Moştenirea monarhică nu este egală cu moştenirea civilă

În contextul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat câştig de cauză lui Paul Lambrino în procesul pentru recunoaşterea drepturilor de succesor ale lui Carol al II-lea, avocatul Casei Regale,  Adrian Vasiliu, arată, într-un interviu acordat revistei 22, că un judecător civil dintr-o republică nu poate decide asupra chestiunilor dinastice.

Cu ce schimbă decizia Înaltei Curţi chestiunea dinastică în cadrul Casei Regale? Vă întreb acest lucru pentru că am văzut o declaraţie a d-lui Paul Lambrino cum că dumnealui ar fi acum capul Casei Regale.
În primul rând, trebuie să spun că sentinţa care s-a pronunţat este o sentinţă de recunoaştere a unei hotărâri judecătoreşti dată în Portugalia în materie de stare civilă şi moştenire. Precizarea este importantă, pentru că niciun judecător civil din nicio ţară şi cu atât mai mult dintr-o republică nu are competenţă şi nu decide asupra unor chestiuni dinastice. Spun asta deoarece există interpretări potrivit cărora această hotărâre l-ar introduce pe acest domn direct în Casa Regală a României. Nu este adevărat, aşa ceva nu s-a spus în niciuna dintre hotărâri. Casa Regală a României este compusă, conform Statutului şi comunicatului pe care l-a şi dat, din Majestatea Sa Regele Mihai, fiicele Majestăţii Sale, Principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia, Maria, soţia Majestăţii Sale, Regina Ana, nepotul Majestăţii Sale, Principele Nicolae, şi soţul Principesei Margareta, Principele Radu. Potrivit cutumelor şi Statutului Casei Regale nu numai ale României, ci ale oricărei alte Case Regale, componenţa acesteia este stabilită de şeful ei din acel moment. Asta deoarece poţi să fii rudă cu şeful Casei Regale sau cu unul dintre membrii ei şi totuşi să nu faci parte din Casa Regală, dacă nu eşti acceptat de şeful ei.

Numai că d-l Paul Lambrino contestă exact acest lucru, susţinând, în temeiul faptului că tatăl său ar fi primul născut al lui Carol al II-lea, că el a devenit în urma acestei decizii şeful Casei Regale.
Acest lucru nu funcţionează, având în vedere faptul că noi suntem într-o republică, iar chestiunea Casei Regale şi a titlurilor nobiliare este o chestiune privată, care ţine, repet, de organizarea Casei Regale. Mai mult decât atât, Constituţia din 1923, care vorbea de aşa-zisa Lege salică, nu poate fi invocată pentru că astăzi acel principiu nu mai funcţionează. Legea salică (a se observa că nu mai funcţionează în nicio Casă Regală europeană!) intră în contradicţie cu legislaţia Uniunii Europene, care nu mai permite discriminarea între bărbat şi femeie. La ora actuală, Statutul Casei Regale a României este pus de acord cu legislaţia europeană, arătând că următorul cap al Casei Regale, după ce Majestatea Sa Regele Mihai nu va mai fi, este primul născut dintre copiii acestuia, indiferent de sex, adică, în cazul nostru, Principesa Margareta. Urmează Principesa Elena, iar după aceea vine Principele Nicolae, pentru că este coborâtor din Principesa Elena.
Nu reprezintă o chestiune discreţionară faptul că acest domn nu este acceptat de Casa Regală. Regele Ferdinand nu l-a primit ca membru în Casa Regală pe Mircea Grigore, tatăl acestui domn, Carol al II-lea nu l-a văzut niciodată şi nici măcar nu l-a recunoscut. Carol al II-lea a fost dat în judecată de Zizi Lambrino la Paris pentru pensie alimentară şi pentru a-i smulge acordul de a-l duce pe copil la Liceul „Henri IV“ şi să-i recunoască numele de Hohenzolern. Carol al II-lea s-a opus şi Zizi a pierdut procesul. Şi al treilea element. Ne putem întreba: de ce Mircea Grigore a aşteptat să moară Carol al II-lea ca să facă proces urmaşilor pentru stabilirea filiaţiei?

Aveţi o explicaţie?
Eu bănuiesc că ar fi avut un adversar mult mai puternic atunci în Carol al II-lea, care ar fi adus poate dovezi mai puternice... S-a născut la mai mult de 300 de zile de când s-a anulat căsătoria. Deci sunt discuţii pe care acum nimeni nu mai vrea să le facă, spunând că nu avem dreptul să punem în discuţie modul în care a judecat judecătorul portughez. Acesta a aplicat legea portugheză, a aplicat legea franceză şi a pretins că aplică legea română, când de fapt a făcut trimitere la nişte articole pe care le-a interpretat ca şi cum ar fi avut alt conţinut. Noi am vrut să arătăm că, dacă se aplica corect legea română, nu se ajungea la soluţia asta.

Problema cea mai acută pare a fi acum cea a moştenirii...
Domnul acesta care este fiul lui Mircea Grigore – apropo, mai are şi un frate, care a fost şi el parte în acest proces, dar care este silent partener, nu se manifestă, dar e şi el parte la moştenire – a avut acte înainte să obţină această hotărâre prin care a revendicat şi revendică în continuare, potrivit legilor actuale, moştenirea lăsată de pe urma lui Carol al II-lea. Întrucât a cumpărat nişte drepturi succesorale, mai revendică şi de pe urma Prinţului Nicolae, şi de pe urma, poate, a Principesei Ileana, nu mai ştiu precis, nu ne-a interesat, dar revendică mult, foarte mult. El vrea să spună că, datorită acestei hotărâri, ar avea drepturi şi la alte bunuri care nu au aparţinut de fapt niciodată lui Carol al II-lea şi despre care vrea să lase impresia că fac parte din această moştenire. Aici am să fiu foarte clar: Regele Ferdinand a lăsat un testament şi bunurile, cum ar fi domeniul Peleş şi moşia Sinaia, acestea sunt cele două bunuri importante, le-a lăsat iniţial lui Carol al II-lea, dar când a văzut că acesta renunţă la tron, că e neserios şi că vrea să plece din ţară, l-a dezmoştenit. A făcut un codicil la testament în care a spus: aceste bunuri rămân nepotului meu Mihai, iar tu, fiul meu, vei pleca din ţară cu bunuri mobile, în efecte şi în bani, partea ta legală, ca şi ceilalţi copii, şi cel puţin 10 ani de-acum să nu mai vii în ţară şi să tulburi apele constituţionale româneşti. S-a făcut un act de partaj, Carol şi-a luat ce avea de luat, a plecat din ţară şi a recunoscut acest partaj pe care l-a semnat sub numele de Carol Caraiman, fiindcă şi-a luat un nume burghez. Apropo de ce vă spuneam că poţi să fii rudă cu şeful Casei Regale, dar să nu mai fii membru în Casa Regală. Iar când s-a întors şi a dat lovitura de stat detronându-l pe fiul său şi uzurpându-i tronul, actele astea nu s-au schimbat, iar Carol al II-lea nu a devenit niciodată proprietarul acestor bunuri, care sunt ale Regelui Mihai. Iar statul comunist, când a venit şi a preluat bunurile întregii familii regale, a arătat de la fiecare ce ia. Or, de la Majestatea Sa Regele Mihai a luat moşia Sinaia, Peleşul. Moştenirea monarhică nu este egală totdeauna cu moştenirea civilă. Şi în orice caz, un act neconstituţional de întronare, abuzivă, nu duce la anularea actelor civile care s-au făcut. Aceasta a stabilit clar şi Înalta Curte de Justiţie română încă în 1940, când a spus că niciodată Carol al II-lea nu a fost proprietarul domeniului Peleş.

Cu toate acestea, chiar şi înainte de această decizie, Paul Lambrino a revendicat Castelul Peleş în baza Legii 10.
Mircea Grigore Lambrino, un om destul de echilibrat cred eu, trăia în 2001, dar n-a făcut notificare şi n-a revendicat niciodată domeniul Peleş şi moşia Sinaia. Şi nici nu i-a dat procură fiului său să o facă. Acesta a cumpărat drepturi de la Elena Lupescu şi a făcut o notificare pentru Peleş din postura de cumpărător al drepturilor succesorale de pe urma acesteia. După cum se vede, Mircea Grigore Lambrino era conştient că Regele Carol al II-lea nu a fost vreodată proprietar al domeniului Peleş.

Aveţi idee de la Elena Lupescu cam ce drepturi succesorale a mai cumpărat?
Unica moştenitoare a Elenei Lupescu era Monique Urdăreanu, soţia mareşalului Palatului, Urdăreanu, cu care a şi stat împreună la Lisabona. Se pare că Paul Lambrino a cumpărat de la Monique Urdăreanu drepturile succesorale lăsate de pe urma Elenei Lupescu, cele din România, pentru că cele din Lisabona le-a fructificat chiar Urdăreanu. Le-a cumpărat la modul generic, adică: se revendică ceea ce se găseşte. Nu ştiu dacă e valabilă această tranzacţie, pentru că sunt nişte reguli care trebuie respectate, însă un act a fost întocmit, asta e sigur. Şi foloseşte această hârtie ca să revendice tot felul de bunuri, pentru că Elena Lupescu a avut şi ea proprietăţile ei personale. Chiar şi sediul PDL e revendicat, dar se pare că a pierdut.

Credeţi că acest nou proces, cu toată mediatizarea lui, aduce un prejudiciu de imagine Casei Regale?
Aş spune ceva mai mult, aduce un prejudiciu, iarăşi, României. În sensul că avem regi din etnia romilor, avem împăraţi de tot felul şi nici măcar sub aspectul unei Case Regale, care trebuie să fie reprezentativă, unică, nici aici nu stăm la fel de bine cum stau alte ţări. Să ne uităm la bulgari, unde există Regele Simion cu copiii lui, a fost şi prim-ministru, nu-i contestă nimeni. Este tragic ce i se întâmplă Regelui Mihai, care chiar nu are nicio vină pentru ce a făcut Carol al II-lea.

Interviu realizat de ANDREEA PORA