De același autor
Apropierea aderarii la UE, dublata de semnalele promitatoare venite de la Bruxelles ca aceasta se va produce fara amanari, infierbanteaza multe minti in randuile oficialitatilor de la Bucuresti. Perspectiva sacilor in caruta UE pare ca induce la multi simtamantul ca ocazia nu ar putea fi pierduta pentru a mai contabiliza ceva capital politic - ceea ce este absolut normal -, dar si ca lungul propriului nas n-ar mai trebui chiar atat de scrupulos pastrat. A-ti cunoaste lungul nasului este o virtute, care poate fi insa lesne pierduta in momente cruciale de bun augur. Si aderarea la UE este, fara indoiala, un moment crucial in istoria Romaniei, in care se poate usor sa-ti pierzi echilibrul considerandu-te mai breaz decat esti..jpg)
Proiectii ametitoare despre Romania membra a UE sunt, desigur, posibile, dar nu sunt dezirabile. Pentru ca nu folosesc la nimic si, oricum, nu la promovarea schimbarilor pe care este de presupus ca le va antrena, mai devreme sau mai tarziu, apartenenta la clubul european.
Romania nu poate deveni o tara ca o floare nici peste noapte si nici chiar pe termen mediu, pentru ca are handicapuri istorice de depasit si pentru ca, fata de membrii vechi ai UE, are decalaje, tot istorice, de recuperat.
Si nu trebuie uitat ca, in conditiile apartenentei la UE, mai intai vor aparea costurile si mai apoi beneficiile. Si, sa fim constienti, exista atatea costuri legate direct de buzunarele oamenilor si de nivelul lor de viata, cum sunt alinierea la preturile din UE sau conformarea la costisitoarele norme de mediu, de calitate si de protectie a consumatorului.
De asemenea, n-ar trebui cumva sa ne amagim in legatura cu potentialul pe care Romania l-ar avea si pe care abia apartenenta la UE l-ar descatusa, in sfarsit, dupa decenii de asteptari. Intr-o interventie in cadrul conferintei Competitivitate in contextul globalizarii, organizata de Grupul pentru Economie Aplicata, reprezentantul Administratiei Prezidentiale, Andreea Vass, a insistat asupra resurselor si avantajelor pe care le are Romania in dezvoltarea viitoare. Printre acestea: dreptul de proprietate, "politica fiscala sanatoasa", activele subevaluate, "forta de munca bine pregatita si inca ieftina", "resursele naturale abundente", pozitia geostrategica. De fapt, insa, Romania nu prea are ce resurse sa puna pe masa UE: nici resurse minerale (energetice sau pentru destinatii industriale), nici alte resurse naturale, in cazul carora pentru a le face evidentiabile este nevoie de o infrastructura care cere zeci de miliarde de euro si zeci de ani. Nici situatia in ce priveste forta de munca "bine pregatita si ieftina" nu va mai sta prea mult asa, si nu atat pentru ca, salariile crescand si ele, nu va mai fi la fel de ieftina, cat mai ales pentru ca dezastrul din sistemul de invatamant romanesc si absenta alocatiilor corespunzatoare in domeniu isi vor spune chiar curand cuvantul si forta de munca nu va mai fi la fel de bine pregatita.
Si este greu de spus daca va fi un avantaj pentru romani - si, mai precis, pentru care din ei - faptul ca, pentru a prelua expresia d-nei Vass, "Romania este acum un activ subevaluat sau o valoare nedescoperita", deoarece iesirea din subevaluare, odata cu apartenenta la clubul european si descoperirea ei de catre straini, va insemna de fapt o crestere severa a preturilor terenurilor si activelor, ceea ce ii va imbogati pe unii, cel mai probabil putini, dar ii va saraci pe cei multi, totodata scotandu-i, din pacate, din jocul industrial pe foarte numerosi dintre intreprinzatorii romani in favoarea celor straini.
Foarte interesanta si realista din acelasi spatiu al interventiilor in conferinte de specialitate a fost cea a prof. Lucian Albu, director al Institutului de Prognoza, in cadrul conferintei Ce vom fi in UE?, organizata de FINMEDIA/Piata financiara. Prof. Albu identifica cateva paliere pe care se va manifesta in principal prezenta Romaniei in UE: furnizor de forta de munca, dar si recipient de bani din munca in strainatate; importator net de produse si servicii din restul UE, exporturile nereusind sa echilibreze importurile masive pe relatia comunitara; recipient de fonduri europene, dar si sursa de profituri; zona cu competitivitate mai slaba, dar cu piata in crestere, valorificata de zonele cu competitivitate ridicata din UE. Deci, intr-un fel, o translare, pentru ani buni de aici inainte, a situatiei in parametri care s-au configurat inca de acum. Romania va fi o adevarata placa turnanta pentru mecanismul extinderii UE, care consta in pomparea de bani in tarile mai slab dezvoltate pentru ca acestea sa poata cumpara produsele si serviciile din tarile dezvoltate ale Uniunii, scotandu-le astfel pe acestea din urma din saturatia pietei si, deci, din tendintele de stagnare. Este o abordare realista. Nu vom putea mai mult, nici nu vom fi mai mult! Probabil, pentru multi ani de aici incolo, Romania va fi si geografic, si material la periferia UE. Singurul ei avantaj real este ca drumul si podurile economice spre Est vor trece pentru vestici prin Romania!
