Liviu Turcu. Mai mult decat o lista

Interventiile publice ale fostului ofiter al Directiei de Informatii Externe Liviu Turcu riscau sa treaca nebagate in seama, daca n-ar fi fost episodul Varujan Vosganian, ramas nedeslusit pana astazi. Si e pacat, pentru ca, oricate semne de intrebare ar ridica personajul Liviu Turcu, spusele lui trebuie sa ne dea de gandit. Nu e vorba de listele cu nume sonore de personalitati politice care ar fi colaborat cu Securitatea (pentru care nu a prezentat nici o proba concreta), ci intereseaza descrierea mecanismului colaborationismului in ultimele doua decenii ale regimului comunist din Romania, si pentru relevarea amplitudinii acestui fenomen. Liviu Turcu spune ca structurile birocratice din Romania comunista erau constituite din retele de colaboratori ai Securitatii. Cifrele furnizate - 95% in centrala Ministerului de Externe, 99% la oficiile diplomatice din exterior; 90% in centrala Ministerului Comertului Exterior si 99% la oficiile diplomatice; 90% din personalul Ministerului de Finante si al Bancii Nationale etc. - ar face pana si KGB-ul rosu de invidie.

Potrivit marturiei lui Liviu Turcu, Securitatea avea control total asupra carierelor din administratie: “Asa cum acceptul de a deveni membru al PCR crea conditii favorabile pentru deschiderea portilor catre o educatie si cariera profesionala mai mult sau mai putin normala, in ultimele decenii ale regimului Ceausescu acceptarea conditiei de membru al retelei informative s-a substituit factorului politic drept garant al securitatii profesionale si sociale” (De la colaboratori, salt la... disidenti, Jurnalul National, 26 octombrie 2006).

Dar cel mai grav aspect dezvaluit de Liviu Turcu se refera la functionarea pana astazi a retelelor vechii Securitati, preluate de noile servicii secrete infiintate dupa decembrie ’89, SRI si SIE, retele care au secretat un segment consistent din elita politica, economica si administrativa din Romania. “Pentru cei care, dintr-un motiv sau altul, au continuat, indiferent de forma concreta, colaborarea cu noile servicii si deci vor apela la legea in vigoare cu privire la nedeconspirarea bazei curente de lucru se ridica o problema de ordin politic extrem de serioasa: este normal ca intr-un sistem politic autodeclarat ca fiind democratic, la peste 16 ani de la caderea fostului regim, sa acceptam prezenta la varful clasei politice a ofiterilor acoperiti, a colaboratorilor, a surselor de informare si influenta inregimentate in structuri informative operative??? In acest caz se mai pune intrebarea cine pe cine controleaza si raspunsul este cat se poate de evident. Politicieni si alte figuri ale vietii publice pot, intr-un sistem democratic, sa participe sau sa sprijine INCIDENTAL anumite operatiuni informativ-operative de importanta exceptionala pentru tara respectiva. Acestea sunt insa exceptii, si nu regula. Altfel, cand se amesteca intr-o democratie incipienta sau subreda cum este cea din Romania cariera politica cu sprijinul ocult al serviciilor de informatii, rezultatul este unul catastrofal pentru corectitudinea competitiei politice, creandu-se handicapuri ce altereaza in cele din urma insusi fundamentul mecanismului democratic al sistemului politic” (Lista lui Turcu, J.N., 7 noiembrie 2006).

Tot aceste retele ale Securitatii, preluate de SRI si SIE, impiedica reforma morala la care CNSAS ar trebui sa contribuie decisiv, prin faptul ca, pentru a-si proteja ofiterii acoperiti, serviciile sterg urmele activitatii lor in solda Securitatii. “Pentru mine personal este limpede ca partea cea mai sensibila a arhivei, adica cea incluzandu-i pe cei care au facut cariere politice sau continua sa fie plasati in pozitii socotite strategice in sistemul economic si financiar, a fost triata si «tunsa» in mai multe randuri in ultimii 16 ani” (Lista lui Turcu).