Categorii

Site-uri recomandate

Anvelope vara
Magazin online vanzari Anvelope iarna ieftine
Pariuri sportive online
Poker Online
Adauga anunturi gratuite de mica publicitate
Bonus Pariuri Sportive - Pariuri Sportive online din Romania
Oferte Litoral
Inchirieri auto
Implant dentar, clinica stomatologica romano-franceza
Sports Cars
Implants dentaires
Implanturi dentare Bucuresti
Anvelope - de sezon la preturi promotionale
Cadouri
Traduceri - birou traduceri autorizate, traduceri legalizate, apostile si supralegalizari
Piscine - constructii piscine si magazin intretinere piscine
Incarcator baterii laptop - Accesorii laptop
Cabinet stomatologic Timisoara - implanturi dentare, endodontie, estetica dentara

 
Editorial | Editie scrisa
09.08.2011

„Mall“–ul fără capete

de Andrei Cornea 

22 comentarii

Întreaga lume dezvoltată, dar şi o mulţime din aşa-numitele economii emergente gâfâie sub povara unui munte de datorii publice, dar şi private.
SUA, după târguieli penibile într-un Congres adânc divizat politic, reuşesc să ridice plafonul de îndatorare a statulu peste nivelul PIB-ului. Dimensiunea acestei datorii (pentru care trilionul de dolari este deja puţin) înspăimântă, iar felul în care va fi ea redusă a părut suficient de neclar, astfel încât Standard & Poor΄s a atentat, pentru prima oară în istorie, la triplul A al Americii. Se vede tot mai bine că ceea ce s-a petrecut în Grecia sau în Portugalia nu reprezintă decât vârful scund al unui uriaş aisberg: zeci de ani, Occidentul a trăit pe datorie, care s-a acumulat treptat (mai rapid sau mai lent). Nu-i vorbă, poate că a fost şi o strategie pentru a învinge în Războiul Rece, oferind paradisul „statului bunăstării“ drept alternativă pentru „paradisul comunist“. Dar, dacă acela a fost, poate, declanşatorul, s-a mers înainte, fără limite.

De fapt, grav nu este că s-au făcut imense datorii, ci că întreg modul nostru de viaţă (occidental) a ajuns dependent de un consum fără limite, care generează creştere economică, prosperitate materială, dar şi noi datorii, încă mai mari. În general, lucrurile funcţionează în felul următor: prin intermediul publicităţii, al media, al campaniilor electorale, al şcolii etc., oamenii sunt făcuţi să creadă că fericirea lor depinde de împlinirea a mereu altor dorinţe – că tot ceea ce nu e ultranou e vechi şi ceea ce e vechi e învechit, iar ceea ce e învechit trebuie aruncat. Oamenii sunt determinaţi să dorească neîncetat, indiferent dacă au sau nu o reală nevoie, un alt celular, o altă garderobă, un alt automobil, un alt loc de concedii, un alt partener de viaţă, o altă locuinţă, în ideea că numai înnoirea cu orice preţ îi poate împlini. Nu dorinţa de nou în sine e aici în discuţie, ci dorinţa nelegitimă, absurdă de noutate, apărută din imitaţie, din vanitatate, din ambiţie. Sigur, ştim de la Mandeville şi Adam Smith că viciile pot conduce la prosperitatea generală: mai multe dorinţe de satisfăcut înseamnă mai multe locuri de muncă şi pot determina prosperitatea producătorilor – de la marii acţionari până la lucrători.

Numai că, atunci când dorinţa vană de noutate cu orice preţ devine un scop în sine, satisfacerea ei începe să depăşească posibilităţile materiale existente. Omul vrea vacanţe tot mai exotice ca să aibă cu ce să se fălească înaintea colegilor, dar
n-are cu ce plăti, deşi munceşte din greu. Atunci apare creditul, la fel de ispititor precum şarpele primordial care a sedus-o pe mama Eva: băncile, generoase, se oferă să-l crediteze. Dar dacă omul nu mai poate plăti? Multă vreme a existat falimentul şi chiar spectrul acestuia era un element de descurajare suficient împotriva cheltuielilor necugetate şi a împrumuturilor fără garanţii.

Ei bine, aici au intervenit statele şi politicienii: egalitatea tot mai mare, reală sau presupusă, nevoia de voturi, obsesia de a scădea şomajul au determinat statele să încurajeze programele sociale, creditele ipotecare sau de consum, aproape în orice condiţii. Cu alte cuvinte: n-ai bani? Te credităm. Nu mai poţi să achiţi ratele? Îţi facem un nou credit. Şi aşa mai departe. De acord, creditul generează consum. Care consum generează locuri de muncă, ceea ce creşte preţul acţiunilor la bursă, care generează consum şi mai mare, care generează credit şi mai mare, care generează mai multe locuri de muncă şi un consum tot mai mare, care ridică preţul acţiunilor... şi până când? Consumismul a fost criticat de nenumărate ori din motive culturale, ecologice, morale, dar critica cea mai radicală şi mai nimicitoare i-a venit din partea economiei, în zilele noastre: pur şi simplu, la un moment dat, creditorii au vrut banii înapoi şi nu i-au mai găsit. Fiindcă banii respectivi de fapt nu existau. Ei au fost ficţiuni cu scadenţa de materializare într-un viitor incert. „Împăratul e gol!“ Cu toţii am aflat-o pe speze proprii sau străine – politicieni, bancheri, oameni de rând, state.

Dacă însă sunt adevărate cele scrise mai sus, înseamnă că soluţia la criza pe care o traversăm nu e strict economică şi nici măcar numai politico-economică, ci este mai întâi de toate culturală sau civilizaţională. Degeaba vom tăia un timp cheltuielile bugetare, dacă – la primele semne ale redresării – goana după consum va reîncepe la fel de necugetată ca înainte. Dacă ideea atât de generală azi – că statele ne datorează tot felul de lucruri, celebrele „drepturi câştigate“ pe care trebuie să le obţinem indiferent ce se întâmplă – nu încetează să mai domine, nu vom depăşi criza decât trecător. Dar cel mai mult vom rămâ­ne prizonierii ciclului fatal, atâta vreme cât împlinirea şi perfecţionarea personale vor fi considerate ca depinzând majoritar de cantitatea şi varietatea „shopping“-ului propriu, pentru a spune astfel. De aceea, nu austeritatea este ceea ce ne trebuie în fapt, ci un alt mod de a înţelege bogăţia: „Dacă vrei să-l faci pe cineva bogat, nu-i spori avuţia, ci micşorează-i dorinţele“, spunea în vechime înţeleptul Epicur.

Mărturisesc că, deşi sunt îngrijorat de consecinţele practice, pe termen scurt şi mediu, ale crizei mondiale a datoriilor publice, nu pot să nu-mi reprim o anumită satisfacţie: un model cultural pe care îl detest – cel al omului care nu-şi poate umple vidul existenţial altfel decât practicând un neîncetat „shopping“ şi a cărui întreagă viaţă a devenit o cursă fără sfârşit într-un „mall“ fără capete şi creiere – pare să fi primit o lovitură zdravănă. Şi nici patronii „mall“-ului nu o duc strălucit!

P.S. Răspunsul pe care d-l Dragoş Paul Aligică mi-l dă mie şi d-lui Dan Alexe în ediţia electronică a 22-ului m-a dezamăgit profund. Dispreţul, chiar batjocura pe faţă la adresa celor care îl contrazic nu pot înlocui argumentele bune, dar îl discreditează pe autor. Sunt uimit, de asemenea, că d-l Aligică poate să creadă că mă va convinge sau va convinge pe cineva cu judecată etalând în mod narcisist faptul că pregăteşte o carte pentru Oxford University Press sau că l-a editat pe Herman Kahn. Ca să nu mai vorbesc despre ceea ce retoricile numesc ignoratio elenchi. Poate că totuşi aş fi contraargumentat pe cât pot, dacă, după ce mă somează să-i răspund la anumite întrebări, d-l Aligică n-ar fi început un nou paragraf cu următoarele vorbe de aur: „Nu vreau însă să închei pe această notă tristă. Vreau să închei pe o notă de dialog. Mai ales că ştiu că d-l Cornea nu poate să-mi răspundă la întrebările de mai sus“. Dragă domnule Aligică, dacă tot ştiţi că nu vă pot răspunde, cum am mai putea avea un dialog? Iar dacă chiar vreţi un dialog, cum de ştiţi dinainte rezultatul? Aşadar, mă tem că nu are niciun rost să vă răspund. Poate că totuşi „nota tristă“ era mai potrivită pentru încheiere! //
 

Comentarii (22)

Adauga comentariu

Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
Nume:
Email: (nu va fi publicat)
Comentariu:
  • 15.08.2011 | cineva a scris:
    Rectificare la comentariul anterior: era vorba de datoria publica EXTERNA pe vremea lui Tariceanu, respectiv Boc.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 15.08.2011 | cineva a scris:
    Interesant. Drepturile castigate sunt de vina pentru criza, inteleg, iar pentru criza creditului, de vina este consumatorul si nu bancherul care da credite aiurea. Poate mi se pare mie, dar parca intrezaresc printre randuri o sugestie timida conform careia comunismul ar fi de vina pentru criza capitalismului. Drepturile castigate (dar adesea neacordate) sunt de vina, nu drepturile necastigate, dar acordate. De exemplu, dreptul de a fi "too big to fail", bailout-urile. Pentru unii, raiul capitalist chiar exista. De fapt, il imbina armonios cu cel comunist, prin socializarea pierderilor si privatizarea profiturilor (minim impozitate, desigur). Ei sunt adevaratii bugetari de lux ai lumii capitaliste (la noi, vezi cazul Patriciu). Nimic despre toate astea in articolul d-lui Cornea. Nici despre coincidenta prin care criza datoriilor apare imediat dupa "socializarea pierderilor". Nici despre faptul ca "socialistii" francezi si germani au o situatie financiara mult mai buna decat bastionul capitalismului, SUA, cat despre China sau Rusia, nici nu mai vorbim. De fapt, chiar si Romania lui Basescu are o situatie financiara mai buna decat SUA, ca sa nu mai vorbim de Romania "risipitorului" Tariceanu, cand datoria publica era o treime din cea actuala, povara fiscala era mai mica iar deficitul bugetar maxim, in 2008 (cca. 5%), a fost mai mic decat minimumul economului Boc (cca. 6-7%). Tocmai in cel mai putin "social" stat occidental a aparut criza si se manifesta in continuare. Nu oricand, ci la finalul celor 8 ani de neoconservatorism si 28 de ani de diverse forme de reaganism, intrerupti doar de perioada Clinton, cand datoria publica a scazut. Datoria publica a SUA a crescut de 4 ori intre 1980 si 1992, pe vremea presedintilor de dreapta Reagan si Bush Sr.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 13.08.2011 | m a scris:
    @avenirv, ma refeream la faptul ca "omul multilateral dezvoltat" nu avea de fapt nici o meserie. E adevarat ca pe o piata deschisa trebuie sa stii mai multe meserii sau sa ti le schimbi, insa acest lucru este cu totul altceva. Daca tot ai pomenit de SUA e bine de stiut ca serviciile acolo sunt excelente si exista cultul profesionalismului. Sunt convins ca experienta romaneasca va arata si de ce acest lucru este necesar. Articolul face confuzie intre teoria marxista a mijloacelor de productie si capitalismul modern bazat pe servicii. Sunt niste clisee adanc infipte in cap de atata propaganda si e chiar comic sa vezi explicatii ale capitalismului date de comunisti.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 13.08.2011 | Chitu Constantin a scris:
    @ Ezechel. In principiu e bine ce scrieti. Dar nu trebuie sa mergeti, in timp, la familia Bratianu ca sa argumentati ideea "prin noi insine", caci mult mai apropiat de noi este Ceusescu. Ceusescu a fost promotorul acestui principiu, prin politica sa numita "caile proprii de dezvoltare economico-sociale", si nu se ascundea, cum o face azi elita politica, dupa perdeaua liber-schimbismului pentru a-si justifica neputinta. Politica de azi, derulata pe parcursul a 21 de ani, anticomunista in esenta, a acualului regim, si-a epuizat orice forta persuasiva. A fi, cel putin azi, anticomunist nu mai e un titlu de glorie, ca altadata. Demonizarea comunismului, pe a carui ruina s-a constituit democratia de azi, ca forma corupta de politica (cum spunea Aristotel), nu mai are priza la public. Asadar, anticomunismul, dupa 21 de ani de capitalism rapace si democratie compromisa in idealul implinirii libertatii, e o politica falimentara pentru cine vrea s-o continue. Azi, mai mult poate decat oricand, lumea se intreaba: incotro mergem ? Capitalismul pare intrat intr-o infundatura, in conditiile in care e merge din criza in criza, din rau in mai rau. Ce model poate oferii actuala clasa politica in afara optiunilor clasicilor liberali ? Intreaga elita politica a lumii, de vreo doua secole incoace, s-a cantonat in dogmele fundamentate de W. Petty, A. Smith si D. Ricardo, continuat de marginalisti, ca si Keynes mai tarziu. Cu totii, pe toate meridianele Pamantului, in care cuvantul de ordine e "sfanta Proprietate" si iluzia democratiei, orchestreaza de pe aceiasi partitura a proprietatii individulale; si peste care, de voie sau de nevoie, a presarat putin umanism (evident, mai mult de ochii lumii); ceva asemanator cum ai pune leustean la ciorba. Romania e si ea, lucru de care e tare mandra, in plutonul acestora. Mai la urma plutonului asa-zisei civilizatii a consumului, este nevoita sa poarte lanterna rosie a codasilor in ierarhia plutonului. Ce ideal, si mai ales cum ar trebui el argumentat, credeti dvs ca poate reda romanului optimismul, speranta de altadata ? Statul, la care ne uitam cu totii, cum se uita copiii la tatal lor, si de la care asteptam "marea cu sarea", a devenit o entitate politica golita de continut. Prins intre intersele marilor puteri occidentale, de promovare a liberului schimb in beneficiul lor exclusiv, in forma ei cea mai inumana si mai salbatica facuta in numele liberalismului clasicilor, si intre tendintele hedoniste, epicuriene, ale propriillor lor "supusi", precum si de trendul deprecierii statului ca institutie politica, economica si sociala, asadar statul in aceste conditii a abandonat orice initiativa, preferand statutul de administrator ai banilor publici. Daca elimini rolul lui de administrator, de ordonator de credite la toate nivelurile societatii, din stat nu mai ramane decat vidul. Daca i-ai anulat atributul de administrator al banilor publici, l-ai lasat fara obiectul muncii. Si daca statul e ceia ce este, o anexa insignifianta,

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 13.08.2011 | Isailă a scris:
    @ezechel Dacă vă luați după Brătianu și Ceaușescu ne trebuie sărăcia maximă, exploatare la sânge, bani puțini pentru educație și sănătate pentru a avea capial național românesc. Este ceea ce face guvernul acum, dar pentru supraviețuirea sistemului, nu pentu dezvoltare (există concurență în afară, eșuezi dacă te bazezi numai pe efortul propriu). Asta e politica de Bucale. La investiții în capital uman se poate ajunge, de exemplu, dacă dispare Bucureștiul (unde este mai tot capitalul național românesc neperformant) în urma unui cutremur.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 13.08.2011 | Liviu din Timisoara a scris:
    Vrei sa-ti puna Basescu in mana cartea ? Vrei sa te trimita el in laborator? Vrei sa iti repare el gardul ? Vrei sa-ti spuna el sa nu mai fii mana in mana cu companiile farmaceutice ca sa nu le mai PROMOVEZI medicamentele, ca prim scop, in timp ce in tara se fac unele similare de 10 ori mai ieftine? Vrei ca pe tine, judecator la ICCSm, sa te urmareasca sa nu te mai lasi corupt? Vrei sa te trimita el la ore, sa faci treaba buna cu copiii? Imi spui de salarii ? Nu ...e vorba de obraz ...pur si simplu! Stii cum sta un olandez cu atitudinea fata de toate astea ? Ne vaitam ...ne vaitam! As fi curios, cam cat de mare ar fi cozile la usile bancilor , amenintate de faliment ...pentru retragere de bani ! Ne vaitam ...dar ne ploua in casa, cu berile pe masa! Din pacate, asta este mentalitatea romanului mediu!

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 12.08.2011 | ezechel a scris:
    Hai sa revenim cu picioarele pe pamant. Adica la Romania. Poporul trebuie iubit ca să fie schimbat în bine, nu schimbat ca să fie iubit. Investiţia în om. Acesta este cel mai important lucru pe care România l-a neglijat în ultimii 20 de ani. Anticomunismul a fost pagubos !Cheia succesului o reprezintă investiţia în sistemul educaţional, fără de care nu avem la ce să ne aşteptăm. Investiţia în învăţământ conferă populaţiei deschiderea intelectuală pentru a fi protejată faţă de anumite elemente rau intentionate…adica nu mai putem fi prostitzi ! Cea mai mare daună adusă societăţii româneşti, dincolo de deprofesionalizarea ei masivă, este lipsa investiţiei în om. Nu poţi să ceri sacrificii unui popor şi aşa umilit şi deznădăjduit de 21de ani, fără să-i spui unde vrei să ajungi şi cu ce mijloace anume. Atâta timp cât nu ştim ce trebuie să facem pentru asta, evident că nu există remedii. Necazul societăţii româneşti este deprofesionalizarea ei dupa 1990. Toţi aşteaptă o societate în care eşti plătit pentru ceea ce ştii, nu pentru pe cine ştii. România trebuie să-şi protejeze capitalul naţional. Nu toţi suntem hoţi şi leneşi. Cel mult am fost prost conduşi. După 1990 am optat greşit, pe nemestecate pentru fel de fel de modele străine. Nu ţinem cont de faptul că ar trebui să avem modelul nostru românesc de dezvoltare. Este vorba despre modelul pe care l-a evocat în mod special Brătianu - „prin noi înşine". Nu vreau să punem în seama poporului metehnele unor diriguitori de ocazie. Reforma statului nu trebuie confundată cu o simplă redistribuire a puterii. Discutăm despre o fibră a naţiei române care există, care are resorturi şi care trebuie valorificată. Criza la noi este in principal politica sau de economie politica cum spuneau clasicii Adam Smith si David Ricardo. S-a creat o masiva problema politica centrata pe incompetentza si lipsa de onestitate a guvernarii. A reiesit idea ca elita este si proasta si lipsita de onestitate(mincinoasa). Ideea este ca aceasta elita a violat toate principiile responsabilitatzii fiduciare, sociale si morale cautand doar imbogatzirea personala si a grupului de interese pe cheltuiala intregii societatzi romanesti ! Elita politica a “rezolvat” problemele Romaniei atat prin generarea de datorii masive cat si prin acumularea de putere excesiva. Traian Basescu, de exemplu, a folosit criza pentru a-si spori substantzial puterea(reformele educatziei, sanatatii, sistemului de pensii etc. nu au fost decat fatzade) in timp ce problemele tarii le-a tratat eronat prin indatorare excesiva a statului . Si dumneata esti vinovat de drama p

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 11.08.2011 | avenirv a scris:
    m a spus "Pe vremea aceea toti se pricepeau la altceva decat la propria meserie." aceasta este norma in USA, zdrobitoarea majoritate schimba 10 profesiuni in viata; justificarea: adaptabilitatea la piata muncii. si consecintele acestei filozofii se vad. automobilele americane sunt considerate de ei insusi cele mai joase calitativ. virgil a spus: "Prin anii 90 turismul s-a democratizat si strazile s-au umplut cu vestici si estici din tari cu productivitate redusa" si care este situatia tarilor cu productivitate inalta ? de ex USA ? unde se traieste mai placut (adica conform vagii notiuni zise "omeneste"), in italia sau in USA ?

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 11.08.2011 | caragea a scris:
    D-l Cornea de obicei înjură ce-i românesc, pentru a ridica valoarea celor care nu sunt români, de parcă nu ar mânca pâine românească. E un altfel de naționalism și o altfel de negustorie.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 11.08.2011 | HG67 a scris:
    Imaginea unui mall nesfirsit ca metafora a societatii de consum este grozava!

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 11.08.2011 | Chitu Constantin a scris:
    Da, asa e, sursa celor mai veroase afaceri o constituie viciul sau viciile omului. Traim, mai ales azi, intr-o confuzie a valorilor, intretinuta sau alimentata atat de mass-media cat si de clasa politica si lumea afacerilor. Invatam, inca de mici, sa ne ferim de raul ce ni-l poate face altul, raul exterior, facut de cineva sau ceva din afara, dar niciodata de raul pe care ni-l facem singuri, cu mana noastra. Cele mai mari rele vin din noi prin aceia ca nu stim sa ne infranam dorintele, dorinte ce ne asupresc trupul si sufletul, facandu-ne sclavul lor. De la expresia, fatidica, a lui "ce, nu merit sa am si eu cutare sau cutare lucru" si pana la autotransformarea noastra in sclavi ai propriilor dorinte, nu e decat un pas. Cele mai mari rele ale omului pleaca de la plictiseala. Omul se plictiseste repede cand nu are mintea ocupata. Plictiseala se tine de noi ca un scai, ca o umbra invizibila ce ne insoteste pretutindeni spiritul si trupul. Din plictiseala omul se apuca de tutun, de bautura, de amor extraconjugal, de jocul de carti, de petreceri costisitoare, de plimbari fara rost (numite, eufemistic, turism) pe unde a intarcat mutul iapa etc. Fugim de plictiseala si, fugind, ne umplem timpul cu tot felul de prostii care ne costa, pe care le obtinem cu truda si traspiratie. Vrand s-o izgonim din suflet, ne facem viata un calvar. Platim fuga de plictiseala cu nelinistea interioara, cu stresul, cu angoasa, cu nesiguranta ipotecara in relatia cu camatarul sau cu banaca. Dar, implindu-ti dorinte peste dorinte, la nesfarsit, pe masura ce-o alungi, ea revine mai hotarata, mai vioaie, mai prospata. Plictiseala o dai afara pe usa si intra pe fereastra. Nu scapi de ea nicicum. Dorinta, de care vorbea si Epicur la vremea lui (insasi felul asta de viata, luandu-i-se numele, se numeste stil epicurian), e un efect secundar al problemei si deriva din plictiseala. Vreau sa-mi umplu timpul de prisos din viata mea din nevoia de a alunga plictiseala. Asta e resortul real al aparitiei dorintei. Iar chestia asta, de-a ne satisface poftele, noi o numim fericire. Omul e osandit sa nu aiba liniste si fericire. Fara sa fiu un habotnic, cred totusi ca omul fericit e omul religios, omul capabil sa se "topeasca" in divin, sa se contopeasca cu divinul, formand o entitate intru spirit. Omul fericit e omul care e capabil sa comunice, metafizic, cu transcendentul. Religia e metafiziaca omului obisnuit. Omul care nu se impaca cu el insusi, e omul care fuge mereu de sine insusi. Se ascunde mereu de el insusi. De-aia oameni fug de singuratate, gasindu-si refugiul in compania prietenilor si, poate, de-aia si pretuiesc prieteniile. Omul care fuge de singuratate, fuge de plictiseala. Balastul de timp in care n-ai ce face e ca o lespede ce apasa asupra sufletului uman. Cum poate iesi el, omul, din aceasta capcana a plictiselii ? Prin doua cai principale o poate face: 1. prin religie, cum am mai spus. 2. prin cultivarea gustului pentru cultura. O a treia cale, mai dificila si mai putin pr

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 11.08.2011 | DoctorandinSUA a scris:
    Imi pare rau, dle Cornea, ca cineva care a comentat de multe ori articolele dv. intr-un mod prietenesc si admirativ, imi permit sa spun ca de data aceasta dv. l-ati atacat rudimentar si neinteligent pe D. P. Aligica. Fara macar sa ii acordati un minimum de credit, fara macar sa considerati ca a incercat sa exprime ceva rational, decent si logic, chiar daca discutabil, nu sa instituie Manifestul Pentru O Noua Dreapta in Romania... Stiindu-va (cred) caracterul frumos si iubirea de adevar, inca ma astept sa va retineti de la continuarea atacurilor gregare si nedrepte si sa va faceti o mea culpa. Una mica, n-ati omorit pe nimeni. Multa sanatate.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 10.08.2011 | mihailstanciu a scris:
    Dle Cornea, H.R.Patapievici scria intr-un eseu in" Idei in Dialog" despre arta si regulile discutiei ca atunci cand cineva te face prost discutia nu-si mai are rostul,cel care a facut aceasta pronuntare s-a descalificat ca interlocutor. Asta face dl Algica si a recidivat de curand intr-un articol publicat pe hot news unde decreteaza ca toata lumea care il comenteaza habar n-are ce spune.In postarea de acum isi ridica la inaltimi aiuritoare inadecvarea:"dispretul si aroganta ar trebui sa fie anticipabile"!!!!(nu sunt niciodata,in nici o conditie ),iar bibliografia personala il scuteste de a fi contrazis,pentruca"e validat de forumuri care trec de idiosincraziile oricui"(afirmatia asta chiar ar face cariera in America la capitolul penibil). Va pierdeti timpul,iar post scriptumul dvs putea fi adresat si peretilor.Nu se poate discuta cu un om care confunda argumentele cu "insinuarile" si"idiosincraziile" si pentru care rationamentul interlocutorului este cel mult obiect de bataie de joc

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 10.08.2011 | Virgil a scris:
    Dl Cornea are dreptate! Prin activitatea mea am reusit sa vizitez Parisul de mai multe ori (in drum spre santiere din Africa). In anii 70 turistii ce vizitau acest frumos oras proveneau din USA,Japonia si Germania, tari cu productivitate economica ridicata. Italienii,spaniolii,grecii etc veneau la Paris sa lucreze,nu sa faca turism sau shoping. Prin anii 90 turismul s-a democratizat si strazile s-au umplut cu vestici si estici din tari cu productivitate redusa.A devenit banal sa faci cumparaturi la Paris sau la Milano, sa-ti faci luna de miere in orasele scumpe ale Europei,Asiei sau Americii. De unde acesti bani facili ce nu au in spate efortul material sau intelectual echivalent? Probabil din activitati mai mult sau mai putin legale,din credite usor de obtinut sau din tiparnita de bani a statului social. Toate aceste surse sunt finite si trebuie cineva care sa plateasca......... Realitatea economica ne va face sa fim mai ponderati in pretentii iar boala shopingului devenit manie generalizata sa se lecuiascacu ajutorul crizelor!

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 10.08.2011 | Adrian a scris:
    M, de acord cu tine ca articolul e cam varza, nu se face nici o distinctie intre datoriile statului si cele private, cind se spune Occidentul nu e clar la cine se refera, etc, datoria publica si mallul nu au nici o legatura si Cornea nu a mai citit economie de la Adam Smith dar nu rezista sa nu isi dea cu parerea. Nici dl Aligica insa nu ma convinge, el s-a lasat de economie ca sa se tina de ideologie. Pe scurt, prefer sa citesc, mai fara pretentii dar mai autentice, cursdeguvernare.ro si romaniacurata.ro cind vreau sa ma informez...si astept ca 22 sa mai adune echipa de altadata, Plesu, Vianu, Pippidi si nevasta-sa, ca sa am si eu pe cine citi.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 10.08.2011 | egalitatea tot mai mare a scris:
    Tot la fel cum statul nu are inteles dincolo de a fi un furnizor, si egalitatea este una din premisele de baza. In particular statul are datoria de a furniza egalitatea. Una din indatoririle fundamentale. Bineinteles ca pot exista si alte optiuni, dar pentru un regim democrat egalitatea este una din optiunile fundamentale. Egalitatea pusa in practica sub forma democratiei capitaliste - daca altceva mai bun nu s-a gasit.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 10.08.2011 | statele ne datorează ... a scris:
    Cred ca ati prezentat prea unilateral raportul cu statul. Chiar pentru o prezentare pe scurt, tot e unilateral. Prin definitie, conceptie, statul e dator cetatenilor sai. Pentru asta este construit, pentru deservirea unor interese comune. Si dincolo de asta nici nu ii vad rostul, menirea. In nici un caz nu are rolul de ai imbogati pe decidentii de ocazie in slujba statului. Statul nu poate fi altceva decat un slujitor al grupului care l-a generat - poporul. Cand devine mai mult este deja un semn ca avem probleme grave. Problema reala a statului, asa cum il puneti dvs. in discutie, este ce si cat ne datoreaza. Acolo e mult de lucrat, pentru inceput la nivel de conceptie. Dar altfel, repet, conceptia de baza a statului, ca raport cu cetatenii sai, este ca este dator - are rolul de a furniza unele servicii, de a satisface unele nevoi comune cetatenilor sai.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 10.08.2011 | m a scris:
    Articolul denota o neintelegere a capitalismului si suna foarte asemanator propagandei comuniste care caracteriza capitalismul prin consumarism degradant al unei societati decazute in materialism. Pe vremea aceea toti se pricepeau la altceva decat la propria meserie. Nu gaseai o clanta care sa mearga si nici un minerit pe profit pentru ca lacatusul se pricepea la minerit si minerul la lacatuserie. Cam asa si cu filozofii nostri contemporani, se pricep la toate si la nimic. Pune-ti si voi un economist de meserie cu talent la scris sa explice ce si cum in mod credibil si cu ceva logica.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 09.08.2011 | Dragos Paul Aligica a scris:
    Imi propusesem sa inchei disputa legata de problema multiculturalismului. Citesc acum insa reactia d-lui Cornea. Si simt nevoia sa fac o precizare. Raspund aici pentru ca nu vreau sa mai prelungesc acest episod, publicand un articol de sine statator. Domnul Cornea se declara dezamagit de „dispretul si batjocura” cu care as fi reactionat. Nu stiu ce sa zic... Daca dumnealui gaseste un merit deosebit intr-un articol fortat precum cel al d-lui Alexe, foarte bine. Este dreptul Revistei 22 sa publice astfel de articole si dreptul d-lui Cornea sa le considere demne de respect. Dar acum mi se pare prea mult ca sa mi se ceara si mie sa privesc astfel de articole cu admiratie. Inteleg ca ar fi dorit sa tac si sa inghit insultele si etichetarile. De ce as face-o? In ceea ce priveste articolul d-lui Cornea, as putea si eu sa spun ca mi s-a parut arogant si dipretuitor. Necolegial. Si mai mult, mi s-a parut agresiv intr-un mod ce depaseste agresivitatea retorica. Am vazut ca d-l Cornea ridica semne de intrebare privind liberalismul meu, face asocieri dubioase, forteaza argumente care-mi sunt straine si mi le pune in brate cu o usurinta uluitoare. Nu stiu cu ce drept. Nu stiu pe ce baza. Imi vine greu sa cred ca d-l Cornea nu era constient de gravitatea a ceea ce insinua in textul sau. Daca d-lui ia in gluma astfel de acuzatii si asocieri, ei bine, eu nu le iau. Si am dreptul sa reactionez cat se poate de categoric la un asemnea abuz. Dispretul si batjocura ar trebui sa fie anticipabile, date fiind conditiile. In plus, nu cred ca este cazul sa jucam acum cartea „Aligica este narcisist, arogant etc”. Este pacat. Nu m-am apucat sa-i prezint d-lui Cornea ce fac si de ce fac in publicistica mea din motive narcisite sau din aroganta. Am fost fortat. Am vrut doar sa-i atrag ca ar fi trebuit ca, inainte sa se apuce sa scrie ce a scris, trebuia, ca un distins intelectual ce este, sa se gandeasca intai: "Oare cadreaza ceea ce am de gand sa insinuez in articolul meu, cu ceea ce stim despre Aligica? Oare cadreaza ceea ce vreu sa implic cu ceea ce scrie si publica Aligica? Cu profilul sau intelectual, politic si doctrinar? Pe ce baza ma apuc eu, Andrei Cornea, sa-l tavalesc prin noroi pe omul asta?" Ma asteptam ca d-l Cornea sa cunoasca si sa respecte cat de cat activitatea mea intelectuala. Daca n-a facut-o, m-am gandit ca e bine sa-i reamintesc unde ma gaseste daca vrea sa ma caute. Cand am descris ceea ce public si proiectele la care lucrez, am vrut sa spun atat: "Eu, Aligica, sunt cel care public acele lucrari, scriu despre acele lucruri si sunt validat sa o fac de foruri ce trec dincolo de idiosincraziile oricui. Acela este profilul meu ideologic si intelectual. Daca vreti sa discutam despre profilul si identitatea mea, acesta este punctul de plecare. Nu analogiile si aluziile lipsite de orice fel de baza. Acestea sunt faptele, aceasta este realitatea". Sa inchei spunand ca imi pare sincer rau ca pana in ultima clipa d-l Cornea refuza sa inteleaga ca a com

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 09.08.2011 | Liviu din Timisoara a scris:
    Sunt perfect de-acord in ceea ce priveste consumismul asta care vine sa umple doar niste goluri in mintile si sufletele noastre. Dar costa! Sa nu se uite ca resursele minerale de energie sunt FINITE si, inevitatabil, va veni acea dureroasa zi in care VOM FI NEVOITI sa o recunoastem. Si noi, bezmetic ...consumam, consumam. Nu va faceti iluzii ... nu exista nu stiu ce gauri de vierme in Cosmos, nu vom atinge niciodata acele viteze care sa ne duca in alte galaxii, pe alte planete. Sunt speculatii si atat. Va trebui sa ne gestionam Planeta ...singura noastra casa ...ca fie foarte clar.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 09.08.2011 | s a scris:
    1. este grav sa-ti doresti sa vizitezi in fiecare an alta tara, alte locuri, alte culturi, alte traditii, alte minuni ale Terrei? Cred ca este cea mai grozava realizare a sec. 20. 2. m-as bucura mult ca intelectualii sa nu se mai certe, sa nu mai fie dezamagiti unul de celalalt, m-as bucura ca impreuna sa construiasca ceva durabil in tara asta si pentru tara asta, pentru ca multi au distrus-o, au pus-o aproape la pamint.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:
  • 09.08.2011 | Isailă a scris:
    Există o altă cale decât cea a creditelor pentru menținerea consumului, deci a producției, a profiturilor, deci asistemului. Totuși există calea micșorării profiturilor în favoarea salariilor. Atunci nici nu ar mai fi atâta disponibil în bănci în căutare de plasamente. Nici nu mai erau necesare creditele, nici nu erau posibile. Împărțirea valorii adăugate între profituri și salarii din păcate depinde mai mult de forțele sociale, urmând a fi validată sau nu de sistemul tehnologic. Profiturile prea mici duc la stagnarea investiților, dacă salariații nu fac economii; profiturile prea mari gâtuiesc consumul, forțează productivitatea pentru nimeni, și așa ajungem la credite „nerambursabile”. În aceste scenariu economia nu cade pentru că deservește niște oameni iraționali în consum. Raționalitatea a ceea ce îi comandăm economiei este altă chestiune, dar economia trebuie să ne servească. Această raționalitate depinde de gradul de cultură, este ca și în cazul consumului de mass-media.

    Raspunde acestui comentariu

    Va rugam nu folositi diacritice! Intrucat nu toate sistemele de operare au acelasi tip de diacritice, textele pot aparea cu semne grafice care sa le distruga coerenta. Va multumim!
    Nume:
    Email: (nu va fi publicat)
    Comentariu:

De acelasi autor

Pragmatici versus profitori

Când vor începe și politicienii noștri să fie oameni pragmatici? Cum așa?, va sări ...

Ponta şi Mang

Deja, în cazul Ioan Mang, mingea e la primul ministru: îl va demite sau nu din funcția de ministru al ...

Pedeliști sau ungureni

Pentru ca pedeliştii să devină „ungureni“ este necesar ca ei să ajungă aproape de ...

Satana și politica

Liderii useliști și-au dat seama că au dărâmat un guvern, creând enorme așteptări ...

"Era" Băsescu s-a încheiat

Guvernul Ungureanu cade după nici trei luni de guvernare. Traseiștii au avut ultimul cuvînt. Beneficiarul ...

Toate articolele (339)

Editorial

Editie scrisa | Ion Vianu

Un proces ireversibil

În fața statului lacom, greoi, infiltrat de interese neoneste, insensibil la binele public, patronat de campionii ...

Editie scrisa | Sorin Ionita

Victor Ponta și Viktor Orbán

Primele semnale ale noului Executiv român seamănă izbitor cu debutul la guvernare al FIDESZ, în ...

Editie scrisa | Rodica Palade

Deutsch şi Voiculescu, rudele de sânge ale Guvernului Ponta

Strânsă cu uşa de ziarişti, Corina Dumitrescu, ciudata (pentru neavizaţi) nominalizare a Gu­ver­nului ...

Editie scrisa | Andrei Cornea

Satana și politica

Liderii useliști și-au dat seama că au dărâmat un guvern, creând enorme așteptări ...

Editie scrisa | Rodica Palade

Cum să furi nu unul, ci multe, multe milioane

Averea SNCFR a fost dată în administrarea Societăţii Feroviare de Turism, cu scopul devenit clar ...

Recomandarea editorilor

Subiectele zilei