Miza politica a legii bugetului

La fel ca struto-camila politica ce l-a zamislit, proiectul de buget propus de guvernul Boc nu este nici suficient de liberal, nici suficient de social-democrat. E drept ca nu avea cum sa fie coerent ideologic, de vreme ce este rezultatul unui compromis politic realizat anevoie din cauza unei combinatii pernicioase de presiuni sindicale si politice si de fapte economice catastrofale datorate mai mult fostei guvernari decat crizei economice.
Desi proiectul de buget a fost negociat indelung cu sindicatele si patronatele, ca si intre PSD si PD-L, nemultumirile nu au intarziat sa apara imediat dupa anuntarea sa, joi seara, de catre premierul Emil Boc: liderul federatiei Sanitas si cel al Agrostar au amenintat cu proteste de strada, iar ministrul de Interne, Liviu Dragnea, a anuntat ca prefera sa demisioneze mai degraba decat sa reduca sporurile politistilor. Aparenta de armonie politica pe care incearca s-o promoveze Mircea Geoana si Dan Nica este tot mai greu de sustinut din cauza presiunilor din interiorul PSD. Merita totusi remarcata atitudinea constructiva a celor doi. Domnul Geoana a redus treptat pretentiile formulate fata de buget, de la marirea tuturor pensiilor si salariilor unor categorii de bugetari la marirea pensiilor mici si a salariilor mici. Totodata, desi initial a respins vehement ideea inghetarii salariilor, in cele din urma a acceptat tacit amanarea oricaror mariri pana in aprilie si limitarea acestora la 5%. In ceea ce-l priveste pe vicepremierul Dan Nica, el a sustinut public proiectul de buget fara nicio ezitare si fara nicio delimitare partinica. Tot el a avut curajul sa califice cheltuielile efectuate de guvernul Tariceanu mult peste capacitatile bugetare drept "bataie de joc, nesimtire si o lipsa totala de responsabilitate". Domnul Nica s-a situat astfel pe aceeasi linie cu PD-L si cu presedintele Basescu, care nu au obosit sa scoata in evidenta excesele PNL. Mai mult chiar, duminica seara, la Realitatea TV, domnul Nica a admis ca atitudinea pesedistilor fata de Traian Basescu "s-a schimbat in bine, ca urmare a schimbarii de comportament a presedintelui". Vom observa totusi ca domnul Geoana a fost mai rezervat la adresa liberalilor si mai prudent in asocierea cu presedintele, probabil de teama sa nu fie acuzat de adversarii sai din interiorul partidului ca s-a inregimentat in tabara prezidentiala. Intr-adevar, marea sa problema in acest moment nu este guvernarea, ci partidul: daca PD-L este un partid unit si destul de disciplinat, in schimb PSD este o federatie de grupari politice si feude locale, iar disensiunile din interiorul sau devin tot mai pregnante. Astfel, impartirea functiilor in teritoriu agita spiritele pe alocuri. In Gorj, de pilda, Victor Ponta, incalcand flagrant Protocolul de functionare a coalitiei, a atacat vehement decizia PD-L de a-l numi pe Ionel Mantog la conducerea Complexului Energetic Turceni. In plus, gruparea ostila guvernarii actuale nu a renuntat la lupta: Adrian Nastase avertizeaza periodic ca partidul risca sa devina o subunitate a lui Traian Basescu si sa-si compromita identitatea, daca renunta la subventionarea celor nevoiasi; iar Institutul "Ovidiu Sincai", condus de Adrian Severin, a emis inca un raport care are aceeasi unica tema ca si cele anterioare: necesitatea inlaturarii lui Traian Basescu de la putere - de data aceasta, printr-un candidat unic al tuturor partidelor in afara de PD-L. Aceste cantece de sirena genereaza presiuni asupra lui Mircea Geoana si se constituie intr-o sursa permanenta de sabotare a coalitiei de guvernamant. Din aceasta perspectiva, faptul ca Mircea Geoana si colaboratorii sai apropiati au reusit sa ajunga la un acord cu PD-L asupra actualului proiect de buget, asa imperfect cum este, reprezinta deja un succes major al coalitiei, iar adoptarea rapida a bugetului in parlament va fi, daca se va realiza, in folosul tarii, pentru ca va indeplini conditia principala pentru obtinerea unui imprumut extern fara de care Romania nu va putea supravietui crizei economice.
Pentru ca sa se ajunga insa la acest rezultat neplacut, dar necesar, este nevoie ca si sindicatele sa adopte o atitudine rationala. Acestea fiind teleghidate in marea lor majoritate de PSD, decizia finala privind acceptarea bugetului de austeritate va fi luata undeva in interiorul acestui partid minat de razboaie interne. Controlul PSD asupra sindicatelor a fost insa instituit mult inainte de ascensiunea lui Mircea Geoana, iar cariera actualilor lideri sindicali i se datoreaza lui Adrian Nastase, ceea ce inseamna ca unii lideri ar putea sa nu renunte la protestele de strada, desi niciodata pana acum sindicatele nu au fost consultate atat de intens si de amplu in vederea intocmirii bugetului.
Probabil ca aceasta ecuatie politica riscanta a determinat interventia presedintelui Basescu atat in discutiile cu liderii sindicali, cat si in cele dintre PSD si PD-L. In perspectiva alegerilor prezidentiale din noiembrie, el trebuie sa demonstreze cat de valoros poate fi un presedinte-jucator care se implica in rezolvarea problemelor majore ale tarii. Domnul Basescu a spus-o de altfel pe sleau la TVR, cand a afirmat ca sansele sale depind de succesul actualei coalitii de guvernamant, pe care a girat-o, in limitarea efectelor crizei si relansarea economiei. Nimic mai adevarat - si totodata mai greu de realizat, avand in vedere situatia conflictuala continua din PSD. In consecinta, marea provocare a anului nu i se adreseaza lui Traian Basescu, ci, in mod paradoxal, lui Mircea Geoana, al carui viitor politic depinde si el de succesul actualei guvernari. Aceasta inseamna implicit ca trebuie sa-l ajute pe Traian Basescu sa castige alegerile prezidentiale, in ciuda opozitiei unei grupari influente din conducerea PSD. Iata, intr-adevar, o situatie cu totul si cu totul de neinvidiat.