Mongolii vechi si noi fata cu terorismul

Mongolii cei buni. Se spune, nedrept, ca mongolii nu au avut decat o influenta nefasta asupra lumii, fiind memorabila cruzimea lor si arderea bibliotecii din Bagdad. Totusi, dincolo de faptul ca erau toleranti cu religiile (de pilda, crestinii nestorieni din Orient au fost chiar ocrotiti si promovati) si popoarele care nu li se opuneau, mongolii au smuls din radacini secta asasinilor din Alamut care terorizase timp de aproape 200 de ani regiunea Orientului Apropiat si Asiei Centrale prin asasinate motivate politic.
Asasinate si terorism. Atacurile cu bomba din Londra au trecut, in media europeana, prin magnitudinea dramei si proximitatea ei, in plan secund asasinarea de catre insurgentii care opereaza in Irak a sefului misiunii diplomatice a Egiptului in Irak. Ambele actiuni teroriste ne reamintesc ca terorismul se fondeaza pe o logica complet diferita si pe o desconsiderare a valorii vietii umane, care este de fapt straina Islamului. Orice, chiar uciderea unor persoane nevinovate, este un mijloc legitim in atingerea scopurilor fanaticilor religiosi, motivati fara indoiala politic.
Secta asasinilor. Obtinerea de influenta politica prin asasinate precum cel al diplomatului egiptean nu este o idee noua. In fapt, termenul de asasin a intrat in latina si apoi in limbile europene din Orientul Apropiat. Cuvantul a fost preluat din Siria, unde secta asasinilor, despre care ne povesteste si Marco Polo, era cunoscuta sub numele de “hasasini”, care inseamna in araba “cei ce folosesc hasis”.
Intre secolele XI si XIII, secta musulmanilor siiti fortificata in muntii din nordul Persiei a terorizat regiunea actualei Sirii, Iran si Irak. Motivarea era tot politica: reconstituirea califatului fatimid din Egipt. Conexiunile, tot religioase: impunerea sectei ismaielite. Instrumentele erau tot asasinatele.
Din muntii din nordul Persiei, tineri antrenati in arta camuflajului si uciderii, se pare imbuibati si de hasis ca sa aiba curaj (de unde si numele lor) si spalati pe creier de promisiuni ale unei vieti fara de griji in Paradisul in care vor ajunge negresit dupa asasinarea dusmanilor, luau drumul Bagdadului, Teheranului sau Damascului, ucigandu-i pe liderii politici care nu conveneau. Ca si astazi, conducatorii religiosi ai sectei ismaielitilor, cum mai erau cunoscuti, le spuneau ca dupa moarte vor avea tot ce isi doresc, curios fiind ca aceasta dorinta se rezuma, ne spun sursele vremii, la a fi inconjurati de femei frumoase si a bea vinul cel mai bun.
Cert este ca secta asasinilor, condusa initial de Hassan ben Sabbah, nu folosea armate mari, ci asasinatele tintite. Au murit asasinati sultani si viziri, si chiar califii Egiptului si Bagdadului. Fanatismul si indoctrinarea erau armele ismaielitilor, care ajunsesera sa controleze peste 70 de castele din muntii Siriei si Iranului si erau temuti in toata regiunea. Mongolii, care nu glumeau cu astfel de amenintari, pe care astazi nu am evita sa le asociem terorismului, i-au starpit de pe fata pamantului in 1273, impiedicand formarea unui stat terorist. Traditia asasinatelor, ca arma de dobandire sau exercitare a puterii politice, a continuat insa.
Un ambasador si zeci de civili. Faptul ca secta asasinilor a operat in Orientul Apropiat (fiind de fapt considerata eretica de Islam) nu inseamna ca asasinatele religioase si politice nu au istoria lor, chiar mai veche, in Europa (sa nu ii uitam pe Cezar si Burebista) sau in alte parti. Asasinarea, saptamana trecuta, a ambasadorului egiptean este, de pilda, doar un moment in istoria decapitarilor barbare din Irak si incercarilor de intimidare. Si noi am stat cu frica in san cu gandul la captivii romani.
In Irak mor si irakieni, nu numai diplomati sau personal international. Atentatele teroriste nu sunt tintite sau chirurgical indreptate spre lideri sau straini. Zeci de irakieni nevinovati mor in fiecare luna in Irak, ca urmare a atacurilor teroriste ale unora de aceeasi semintie si religie ca si ei. De ce si-ar asasina insa insurgentii musulmani, presupus a fi in mare parte suniti, fratii din Irak si alte tari arabe?
Calculul politic al teroristilor, in cazul diplomatilor, pleaca de la miza descurajarii in special a guvernelor arabe sa recunoasca guvernul irakian ales la 30 ianuarie, anul acesta. Redeschiderea ambasadelor constituie in optica acestora un sprijin acordat apostatilor care lucreaza cu americanii, prin urmare, colaborationism cu ocupantii. De aceea, au existat atentate si incercari de rapire ale unor reprezentanti oficiali ai Bahreinului si Pakistanului. SUA, care constituie nucleul fortei multinationale din Irak, a anuntat ca va asigura protectia reprezentantilor straini acreditati in Irak. In acest fel, Irakul nu va fi izolat, in special de fratii arabi musulmani, ceea ce ar fi stirbit legitimitatea, imaginea si eficienta noului guvern interimar irakian pana la organizarea de noi alegeri, tot anul acesta.
Mongolii cei noi? Instaurarea fricii, terorii, exasperarii, insecuritatii cronice peste tot in lume sunt efectele asasinatelor teroriste, fie ele indreptate asupra oficialilor, precum cea a ambasadorului egiptean, sau, nediscriminatoriu, ucigand zeci de oameni, ca recent la Londra. Cine ar putea fi mongolii buni ai secolului al XXI-lea care sa ne scape de problema sectei Al-Qaeda, a asasinilor moderni, cu avioane, masini-capcana, aruncatoare de rachete, decapitari in direct si retele Internet?