Mintea cea de pe urma a Europei

Miercuri, 25 iunie, ambasadorii tuturor tarilor membre ale UE au facut un lucru cat se poate de neobisnuit: au descins cu totii la Comisia juridica a Camerei pentru a expune punctul de vedere al statelor lor fata de reforma justitiei si lupta anticoruptie la romani.

Nu este usor sa aduni toate statele europene în jurul unei idei comune, dar se pare ca Parlamentul Romaniei, prin deciziile si atitudinea afisate în ultima vreme, a reusit aceasta rara performanta.

În numele celor 26 de diplomati au vorbit ambasadorul britanic Robin Barnett si cel al Olandei, Jaap Werner. Rezumand fragmentele de stenograma publicate saptamana trecuta de presa, constatam ca mesajul transmis de cei doi a avut doua componente: 1) "reputatia si credibilitatea Parlamentului Romaniei au de suferit", pentru ca acolo "conteaza mai mult interesele particulare decat interesele generale", iar "unii parlamentari prefera sa ramana acasa mai degraba decat sa participe" la sedinte; si 2) modificarile aduse Codului de Procedura Penala îngrijoreaza Europa pentru ca sunt favorabile infractorilor, ceea ce înseamna ca Romania are toate sansele sa devina un "paradis judiciar" pentru toti raufacatorii din UE. A fost evident, în cadrul discutiei, ca mustrarile adresate parlamentului aveau la baza raportul Comisiei juridice, care recomanda Camerei Deputatilor sa nu aprobe începerea urmaririi penale în cazul lui Adrian Nastase. Mai grav însa pentru europeni a fost faptul ca, pe tacute, în umbra scandalului iscat de cererea DNA cu privire la investigarea lui Adrian Nastase, deputatii se pregateau sa avizeze o formula a Codului de Procedura Penala care pastra o buna parte din prevederile considerate inacceptabile nu numai de UE, ci si de societatea civila si de presa din Romania. Printre altele, este vorba de obligativitatea procurorilor de a anunta dinainte perchezitiile la domiciuliul suspectilor si eliminarea posibilitatii interceptarii convorbirilor telefonice cu permisiunea procurorului, în cazuri exceptionale, pe o perioada de maximum 3 zile, desi practica este permisa de lege în mai multe tari europene. Cum constatase SAR, înca din aprilie, Romania devine, prin acest CPP, "veriga slaba a sistemului european de combatere a criminalitatii", de unde si îngrijorarea statelor UE.

Judecand dupa reactiile politicienilor romani, se pare ca ambasadorii UE si-au pierdut vremea la parlament: mai întai, deputatii au încercat sa tina secreta vizita ambasadorilor, oferind presei justificari penibile pentru aceasta lipsa de transparenta; apoi, încercand sa-si salveze onoarea în fata UE, s-au prefacut a nu avea cvorum atunci cand s-a ajuns la votul asupra raportului Comisiei juridice, desi cvorumul existase în cursul diminetii pentru un vot anterior, iar ulterior birourile reunite ale Camerei si Senatului au convenit ca este mai bine sa încalce Constitutia în privinta votului asupra Curtii de Conturi decat sa organizeze o sesiune extraordinara pentru a relua votul asupra dosarului Zambaccian, cum le ceruse presedintele Basescu. S-a demonstrat astfel ca ambasadorii europeni au avut dreptate în privinta intereselor particulare care guverneaza activitatea parlamentului în dauna celor generale. Culmea sfidarii la adresa Bruxellesului a fost atinsa de presedintele PSD, Mircea Geoana, care a declarat, în ciuda evidentei, ca ambasadorii nu ar fi fost "chiar asa de nemultumiti", iar romanii "trebuie sa aiba mai mult tupeu". Singura concluzie logica a acestui îndemn este ca mai marele social-democratilor romani le cere colegilor parlamentari sa nu tina cont de preocuparile Europei. Oare ce ar avea de spus colegii lui din PSE, domnii Wiersma, Schulz and co.?

În felul sau, Mircea Geoana are dreptate, caci Europa are putine parghii pentru a sanctiona derapajele Romaniei, iar presiunile politice fac ca nici acele parghii care exista sa nu fie folosite în mod eficient. La 2 iulie, The Economist relata despre raportul procurorului belgian Willem de Pauw, în care scrie negru pe alb ca "Romania regreseaza pe toate fronturile luptei anticoruptie", iar "masurile de dinaintea aderarii au fost abandonate deliberat de guvern si parlament". Practica restituirii dosarelor catre procurori este, pentru Willem de Pauw, o dovada a faptului ca, "atunci cand e vorba de cazuri de coruptie, sistemul judiciar romanesc este în continuare incapabil sa aplice principiile statului de drept într-o maniera normala, independenta si profesionista". Procurorul belgian critica si amendamentele la CPP, care "vor afecta fatal eficienta tuturor anchetelor penale romanesti" în ceea ce priveste toate infractiunile si demonstreaza "rezistenta puternica a întregii clase politice din Romania la eforturile anticoruptie". Redactat înca din noiembrie 2007, raportul a fost tinut secret de Comisia Europeana, desi Willem de Pauw este cel mai important expert al sau. Astfel, în februarie, raportul intermediar al expertilor CE a fost destul de bland si ambiguu. Purtatorul de cuvant al CE, Mark Gray, s-a grabit sa precizeze ca raportul final va fi adoptat abia pe 23 iulie, dar din surse jurnalistice s-a aflat ca, desi acest raport va fi dur, nu se va cere activarea clauzei de salvgardare. QED: Europei nu-i lipsesc informatiile cu privire la situatia reala a justitiei si politicii din Romania; îi lipsesc, în schimb, curajul si fermitatea necesare apararii statului de drept si combaterii coruptiei. Aceste carente, care combina un soi de lasitate cu absenta parghiilor institutionale de sanctionare a statelor care deviaza de la standardele europene, vor permite parlamentarilor romani sa recurga la toate tertipurile pentru a-si apara interesele rusinoase, dand cu tifla întregii Uniuni Europene. În sfarsit, Europei i-a venit mintea cea de pe urma, care i-a lipsit atunci cand a aprobat aderarea Romaniei la UE fara a tine seama de structura si evolutia clasei politice romanesti. Ar dori acum sa poata da timpul înapoi, dar este prea tarziu.

Din aceasta perspectiva, descinderea ambasadorilor UE la parlament apare ca o expresie a neputintei, o încercare disperata de a demonstra, mai mult propriilor concetateni decat autoritatilor de la Bucuresti, ca Europa nu sta cu mainile în san în fata derapajelor politicienilor romani. Pe scurt - o batere a obrazului în deplina cunostinta a faptului ca tovalul din care este facut obrazul parlamentarului roman este extrem de rezistent.

În consecinta, este inutil sa mai asteptam ca Europa sa ne rezolve problemele structurale, asa cum s-a întamplat pana în momentul aderarii. Reformele, daca vor fi facute vreodata, vor fi rezultatul presiunilor si votului din partea electoratului roman. Cu alte cuvinte, romanii trebuie sa-si ia soarta în maini si sa decida daca au nevoie de statul de drept si de o politica eficienta de combatere a coruptiei. Judecand dupa experienta alegerilor locale de anul acesta, se pare ca apetitul romanilor pentru o minima asumare a responsabilitatii fata de viitorul Romaniei europene este scazut, iar Europa nu are altceva de facut decat fie sa activeze clauza de salvgardare - singura care ar sanctiona eficient clasa politica din Romania -, fie sa-si roada unghiile neputincioasa pe culoarele Palatului Parlamentului.