Categorii

Site-uri recomandate

Anvelope vara

Magazin online vanzari Anvelope iarna ieftine

Pariuri sportive online

Poker Online

Adauga anunturi gratuite de mica publicitate

Bonus Pariuri Sportive - Pariuri Sportive online din Romania

Oferte Litoral

Inchirieri auto

Implant dentar, clinica stomatologica romano-franceza

Sports Cars

Implants dentaires

Implanturi dentare Bucuresti

Anvelope - de sezon la preturi promotionale

Cadouri

Traduceri - birou traduceri autorizate, traduceri legalizate, apostile si supralegalizari

Piscine - constructii piscine si magazin intretinere piscine

Incarcator baterii laptop - Accesorii laptop

Cabinet stomatologic Timisoara - implanturi dentare, endodontie, estetica dentara

Opinii si comentarii | Editie scrisa

07.09.2010

Necunoaştere sau diversiune?

de Serban Radulescu Zoner

4 comentarii

Uitasem de Gheorghe Apostol până ce Realitatea TV şi Antenele lui Dan Voiculescu au transmis ştirea morţii amintitului comunist, la vârsta matusalemică de 98 de ani. Se mai menţiona, în aceeaşi ştire, că Apostol a fost ambasador în diferite ţări din America Latină şi că a fost unul dintre semnatarii „Scrisorii celor şase“, în care era denunţat cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu. Cele două precizări sunt reale, fiind în schimb ocultat rolul odios al lui Gheorghe Apostol în bolşevizarea României. Gheorghe Apostol s-a numărat printre principalii colaboratori ai lui Gheorghiu-Dej în instaurarea terorii bolşevice în România. Prima sa funcţie a fost de preşedinte al Confederaţiei Generale a Muncii (CGM), un sindicat comunist care îşi avea sediul pe actuala stradă Dem. Dobrescu (fostă Oneşti), peste drum de intrarea laterală în sediul Ministerului de Interne, pe aceeaşi stradă.

Ca adolescent (aveam doar 16 ani), dar membru al organizaţiei de tineret a PNL, am participat la marea adunare populară din Piaţa Palatului, în ziua de 8 noiembrie 1945, cu prilejul zilei onomastice a Regelui Mihai, care, prin mijloace constituţionale, căuta să se opună bolşevizării României. Noi, tinerii liberali, înainte de a ajunge în Piaţa Palatului, am făcut un tur prin centrul oraşului, în aclamaţiile mulţimii. După ce am trecut de intersecţia Căii Victoriei cu strada Ion Câmpineanu, m-am speriat. Mai întâi am întâlnit un tânăr, cu faţa plină de sânge, dus de alţi doi de braţ, iar în zare, în Piaţa Palatului, se vedea un foc mare. Ce se întâmplase? Din ordinul lui Gheorghe Apostol au pornit, din sediul CGM, două camioane cu activişti comunişti, cu răngi, care au pătruns prin mulţimea din Piaţa Palatului, lovind în dreapta şi în stânga, cu scopul răspândirii mulţimii. Unul dintre cei loviţi a fost amintitul tânăr cu faţa plină de sânge. În fine, ţărăniştii, care ajunseseră înaintea noastră în Piaţa Palatului, au reuşit să răstoarne cele două camioane cu bătăuşi, iar acestea au luat foc. Aceasta era flacăra pe care o vedeam apropiindu-ne de Piaţa Palatului.

Dacă amintirile mele nu pot fi considerate probe, dat fiind că memorialistica este considerată subiectivă, există alte surse care confirmă rolul odios al lui Gheorghe Apostol. În fruntea unei echipe de bătăuşi, în incinta uzinei Malaxa (denumită ulterior „23 August“), a impus un „comitet de fabrică“ comunist, deşi majoritatea muncitorilor se opuneau, fiind fideli patronului lor.
În timpul terorii instaurate de Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol a fost o vreme prim-ministru. Gheorghe Apostol a fost contracandidatul lui Nicolae Ceauşescu cu prilejul alegerii unui nou prim-secretar al PMR (PCR). După ce Ceauşescu a pus mâna pe putere în partid şi în stat, l-a trimis pe Gheorghe Apostol ambasador în America Latină, ca să scape de el. Spre deosebire de predecesorul său, Ceauşescu nu-şi ucidea rivalul, după cum procedase Gheorghiu-Dej cu Lucreţiu Pătrăşcanu. Găsise o formă mai rafinată de a scăpa de rivalul său.

Toate cele de mai sus au fost ocultate de Realitatea TV şi de către cele trei Antene ale lui Dan Voiculescu, în ştirea transmisă despre moartea lui Gheorghe Apostol. Necunoaşterea adevărului sau diversiune voită? Îi las pe cititori să răspundă la această întrebare.

Şerban Rădulescu Zoner este doctor în istorie.

Comentarii (4)

Adauga comentariu