Site-uri recomandate

Anvelope vara
Magazin online vanzari Anvelope iarna ieftine
Pariuri sportive online
Poker Online
Adauga anunturi gratuite de mica publicitate
Bonus Pariuri Sportive - Pariuri Sportive online din Romania
Oferte Litoral
Inchirieri auto
Implant dentar, clinica stomatologica romano-franceza
Sports Cars
Implants dentaires
Implanturi dentare Bucuresti
Anvelope - de sezon la preturi promotionale
Cadouri
Traduceri - birou traduceri autorizate, traduceri legalizate, apostile si supralegalizari
Piscine - constructii piscine si magazin intretinere piscine
Incarcator baterii laptop - Accesorii laptop
Cabinet stomatologic Timisoara - implanturi dentare, endodontie, estetica dentara



 
Perspective | Editie scrisa
19.04.2011

Manuscrisele Cioran. O isterie publică deja insuportabilă

de Dragos Paul Aligica 

6 comentarii

Toată isteria creată în jurul poveştii cu manuscrisele lui Cioran era ridicolă din start. Acum devine insuportabilă. Care e povestea?! Nişte manuscrise ale unui reputat autor francez de origine română sunt scoase la licitaţie la Paris. Obicei occidental. Şi?!

Reacţii în lanţ – Vai ce nenorocire! Scoase la licitaţie?! E posibil?! Şi chiar dacă e posibil, cine credea ca noi, românii, să nu facem nimic?! Mă ia cu ameţeală! Trebuia să facem ceva. Cum e posibil ca statul, televiziunea, ministerul, guvernul, SRI, biserica, armata, Sportul Studenţesc etc. să nu participe la licitaţie?! Nu pot să cred! Vai! Ăstora nu le pasă, domnule, nu le pasă... Vai! Lasă-mă să mă întind, că-mi vine cu leşin. Ohh! ce naţie, ce popor, ce ţară... Lasă-mă să scriu un comentariu! Cum?!

Manuscrisele au fost cumpărate de un român? Nu se poate! Vai ce nenorocit! E posibil?! Şi chiar dacă e posibil, cine credea ca noi, românii, să ajungem în acest hal?! Statul care, vorba aia, ar trebui să fie primul care... Mă ia cu ameţeală! Lasă-mă să mai scriu un comentariu... Cum, au fost furate?! Nu se poate! Vai! Mă sufoc! Lasă-mă să mai scriu unul... Şi uite aşa. Şi iar aşa, până la saţietate...

Te uiţi şi te cruceşti. De unde şi până unde pasiunea asta naţională pentru manuscrisele lui Cioran?! E neclar. Oameni care n-au putut în viaţa lor să citească de la un cap la altul nici măcar un singur volum de Cioran – cel mai subţirel, cu aforisme, cinci pe pagină - ţipă ca şi cum tot planul lor de viaţă era să se îngroape în arhiva Cioran şi să fie scoşi de acolo cu picioarele înainte. Ce nevoie aveau de arhiva asta? De ce era atât de important să achiziţioneze România acele manuscrise? Nu zic că nu era. Dar care e punctul lor de vedere? Ce vor? Ce susţin?

Ne pierdem însă timpul cu întrebări retorice. Realitatea este că puţin le pasă. Îşi găsesc, ca de obicei, un motiv să-şi dea cu părerea. De a se afla în treabă agăţându-se de chestiunea zilei. Neavând nimic de spus inteligent, singurul lor mod de a participa la dezbaterea publică e să-şi găsească pretexte de a repeta variaţiuni pe câteva teme standard privind: a) decăderea româ­nilor, b) impotenţa statului, c) nemernicia „guvernanţilor“, d) absenţa zăpezilor de altădată ş.a.m.d.

Aceleaşi platitudini şi clişee verbale şi de gândire sunt aplicate cu o mecanică aproape patologică la tot ce mişcă în context şi conjunctură: spitale, olimpiada de matematică, cutremure, dietă, criză, pictură, handbal ş.a.m.d... Ce contează este pretextul minim ca lamentările şi locurile comune, epitetele şi metaforele să se poată declanşa în voie. Asta e tot.

Cineva poate spune: „Nu, domnule, nu ai dreptate. Normal e să avem noi, la noi, arhiva Marelui Român. Să fie a noastră şi să aibă poporul acces la ea“.

Bună idee, zici. Arhiva în vitrină şi poporul încolonat, să depună un omagiu. Eventual să-şi facă o poză. Cu arhiva şi cu familia. Sau, dacă poporul are alte treburi şi nu poate, măcar să fie accesibilă Oamenilor de Ştiinţă Români, care să scrie nenumărate Opere bazându-se pe accesul nemijlocit la fila de hârtie ce poartă amprenta Sa.

Întrebare: ştie cineva câte arhive ale unor Mari Români zac în varii instituţii publice (sau cu acces public) în Occident? Ştie cineva câte arhive relevante pentru istoria românilor zac neatinse aşteptând de decenii să fie băgate în seamă de cineva cu paşaport românesc? Poate cineva să numească una sau două astfel de arhive? Poate să spună cineva câte seturi de manuscrise şi alte baze documentare se degradează prin varii depozite în spaţiul carpato-danubiano-pontic, fără ca cineva să dea vreun ban pe ele? Adică nu la Viena, Londra sau Paris, ci, de pildă, la Bucureşti, Capitala ţării?! Îi pasă cuiva?!

Când citeşti toată explozia asta de indignare şi preocupare arhivistică, poţi să juri că în România colectarea, îngrijirea şi studiul arhivelor şi istoriei intelectuale naţionale este o trăsătură genetică ce-i revine de la vreun istoric român şi vreo dansatoare daco-getă. Să fim serioşi. Ar fi frumos dacă toată povestea cu mândria naţională, cu patrimoniul, cu istoria ar avea vreo bază. Dar nu are. Când vor fi avute cât de cât în vedere sau exploatate celelalte arhive accesibile şi relevante, isteria privitor la nişte manuscrise, cum e cea de faţă, ar suna altfel. Aşa, sună fals. Şi deplasat.

Să luam deci ca etalon atitudinea faţă de arhivele aflate la îndemână şi care nu cer sute de mii de euro ca să fie îngrijite sau achiziţionate. Cer doar atenţie şi o preocupare sinceră pentru menirea reală a unei arhive. Preocupare care, să o spunem deschis, ni se pare că lipseşte cu desăvârşire la cei ce se dau cu fundul de pământ azi pe chestia cu Cioran.

Unde e interesul pentru acele proiecte şi acei cercetători care chiar operează în arhive? Pentru cei care lucrează şi publică folosind metode arhivistice? În ultimii ani, o mână de oameni a scos cărţi superbe bazate pe documentare în arhive. Arhive aflate în România. Care ne stau la îndemână gratuit. Când aţi văzut ultima discuţie publică în jurul unor astfel de publicaţii? Câte recenzii aţi văzut discutând aceste volume? Ce dezbateri publice aţi văzut generate de astfel de lucrări?

Greu de răspuns, nu-i aşa? Şi tocmai pentru că e greu, să ne întoarcem la tema zilei. Problema care ne roade: cum e posibil, domnule, ca tocmai manuscrisele lui Cioran, care vorba aia, când să avem şi noi ocazia... //

Citeste si despre: Cioran, manuscrise, licitatie, Paris, fond de carte.

 

Comentarii (6)

Adauga comentariu

Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
Nume:
Email: (nu va fi publicat)
Comentariu:
  • 23.04.2011 | florian a scris:
    dl. Aligica nu este in afara; dinsul este clar impotriva oricarei atitudini normale cetatenesti(si asta in virtutea faptului ca la noi orice atitudine cetateneasca a fost de mult anulata) nui asa dl. Aligica? ce atita tevatura?ce atita Liiceanu ce atita mindrie de romin, care "este...dar lipseste cu desavirsire;sau stiti ce? nici nu este necesara.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 21.04.2011 | Mara a scris:
    f. buna analiza dle Aligica. I-a cuprins grija pe toti in privinta culturii-tezaurul romanesc dar de vazut in ce hal sunt arhivele (majoritatea lor) in tara, nimeni nu are timp. In ultimul catun din Alaska, Norvegia, Franta gasesti documente clasate si arhiviate bine inca de acum 300 sau mai bine de ani, aflate majoritatea in grija parohiilor. In occident este totul depozitat in spatii conforme normelor cerute, totul catalogat si pus la punct. Scolile, facultatile organizeaza activitati prin care sa stimuleze interesul accesului la sursa primara de informatie. Daca un ziarist ar avea interesul sa mearga sa faca o investigatie de cum sunt organizate la noi, ar avea ce povesti.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 21.04.2011 | Paul Spira a scris:
    Luat la face value, comentariul Dnului Aligica poate avea semnificatia unei revolte sa zicem launtrice ( de fapt deja deschisa si foarte publica ) asupra dominatiei filistine in Romania pedestra de azi. asezat insa pe soclul seriozitatii academice acelasi autor trebuie sa fie mult mai genuine si sa considere valoarea preocuparilor alese academice. Daca aceeasi opinie, enuntata mai mult sau mai putin la fel de corect sintactic, ar fi partinut ORICARUI politician roman sint convins ca primul care ar combate "huliganismul filistin" ar fi Dnul Aligica. Cu atit mai mult sint convins ca aceeasi publicatie , 22, nu ar irosii cerneala pe o asemenea injurie la intelectualismul de baricade locco si curent. Dar cum " isteria motiveaza Romania", reducerea la nivel stradal al unui amanunt bibliografic care, in fond, apartine numai filozofilor si istoricilor sui generis, are si ea dreptul sa maculeze demnitatea instrinsica a documenteleor in cauza. Asadar, singura concesie facuta indignatului si, evident, tracasatului intelectual Aligica este ca pasiunile la acest subiect sint avenite strictly by special invitation only. Comentarile reziduale sint tolerate numai pentru ca noi totii ne permitem sa fim ocazional sucariti pe satul intelectual natal. Cit despre Cioran in sine, buba care ma riciie pe mine este ca de abea prin 1972 si-a dat el seama ca ar fi trebuit sa abandoneze afinitatile pe verde, cam peste treizeci de ani de la "epurarea" capitanului. Restul contributiilor filozofice sint de domeniul strict al trecutului transcedental care poate da poate nu are vreo relevanta contextuala curenta. Sa ne-o spuna specialistii in revistele de rigoare....

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 20.04.2011 | Dragos P. Aligica a scris:
    Doamna Bauer, daca intrebarea dv ma vizeaza, eu sa stiti ca m-am retras din discutie. Se pare ca astfel de exemple nu exista. Mai sus, d-l Florin Muller noteaza ca toate lucrurile in domeniu sunt cat se poate de bine. Atat in lucrarea-i interna cat si ca impact si perceptie in dezbaterea publica, domeniul pare sa fie turat la maxima capacitate si eficienta. Pentru mine opinia expertilor primeaza.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 19.04.2011 | Liza Bauer a scris:
    Vrem exemple privind manuscrise , arhive , ce zac in occident sau in tara !

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 19.04.2011 | florin muller a scris:
    Dl. Aligica este in afara problemei. Sunt cateva zeci de istorici profesionisti, plus cateva de alti zeci de particulari interesati de istorie (fara a avea profesiunea de cercetator) care studiaza constant in Arhive, cu deosebire in cele din Bucuresti, dar si din marile orase cu facultati de profil (Cluj, Iasi). Acesti specialisti (plus pasionatii neprofesionisti) nu au nevoie de discutii speciale pe la televiziuni sau reviste culturale pentru a studia intens sute de fonduri (multe legate direct de istoria comunismului); nu au nevoie nici de politici speciale de stat, nu solicita "dezbateri publice" pe marginea muncii lor. Ei studiaza, iar publicatiile de specialitate (inclusiv cele ale Arhivelor Nationale) publica studiile lor si informari consistente asupra dinamicii disciplinei. Marile reviste culturale (inclusiv 22) publica chiar polemici generate de piata istoriografica, texte de referinta sintetica asupra comunismului sau a politicii internationale. Trebuie doar renuntat la radicalismul de salon si abordate problemele fara emfaza. Istoriografia romana si piata bunurilor culturale se misca in coordonate recognoscibile si in Occident. Suntem intr-o zona a normalitatii. Problemele reale sunt generate, mai curand, de orgoliile celor care nu merg niciodata intr-o arhiva. Dar aceasta este deja o alta chestiune.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:

De acelasi autor

Unde gresesc reformistii romani cel mai tare. Si ce ar fi de facut

Reformistii din Romania, simpli cetateni sau figuri publice, privesc evolutiile politice recente legate de instalarea ...


Un caz, o temă, o carte: mentalitatea anticapitalistă

Care este motivul pentru care mediul academic, mass-media, birocraţii, poeţii, literaţii, „creativii“, ...


Institutul Revolutiei. O propunere

"Aveti si o solutie?” Raspuns: Am. E evident: Infiintarea Institutului Roman pentru Studierea si Prezervarea ...


22 PLUS, nr. 322: „De ce comunitatea oamenilor de afaceri de la noi e anemic reprezentată în spaţiul public?“

Staţi mult şi de mult timp – la modul fizic – în afara României. Ce beneficii oferă distanţa spectatorului ...


Dreapta contra Stânga în dezbaterea publică, fără menajamente. Şi o întrebare pentru cititori

Cei ce urmaresc atenti tonul si dinamica dezbaterii publice din Occident  remarca imediat un lucru fara precedent: Disperarea ...


Toate articolele (69)

Perspective

Editie scrisa | Ioan Petru Culianu

Religia ca instrument de putere şi mijloc de eliberare în mediul noncreştin (II)

Schema inițierii este neîndoielnic pro­fund înrădăcinată în struc­tu­rile ...


Editie scrisa | Ioan Petru Culianu

Religia ca instrument de putere şi mijloc de eliberare în mediul noncreştin (I)

...


Editie scrisa | Bogdan C. Enache

Avantajele învingătorului

De ce extrema stângă încă beneficiază de un tratament preferenţial în raport cu ...


Editie scrisa | Codrut Constantinescu

Noutăţi din Irlanda

Amestecul explozibil, uneori, de politică, memorie, istorie şi tradiţii diferite face, fără îndoială, ...


Editie scrisa | Peter Derer

Regele gol

Oare menirea Ministerului Culturii  este de a duce grija „dezvoltatorilor“ imobiliari, ori să apere ...

Recomandarea editorilor

Subiectele zilei