Mandat de presedinte

La Cotroceni se intra cu gandul la turul doi: chiar si Emil Constantinescu a avut acest proiect. Dupa alegerile din noiembrie 1996, care au umplut locul magic de la kilometrul 0 al Bucurestiului cu hiturile Revolutiei si ale Pietei Universitatii, clasa politica si jurnalistii s-au deplasat cu trenul special la Alba Iulia, la Ziua Nationala. O sarbatorire fara huiduielile noastre obisnuite, cu lacrimi de emotie si speranta: le-am vazut in ochii oamenilor.
"Lucram deja pentru turul doi", mi-a soptit acolo unul din fidelii lui Emil Constantinescu (director de campanie, daca nu gresesc), pe care il intalnisem la Fundatia pentru Democratie. Dupa ce a plecat, un coleg jurnalist, mai la curent decat mine cu secretele culiselor, mi-a soptit: "Il vezi? Acesta e viitorul sef al SRI". Nu l-am crezut, asa cum nu am crezut nici ca echipa lui Emil Constantinescu lucra deja pentru turul doi. Si mai putin as fi crezut daca as fi auzit atunci ceea ce am aflat recent, dintr-o sursa fiabila: Conventia conta la inceputurile guvernarii ei pe trei mandate - pe doua ale lui Emil Constantinescu si pe unul al lui Victor Ciorbea.
Realitatea pe care o percepem noi este doar reflexul in oglinda al unei scene de teatru, cu un labirint de culise in spate: poate munca pentru turul doi a administratiei Constantinescu a fost doar o pantomima. Poate pantomima a fost si rolul celor care s-au asezat atunci in inaltele jilturi de sefi ai serviciilor secrete, acolo unde sunt sfintiti reprezentantii puterii. Vizitele noului presedinte, Traian Basescu, si declaratiile publice facute cu acest prilej sunt pline de sugestii.
Impresia generala este ca pana acum Ion Iliescu a fost singurul adevarat ales al atotputernicelor servicii; ori singurul caruia i-au recunoscut autoritatea; ori singurul caruia au dat impresia ca i-o recunosc. Infruntarile cu Adrian Nastase, din care acesta a iesit de fiecare data invins, vorbesc suficient despre ce carti secrete a avut fiecare dintre ei in mana. Pe doua mandate trebuie sa fi contat si Adrian Nastase, dar nu a prins deocamdata nici unul. Un mandat de consolare, de presedinte PSD, ar putea fi mai degraba benefic pentru atmosfera generala, daca din lectia infrangerii Adrian Nastase ar fi invatat ceva. Oricat ne-ar placea noua de mult, nu putem, pocnind din degete, face sa dispara acest partid anchilozat, dar mai eficient decat "ale noastre" si care totusi a luat aproape jumatate din voturile tarii (scazandu-le pe cele fraudate). Nici nu ne putem astepta sa-l vedem dandu-se de trei ori peste cap si transformandu-se dintr-un broscoi in Fat-Frumos.
Iar tentativa de schimbare a celor doi presedinti ai Camerelor, insuficient de justificata (György Frunda a adus contraargumente convingatoare), contine riscul de a resolidariza grupurile din PSD in jurul lui Ion Iliescu. Este oare benefic pentru Romania ca, pentru urmatorii ani, cei mai puternici oameni din Romania sa fie presedintele Traian Basescu si Ion Iliescu, presedintele principalului partid de opozitie?
Sper ca aceasta analiza a lui Sebastian Lazaroiu, publicata in 22 in nr. 771 (14-20 decembrie 2004), sa nu se implineasca. Si oricum, macar argumentele biologice nu ii vor lasa pe cei doi sa mearga multa vreme alaturi. Traian Basescu este instalat solid la Cotroceni pentru 10 ani (doua mandate a 5), in ciuda unei realitati politice instabile si a unei (deocamdata) suspectate capacitati a lui de negociere. El vrea sa fie un presedinte puternic si are toate sansele sa fie - prin temperamentul autoritar-dinamic, prin carisma, prin faptul ca apartine sistemului (spre deosebire de Emil Constantinescu, cel care de altfel a facut observatia) si deci va sti sa utilizeze "generalii cu dosare" (observatia lui Mircea Dinescu).
A fost sustinut de un careu de aur intelectual si de "o anumita parte a presei", marginalizata cu stupiditate si consecventa de PSD. Iar oportunistii din media s-au si aliniat la noua putere: daca nu o vor simti slabind, nici nu se vor grabi s-o tradeze.
Presedintele va putea juca multa vreme rolul Justitiarului, pentru ca parcelarea aiuritoare a peisajului politic ii va da sansa sa lase vina neimplinirilor pe puterea impartita. Vine la Cotroceni impins de entuziasmul votantilor sai foarte tineri, care au crescut sub aura magica a acelui decembrie insangerat de acum 15 ani. Si a celor inca tineri, care s-au simtit liberi pentru prima oara la fiesta Pietei Universitatii: in noaptea cand se asteptau rezultatele turului doi, ei dadeau roata in jurul Pietei Universitatii, fluturand steaguri portocalii deasupra masinilor scumpe sau macar bune.
O clasa de mijloc tanara, care a facut un lobby pasionat cu e-mailuri si SMS-uri in retele de office-uri pentru Traian Basescu - presedintele schimbarii.