Categorii

Site-uri recomandate

Anvelope vara

Magazin online vanzari Anvelope iarna ieftine

Pariuri sportive online

Poker Online

Adauga anunturi gratuite de mica publicitate

Bonus Pariuri Sportive - Pariuri Sportive online din Romania

Oferte Litoral

Inchirieri auto

Implant dentar, clinica stomatologica romano-franceza

Sports Cars

Implants dentaires

Implanturi dentare Bucuresti

Anvelope - de sezon la preturi promotionale

Cadouri

Traduceri - birou traduceri autorizate, traduceri legalizate, apostile si supralegalizari

Piscine - constructii piscine si magazin intretinere piscine

Incarcator baterii laptop - Accesorii laptop

Cabinet stomatologic Timisoara - implanturi dentare, endodontie, estetica dentara

Interviurile 22 | Editie scrisa

14.12.2010

Loialitatea tăcută, critica sau abandonul. Eu am ales critica

de Cristian Preda

14 comentarii

Care e conţinutul disidenţei dvs. în PDL?
Nu sunt disident. Am căutat doar să rămân lucid şi să nu mint din raţiuni de partid. Oamenii îmi spun pe stradă două lucruri. Unii mă învinovăţesc pentru eşecul guvernării, aşa că sunt silit să apăr ce e de apărat şi să compătimesc pe oricine o duce greu. Alţii, în schimb, mă felicită pentru că spun lucrurilor pe nume. Nimeni – repet: nimeni nu mi-a spus ce zic şefii PDL, şi anume că avem o guvernare mai bună decât toate cele precedente şi că eu nu mai trebuie să vorbesc liber. Din două, una: ori mai-marii PDL au pierdut contactul cu oamenii simpli, ori se hrănesc cu iluzii. Când cineva îmi va vorbi pe stradă aşa cum vorbesc I. Oltean sau Gh. Flutur, atunci voi şti că am o problemă.

De ce aţi ales o cale „externă“ de a comunica (presă, blog), când puteaţi prezenta o moţiune la congres?
N-am glumit spunând că mă situez la baza partidului. Eu moţiune nu pot iniţia pentru că nu îmi dă voie statutul. Tin foarte mult la reguli. Dacă va fi însă o moţiune OK, o voi susţine. Dacă nu, nu! Presa e interesată de ce spun. Înainte de a intra în PDL, am colaborat mult cu gazetarii. Asta mă ajută. Se spune că politica e comunicare. Pentru mine, asta nu înseamnă a machia o realitate, ci a defini o atitudine, în acord cu aşteptările cetăţenilor. Cât priveşte blogul, acum are toată lumea. Am lansat un curent.

Dar nu vă duceţi la şedinţe...
M-am dus la toate reuniunile la care am fost invitat, atunci când eram în ţară. Nu pot chiuli de la Parlamentul European şi nici nu mă pot duce neinvitat undeva. Avem reuniuni ale pedeliştilor şi la Bruxelles. Destul de aprinse...

Nu cumva sunteţi „nerecunoscător“ PDL-ului pentru postul pe care îl aveţi la Bruxelles, călduţ şi plin de bani, cum spun unii dintre colegii dvs.?
Reproşul oglindeşte o viziune despre partid la care nu subscriu. Am spus mereu că sunt recunoscător PDL pentru sprijinul acordat, tot atât cât PDL ne-a fost recunoscător Monicăi Macovei, lui T.R.U. şi mie pentru că am „tras“ lista, ca figuri noi, care împrospătau partidul în 2009. Postul nu e călduţ, e mult mai solicitant decât majoritatea înaltelor demnităţi din politica românească. În fine, trebuie spus că deputaţii români sunt plătiţi de către Parlamentul European, începând cu acest mandat, aşa cum sunt plătiţi şi colegii din celelalte 26 de ţări. Între 2007 şi 2009, ei erau discriminaţi, primind salariul de la parlamentul de la Bucureşti.

Nu e uşor să munceşti la Bruxelles şi să faci politică la Bucureşti...
Da, uneori simt că e absurd să lucrez în condiţii decente şi să fiu apreciat la Bruxelles, iar acasă să fiu denigrat.

Într-un interviu TV, preşedintele Băsescu, cel care a susţinut intrarea dvs. în politică, insistă asupra poziţionării PDL în problema anticorupţiei, amintind cazul Ridzi. Simţiţi sprijinul lui?
Nu vreau să-l implic pe preşedinte în disputele din PDL. Reamintesc doar câteva fapte recente. După ce am vorbit despre corupţie, BPN a discutat sancţionarea mea şi, aparent, doar imposibilitatea de a găsi o justificare publică m-a salvat. A doua zi, colegii mei au votat împotriva extinderii cercetării în cazul Ridzi. A intervenit apoi preşedintele pentru a cenzura această atitudine care trimitea cu gândul la PDSR. În fine, auzind aşa ceva, PDL a spus că nu suntem sfinţi şi că votul dat va fi corectat în plen. Eu mă întreb ce înţelege un om raţional din această succesiune de declaraţii. Care e atitudinea noastră colectivă?

Ce pondere mai are cuvântul lui Traian Băsescu în PDL?
Trebuie să ştii să descifrezi mesajele lui. Nu e totdeauna explicit, iar pedeliştii nu sunt nici ei tot timpul atenţi.

Într-o relatare de presă, doamna Udrea ar fi taxat poziţia dvs. şi a Monicăi Macovei în partid cu expresia „mucles“!
Nu ştiu ca E. Udrea să fi folosit un asemenea termen, cu totul regretabil. Am remarcat că în ultima vreme se cam grăbeşte cu declaraţiile. Deunăzi spunea că nimeni nu-i poate cenzura ambiţia de a fi premier sau preşedinte, arătându-se de fapt mâhnită că preşedintele Băsescu nu îi încurajează planurile de mărire. Mi s-a părut că a întrecut măsura. Preşedintele a susţinut ferm feminizarea personalului politic. Auzind-o, mi-am dat seama că d-na Udrea a lipsit de la lecţia modestiei. A uitat cam repede şi că în campania prezidenţială trecută nu a putut apărea prea mult, ba nici nu a mai fost inclusă – provizoriu – în guvern, din cauza lipsei de credibilitate. Uneori îmi lasă impresia că e pe Titanic şi cere un pahar cu şampanie. În ceea ce mă priveşte, ce să mai zic?
Mi-a propus să o secondez la PDL Bucureşti, iar după trei săptămâni s-a raliat celor care voiau excluderea mea.

Alţii vorbesc despre excluderea dvs. în termeni de câştig şi pierdere. Cum evaluaţi situaţia în care s-a ajuns?
Dintr-o excludere n-ar avea de câştigat nimeni. Nici PDL, nici eu însumi. Nu trebuie să fim nici orbi, dar nici crispaţi. PDL a depăşit faza de acomodare cu voci noi şi critice. Uitaţi-vă că au început să ne propună poziţii în ierarhia organizaţiei… Pe de altă parte, să vedem esenţialul: nu există o mişcare reformistă comparabilă la PSD sau la PNL. Sunt cu ani-lumină în urma PDL.

Se discută despre un nou partid. E posibil?
În organizaţii aflate în criză, spunea Albert Hirschman, ai trei variante: loialitatea tăcută, critica sau abandonul. Eu de tăcut, nu tac. Dacă eşuezi criticând sau dacă te elimină organizaţia, sigur că ai toată îndreptăţirea să abandonezi barca. Poţi să şi faci alta? Eu cred în mod ferm că da. Din 2000 încoace, nicio nouă formaţiune politică nu a mai putut intra în parlament, deoarece partidele s-au cartelizat şi au blocat orice outsider. Luptă toate pentru exploatarea resurselor publice şi nu au motiv să vrea pe altcineva în competiţie. Pe de altă parte, 6 din 10 cetăţeni cu drept de vot au stat la ultimele legislative acasă. Mulţi sunt dezamăgiţi şi n-ar mai veni decât dacă li se oferă ceva nou. Subliniez însă că asta e o analiză, nu un proiect alternativ la PDL.

Când vorbiţi despre ameliorare, aveţi în vedere şi schimbarea statutului PDL?
Ar fi încă de lucru. Criteriile de integritate, de pildă. Pe de altă parte, mai în glumă, mai în serios, ar trebuie revăzut şi capitolul... sancţiunilor! Mai ales dacă vrea cineva să mă dea într-o bună zi afară.

De ce?
Pur şi simplu pentru că statutul, în ultima lui formă, nu cuprinde sancţiuni pentru deputaţii europeni. Când statutul a fost rescris pentru a include eurodeputaţii, nimeni nu s-a gândit la pedepse. Ne-au trecut acolo, în diverse locuri, ca o categorie distinctă de aleşi, dar au uitat să prevadă şi sancţiuni, aşa cum se prevăd, în mod foarte minuţios, pentru toate celelalte categorii de membri aleşi sau susţinuţi în ocuparea demnităţilor publice. Dacă ar vrea cineva să mă excludă, acum n-are o bază statutară...

Vreţi să candidaţi la Primărie?
Am evocat o candidatură pentru a spune că e nevoie de competiţie internă în PDL. Udrea are meritul de a fi înţeles nevoia unui asemenea mecanism şi a şi anunţat alegeri primare la Bucureşti. Dacă voi fi mai bun decât alţi pedelişti într-o asemenea competiţie, mă voi angaja în recâştigarea Capitalei. Mai ales că Oprescu nu pare tentat să continue. Acum un an a fost în cursa pentru Cotroceni şi nu a fost deloc convingător.

Preşedintele v-a indicat drept prezidenţiabil.
Mai e mult până în 2014! După ce statul a fost diminuat în capacitatea sa de acţiune, va trebui să vedem ce punem în loc. Avem nevoie de un stat pentru cetăţeni, pentru fiecare cetăţean, nu de un stat pentru clienţi. Stiu că asta îi va supăra pe cei care cred că experienţa politică decisivă e arta de a aduna voturi mobilizând, cu discreţie, resursele statului.

Încheiem cu un subiect foarte diferit: ce facem cu Schengen?
E un punct crucial pe agenda din 2011. Un succes ar aduce un plus palpabil pentru cetăţeni. Un eşec ar fi un dezastru pentru guvern. Există câteva semne îngrijorătoare. Inclusiv în familia PPE. E nevoie de capacitate de negociere şi de inteligenţă, pentru că de-acum totul e politic. Ceea ce înseamnă că nu ne putem refugia în spatele unui dosar strict tehnic. Va fi un test pentru nivelul nostru de europenizare.

Interviu realizat de RODICA PALADE

Taguri:

disidenta, PDL, Parlamentul European, Bruxelles, Monica Iacob Ridzi.

Comentarii (14)

Adauga comentariu