Moderatorul ignorantei

Am trait s-o vedem si pe asta: un par­tid politic din Romania, care a fost la guvernare si doreste sa revina, or­ga­ni­­zand un protest contra unui mare ex­pe­riment stiintific international, pe mo­tiv ca acesta ar putea conduce la sfar­si­tul lumii! Nu stii ce sa faci mai in­­tai: sa te amuzi copios de acest pro­test ri­di­col oferit de Partidul Con­ser­va­tor sau sa te inspaimanti de cantitatea ma­re de prostie si ignoranta debitata de mem­­brii acestui partid cu sprijinul ne­pre­cupetit al presei, si nu doar al celei con­trolate de superpatronul Dan Voi­cu­lescu?

Prostia nu doare, nici nu se moare din ea, ci, dimpotriva, pe multi ii face fe­­riciti. Unul dintre acesti fericiti este si senatorul PC Marius Marinescu, fost pe­­dist, despre care inteleg ca a prac­ti­cat candva luptele. De data aceasta, a fost invitat la postul Realitatea TV sa lup­te pentru oprirea superacce­lera­to­ru­lui din Alpi. Invitatia a venit de la un prin­cipe al moderatorilor de tele­viziu­ne: Razvan Dumitrescu. Acesta, care cu siguranta ca nu se uita autocritic prea des in oglinda, a organizat dezin­volt o "dezbatere" in jurul experi­men­tu­­lui CERN in maniera in care, cu alte oca­zii, organizeaza talk-show-uri de­spre Adrian Nastase sau despre in­fla­tie. Asadar, l-a invitat pe senatorul PC si, pentru "echilibrarea dezbaterii", a mai chemat alaturi o astroloaga si un an­­tropolog. Da - auziti bine -, Mari­nes­cu luptatorul, astroloaga si antropo­lo­gul aveau sa lamureasca chestiunea bo­sonului Higgs, a simetriei imperfec­te dintre materie si antimaterie, a di­men­siunilor "embrionare" ale Univer­su­­lui, a Big Bang-ului si alte chestii de ace­lasi tip! Niciun fizician, niciun as­tro­fizician nu a luat parte la dezbatere! Stiau prea multe, desigur, erau prea in tema, ceea ce e un mare pacat pentru o televiziune increzuta precum Reali­ta­tea TV.

In aceste conditii, discutia a devenit un delir la trei voci: ex-luptatorul delira cerand imperios ca banii contri­bua­bi­lu­lui european sa fie cheltuiti nu pe ac­ce­le­ratoare de particule, ci pe ajutoare pen­tru saraci si desemnandu-i pe oa­me­nii de stiinta ca producatori de gauri negre; astroloaga delira invocand zo­dii­le, planeta Saturn si pe Nostra­da­mus, iar antrolopogul delira recunos­cand dreptul la delir al astrologiei, pe mo­tiv ca este si ea o realitate sociala. Cat despre moderator, netulburat de fap­­­tul ca nu invitase un om de stiinta de specialitate, plana cu remarce caus­tice deasupra intreitului delir.

Probabil ca o astfel de emisiune este exemplara pentru o mare parte a jur­­nalisticii noastre, careia ii arata doua defecte majore ca intr-o oglinda maritoare: ignoranta si suficienta.

Omeneste, cred ca inteleg ce se in­­tam­pla cu acesti sarmani jurnalisti. Dupa studii relativ precare si un pic de ex­perienta, daca au noroc, putin talent sau un fizic agreabil, ei ajung sa-i ia la in­­trebari si la refec pe cei mai im­por­tanti oameni politici ai tarii. Si o fac pe sume de bani considerabile - ceea ce e in sine un motiv sa creasca in pro­priii ochi. Presedinti, ministri, parla­men­tari din toate partidele se incolo­nea­za cuminti in studiouri si se supun, de bine-de rau, mofturilor jurnalistilor, chiar daca unii - precum Traian Ba­ses­cu - ii mai si ocarasc din cand in cand - ceea ce, in paranteza fie zis, e ade­sea in fond, chiar daca nu in termeni, me­­ritat. Unii politicieni merg pana la a le cauta favorurile sau ii flateaza in di­rect fara retinere, pentru a nu invoca aten­­tii "mai consistente". Cum sa nu crea­da atunci jurnalistul care, zilnic, ii cearta, ii contrazice si uneori chiar ii po­topeste cu ocari pe atatia "oameni im­portanti" si puternici ca nu e si el im­por­­tant, ba inca mai "important" si mai puternic decat interlocutorii sai? Ce are a face ca e ignorant si ca in afara de tupeu nu prea mai are alte calitati? Ce are a face ca a capatat numai un pos­pai de cultura? Ce are a face ca nu pa­siunea adevarului il munceste, ci doar aceea a rating-ului? El se simte un om important, deoarece i se spune asta din partea altor oameni im­por­tanti; de aceea, e convins ca stie totul si ca ideile lui sunt singurele corecte. Cat despre interlocutori, acestia ii apar ori ca imbecili puternici - si atunci tre­buie "folositi" -, ori ca imbecili pur si sim­plu, si atunci pot fi luati in raspar.

Dar cand se intampla sa aiba de a face cu oameni cu adevarat importanti - cu savanti, artisti, scriitori, filosofi -, cu oameni care stiu ceva cu adevarat, care traiesc si in alta lume decat aceea a imaginii si a rating-ului, atunci aplom­­bul obraznic al jurnalistului de trupa pa­leste. Fata de acestia, "prostul" e el, ig­norantul e el. Atunci, de ce i-ar mai in­vita la emisiuni unde, cu ade­va­rat, pre­zenta lor ar fi necesara? Cui ii pla­ce sa apara inferior, ignar, inca­pa­bil sa puna intrebarile juste? Pentru a pune in­­trebarile juste unui savant sau unui om de cultura autentic, pentru a nu-l in­­trerupe in mod penibil, trebuie sa te pre­gatesti, sa fi citit ceva in prea­la­bil, sa-i fi dat mintii sa mistuie si alt­ce­va decat buletinele agentiilor de presa. Greu, obositor lucru sa inveti! Jur­nalistului nostru nu-i place sa in­­ve­te, deoarece el e convins ca stie totul cel mai bine. Si atunci, sub pretextul pa­lid ca "specialistii" uti­li­zea­za un lim­baj prea tehnic si ca publicul nu inte­le­ge nimic, e preferabil sa-i ignore pe acesti insi bizari cu care, de fapt, nu poti scoate nici un rating mai aca­tarii. Pana la urma, e o chestiune de dem­ni­ta­te per­sonala: in fata unui astrolog, a unui expert in OZN, a unui mistagog, ori­ce jurnalist se poate simti in­­ca egal; ina­intea unui astronom sau fizi­cian risca sa se faca de ras, de indata ce a des­chis gura. Concluzia: stiu­torul au­tentic nu-i bun sa treaca pe "sti­cla"!

La aceasta se adauga si obiceiul "postmodern" atat de raspandit de a trata toate opiniile - indiferent de unde ar veni - ca egal indreptatite: as­tro­nomul si as­trologul, impostorul stiin­tific si savantul autentic, me­dicul si vraciul ar avea cu totii "opinii", dem­ne in mod egal de a fi ascultate, la fel ca in cazul poli­ti­cie­ni­lor sau al sindi­ca­lis­tilor. De ce i-ar trata jurnalistul di­­fe­ren­tiat? De ce l-ar invita numai pe as­tro­nom la o emisiune cu subiect stiin­ti­fic si nu si pe astrolog? Nu-i "dialogul" suveran? De ce sa nu dialogheze li­ber stiinta si pseudostiinta, inaintea unui public care arareori intelege argumen­te­le stiintei? De ce sa nu-i puna fata in fata, lasand - cum se spune - publicul sa decida? Asa cum publicul e lasat sa aleaga intre re­toricile politicienilor, sa fie lasat sa aleaga si intre crea­tio­nism si darwinism, intre astrologie si as­tronomie, intre magie si fizica, intre im­postura cea mai crasa si stiinta. Nu se inscrie un astfel de de­mers "im­par­tial" in "etica jurnalistica"?

Cu o asemenea "etica" ajunge jur­na­listul si mai ales moderatorul de tele­viziune sa fie tot mai mult in epoca noastra un vector al ignorantei si al in­di­gentei spi­rituale, cand nu al prostiei pure, flatand si in­­cu­ra­jand tot mai mult - vorba lui Kant - "minoratul vo­lun­­­tar" al publicului. Dar e un minorat pe care, de asta data, nici un fel de "Aufklärung" nu mai e in sta­re sa-l su­pri­me.