Limitele imunităţii şi integrităţii CEDO

Un nou scandal de corupţie zguduie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ). Două judecătoare de la secţia de contencios administrativ – una dintre ele chiar şefa acestei secţii şi soţia judecătorului român la CEDO, doamna Bârsan - sunt bănuite că ar fi primit diverse beneficii din partea unui om de afaceri cu dosare pe rol prin intermediul unei avocate cu conexiuni în zona serviciilor secrete. Avem în faţă un studiu de caz despre lăcomia şi avariţia unor oameni care câştigă bine (salariul lunar al unui judecător de la ÎCCJ este în jur 3.000 de euro, iar al unui judecător CEDO în jur de 20.000 de euro), dar care totuşi primesc bilete de avion, cazare la Paris, seri la Moulin Rouge, pantofi, genţi şi bijuterii. Judecătorii noştri găsesc normal să locuiască ei sau familia lor în apartamentele celor pe care îi judecă.

Din păcate, lucrurile nu se opresc aici. Vedem că judecătorii care au aprobat interceptările telefonice în acest dosar şi-au încălcat datoria profesională şi i-au anunţat pe aceia care erau interceptaţi, zădărnicind eforturile procurorilor. Apropierea de castă, relaţiile personale şi reţelele de la nivelul ÎCCJ primează încă o dată în faţa interesului public.

Ca în fiecare dosar mare, discutăm despre imunităţi şi despre limitele lor. Vedem cum o instanţă internaţională cu pretenţii - CEDO - sare în apărarea unuia de-al lor - a domnului judecător Bârsan (şi a soţiei sale). Totul a plecat de la percheziţia la casa familiei Bârsan din România – percheziţie efectuată în baza unui mandat de la ÎCCJ şi cu avizul prealabil al CSM. Procurorii au găsit, dacă e să credem declaraţiile avocatului apărării, pantofi, bijuterii şi fotografii. Imediat după acest moment, Gabriela Bârsan face reclamaţie la CEDO, acuzând încălcarea imunităţii soţului său. În mod straniu, preşedintele CEDO, Jean-Paul Costa, remite o scrisoare, în nume personal, în care atrage atenţia autorităţilor române că „se pare“ că există riscul ca dispoziţiile care privesc imunitatea să nu fi fost respectate. DNA a cerut ulterior precizări de la Curte cu privire la procedura în cadrul căreia aceasta a emis acest punct de vedere şi cu privire la normele aplicabile în cauză, ţinând cont de faptul că ancheta nu îl vizează pe domnul Bârsan, ci pe soţia acestuia, judecătoare la ÎCCJ. Răspunsul CEDO nu a venit încă.

Al patrulea protocol adiţional la Acordul general privind privilegiile şi imunităţile Consiliului Europei, în articolul 6 stabileşte limitele imunităţii: privilegiile şi imunităţile sunt acordate judecătorilor nu în beneficiul lor personal, ci în scopul de a asigura exercitarea funcţiilor lor în deplină independenţă. Numai Curtea, întrunită în şedinţă plenară, are calitatea să pronunţe ridicarea imunităţilor; ea are nu numai dreptul, ci şi îndatorirea să ridice imunitatea unui judecător în toate cazurile în care, după părerea sa, imunitatea ar împiedica realizarea justiţiei şi în care imunitatea poate fi ridicată fără să prejudicieze scopul pentru care este acordată.

În cazul nostru, percheziţia casei din Bucureşti nu are nicio legătură cu exercitarea de către domnul Bârsan a atribuţiilor sale de judecător CEDO, iar invocarea imunităţii se face în mod evident în interes personal, mai exact în încercarea de a bloca o anchetă judiciară privind posibile acte de corupţie ale soţiei sale. În plus, este de esenţa unei percheziţii ca ea să se realizeze înainte ca cel percheziţionat să aibă posibilitatea de a scăpa de bunurile pe care organele de anchetă le caută (lucru cu atât mai important în cazul bunurilor mobile, care pot fi foarte uşor ascunse). Imaginaţi-vă ce ar mai fi găsit procurorii în casa doamnei Bârsan dacă, pe lângă avizul CSM şi mandatul ÎCCJ, ar fi fost necesar să obţină şi acordul CEDO, întrunită în şedinţă plenară.

Ramâne un gust teribil de amar în urma acestei poveşti, o senzaţie profundă că lucrurile nu sunt atât de diferite pe cât ne-ar plăcea să o credem nici la nivel internaţional, că lumea se împarte între oameni obişnuiţi şi persoane intangibile. Am mai avut această senzaţie şi în cazul Parlamentului European în scandalul Severin. Felul în care CEDO se va comporta în continuare în cadrul acestui dosar ar putea avea consecinţe serioase pentru viitorul şi credibilitatea acestei instanţe, într-un moment în care se pune din ce în ce mai acut problema reformării ei (poate pe parcursul preşedinţiei britanice a Consiliului Europei). În acest context, faptul că scandalul made in Romania a devenit unul internaţional, fiind reflectat de presa engleză, s-ar putea să nu fie tocmai în avantajul Curţii.

Acest dosar vine după dosarul Voicu, în care au fost implicaţi alţi judecători de la ÎCCJ – printre care şi şeful secţiei civile de la acel moment, domnul Costiniu. Faptul că avem două scandaluri de asemenea amploare în ultimii ani la cea mai înaltă instanţă a ţării ne arată că avem o uriaşă problemă de sistem, o problemă de integritate care distruge pe bună dreptate încrederea în justiţia română.

Despre justiţia română şi în particular despre lentoarea procedurilor şi arbitrariul deciziilor ÎCCJ a vorbit şi procurorul şef al DNA, Daniel Morar, în cadrul unei emisiuni la TVR moderate de Rodica Culcer. Celebrele hotărâri definitive de achitare în cazurile Romsilva – cele despre achiziţionarea la preţuri mult mai mari decât pe piaţa liberă a costumelor Versace pentru pădurari şi a unui tanc rusesc vechi de o jumătate de secol – au fost punctul de pornire într-o discuţie mai amplă despre capacitatea sistemului judiciar de a rezolva probleme care ţin de fraudarea achiziţiilor publice şi de devalizarea bugetului de stat. Comisia Europeană, ambasadorul SUA în România şi societatea civilă vorbesc frecvent despre aceste probleme.

Furia declanşată de acest interviu în cadrul ÎCCJ a fost atât de mare, încât, în următoarea şedinţă a CSM, cazul Morar s-a aflat pe ordinea de zi. Au fost dezbateri aprinse, procurorul general, Codruţa Kövesi, susţinând că respectivele afirmaţii nu depăşesc limitele unui discurs normal al unui şef de instituţie care vede că dosarele trimise în faţa ÎCCJ se apropie de împlinirea termenelor de prescripţie, neprimind nici măcar hotărâri în primă instanţă. I s-au alăturat procurorii Licu şi Isac. După plecarea procurorului general şi a unei părţi importante dintre jurnalişti, problema a fost reluată şi CSM a decis sesizarea Inspecţiei Judiciare, care să analizeze afirmaţiile lui Morar şi să prezinte un raport către Plen. E, fără îndoială, o încercare de intimidare a vocilor critice – ne amintim că printr-o verificare similară a trecut şi actualul membru CSM Cristian Danileţ, pe atunci simplu judecător, care critica problemele de integritate din sistem (spre cinstea sa, domnul Danileţ susţine că a votat împotriva declanşării verificărilor în cazul Morar). Un caz tipic în care sistemul e deranjat de faptul că în oglindă i se vede mizeria. Şi, în loc să se spele, se supără pe cel care ţine oglinda. //

Cuvinte cheie: CEDO, imunitate, sotii Barsan, ICCJ, CSM, magistrati, juridic