrâşnirea din dinţi a şoferilor. Spaţiul, figurând pe lista monumentelor de patrimoniu, este înfăşurat în vălătuci de colb rural. Mereu au fost probleme în zonă. Mereu s-a tot cârpit carosabilul. Dar, după iarna din acest an, monumentul de patrimoniu s-a sfărâmat complet, sub ochii impasibili ai autorităţilor locale şi centrale. Aflăm că reabilitarea bulevardului este pasată de zece ani. Că s-a „aşteptat“ emiterea unei autorizaţii de „începere“ a lucrărilor, adică un Plan Urbanistic Zonal (PUZ). Care, nu se ştie de ce, n-a mai venit niciodată. La câte PUZ-uri deocheate se dau în Bucureşti, pe bandă rulantă, doar în folosul rechinilor imobiliari, nu ştii dacă să râzi sau să plângi.

În jocul neputinţei intră Administraţia Străzilor, Ministerul Culturii, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, arhitecţii şefi ai Capitalei şi primarii care s-au perindat glorios vreme de zece ani, lăsând în ruină Bulevardul Aviatorilor, adică: Viorel Lis, Traian Băsescu, Răzvan Murgeanu, Adriean Videanu, Sorin Oprescu.

Peste tot în lume, oamenii găsesc soluţii care de care mai ingenioase ca viaţa să meargă agreabil înainte – unii scot uscat de sub mare, alţii întind poduri între munţi; unii fac eurotuneluri, alţii ş.a.m.d.

În România nu se poate. Nu se poate nimic.