Nicio speranta de la actuala clasa politica

Alegerile parlamentare din 2008 marcheaza sfarsitul tranzitiei politice in Romania. De vreme ce este membra a NATO si a UE, adica a Occidentului institutionalizat, Romania nu mai poate evolua decat in cadrele acestuia. La Bucuresti nu sunt create conditii si nu exista nici oamenii politici capabili sa dizloce tara de pe drumul pe care a apucat-o. Nici macar Ion Iliescu, presedintele de onoare al PSD, nu se mai gandeste serios la forme de democratie originala, iar discursurile anticapitaliste ale lui Mircea Geoana nu probeaza nostalgia dupa trecutul comunist, ci lipsa de discernamant a unui politician care suprapune superficial temele fluturate de presa de stanga de peste Ocean peste realitatile din Romania.
Miza alegerilor este de acum alta. Electoratul Romaniei are de ales in aceasta toamna ritmul si prioritatile agendei de modernizare a tarii, proiectate de fiecare partid in parte. Nu intamplator ofertele electorale ale partidelor contin multe cifre: de kilometri de autostrada, de kilometri de linie ferata modernizata, de procente de mariri ale salariilor si pensiilor, de procente din buget alocate educatiei si sanatatii. Este o miza mare, dar nu fundamentala. Cativa kilometri de autostrada in plus sau in minus nu vor schimba perceptia noastra, ca cetateni,  si a strainilor asupra Romaniei.
Ca sa aiba cu adevarat miza, ar fi trebuit ca macar unul dintre competitori sa viseze. Da, sa viseze, mai exact, sa proiecteze o Romanie altfel decat este acum, cu o alta clasa politica decat cea rezultata din simbioza Securitatii, nomenclaturii comuniste, actualelor servicii secrete si lumii interlope. Sa proiecteze o Romanie in care toti cetatenii sunt egali in fata legii si in care cel care devalizeaza o banca nu se plimba liber prin lume, iar cel care fura o gaina sta 3 ani in inchisoare. Sa proiecteze ca alesii ocupa fotolii nu pentru a imparti beneficii clientelei, ci pentru a sluji comunitatea. Sa proiecteze o tara in care de la cel mai neinsemnat functionar pana la cel mai inalt demnitar resping mita, iar exceptiile sunt pe moment anihilate de o legislatie anticoruptie coerenta si de procurori imbatabili. Sa viseze la oameni politici rationali care respecta tara si nu o transforma in ring de box, care iau decizii nu manati de ura, ci de valoarea argumentelor expertilor.
In aceasta campanie electorala nici macar demagogii nu mai acorda atentie argumentelor etice, pentru ca exista credinta profunda ca ele nu aduc procente. Electoratul si-ar fi pierdut orice speranta, devenind la fel de cinic si egoist ca si clasa politica. Concluzia politicienilor: nu fluturand principii castigi alegerile, ci impartind faina, ulei, caciuli, brichete si mingi antistres. Insa realitatea ii contrazice: oricat si orice ar da politicienii, nu se strang la un miting mai mult de 100 de persoane, jumatate dintre ele aduse cu autobuzul de partid.
Chiar sa nu conteze lupta impotriva coruptiei sau reformarea clasei politice? Temele raman in continuare de actualitate. Electoratul intoarce spatele oamenilor politici in care si-a pierdut increderea, nicidecum nu abandoneaza aceste teme. Ce credibilitate ar avea PSD si PD-L daca ar declara ca militeaza pentru reformarea clasei politice, dupa ce au inscris in cursa electorala candidati mai mult decat controversati? Cine i-ar crede pe Calin Popescu Tariceanu sau Marko Bela daca ar declara ca lupta impotriva coruptiei si militeaza pentru reforma justitiei, cand cei doi s-au remarcat doar prin sicanarea initiativelor Monicai Macovei?
E tot mai evident faptul ca actuala clasa politica si-a epuizat potentialul. Marea realizare a acestei generatii de politicieni de tranzitie a fost aceea de a nu fi facut gafe majore care sa blocheze drumul spre Occident al tarii, in conditiile in care NATO si UE erau ferm hotarate sa integreze Romania. Acum lucrurile se complica. E vorba de un proces de durata care priveste modernizarea profunda a tarii, pentru care aceasta elita nu are nici proiect si nici capacitatea de a-i intelege miza. E o generatie obosita, care si-a depasit oricum conditia. Incearca sa se salveze printr-o infuzie de sange proaspat. Operatiunea a esuat. Tinerii politicieni s-au dovedit doar niste clone ale colegilor mai varstnici.
Electoratul din Romania il asteapta pe un alt „Barack Obama“, care sa-i redea speranta, sa-l faca sa viseze, sa spere in ceva mai bun. Pana atunci, insa, el se delecteaza cu meciurile Luminita Anghel–Elena Udrea sau Ludovic Orban–Gigi Becali.