prima pagina

P

roductia “Rosca santajistul” este cronica acestei mari famiglii a jurnalistilor verosi aciuati in curtea mogulilor, dispusi sa santajeze sau sa spele cadavre in timp ce dau natiei lectii despre democratie si binele poporului, a politicienilor partasi si a demnitarilor santajabili sau corupti. Este o productie de serie lunga din care, probabil, partile cele mai odioase vor ramine nestiute, pitite undeva prin conturi, prin seifurile vilelor de pe malul Snagovului sau in literatura de sertar.

Aproape nimeni nu iese cu fata curata din povestea asta. Pentru ca dincolo de actorii direct implicati: SRS, Chireac, Macovei, dincolo de pseudojurnalisti, precum Razvan Dumitrescu (ma refer doar la Realitatea din cauza ca Antenele isi asuma deschis abjectia nemaiobosindu-se sa mimeze onorabilitatea), care i-a curatat lui Rosca toate resturile de mincare ramase intre dinti de la festinul santajului, dincolo de armata de manipulatori de profesie care vor sa distorsioneze fondul chestiunii si sa-i scoata victime politice pe cei doi, dincolo de toti acestia obrazul si credibilitatea multor altora s-au ofilit. Este vorba, in primul rind, despre acei politicieni a caror argumentatie arata ca sint familiarizati cu astfel de procedee jurnalistice, ba chiar ca stiu prea bine cam ce fel de foloase pentru propria cariera decurg din ele si care cauta sa utilizeze electoral povestea.

In loc de o delimitare energica si in corpore (asa cum au procedat jurnalistii refugiati pe bloguri, ziare ca Evenimentul zilei, Romania libera si Gandul, site-uri ca HotNews si ziare.com sau Conventia Organizatiilor Media) de acest clan al santajistilor si diversionistilor cu pretentia de jurnalisti, am asistat la o penibila alianta televizata politico-mogulista strinsa rapid pe baricade pentru a-si apara ceea ce are mai de pret: capacitatea de dezinforma, minti si manipula sub aura credibilitatii. Gurile de tun fusera lovite chiar in miezul lor si efectele colaterale erau previzibile. Realitatea a intuit corect pericolul.

Dupa esecul incercarii de a camufla subiectul, a urmat avalansa emisiunilor de spalare centrate pe “jurnalism si nu santaj in scopul servirii interesului public”, de redirectionare a centrului de greutate spre “nelegalitatea inregistrarilor”, “tentativa PD-L si a lui Basescu de a decredibiliza presa in folos electoral” ( “maestrii” genului au fost Adrian Ursu si Oana Stancu) si “talentatul si santajabilul domn Macovei”, care trebuie transformat urgent in tap ispasitor. Nu este vorba despre faptul ca toate acestea nu sint chestiuni reale si extrem de grave care trebuie discutate si condamnate, ci de edulcorarea gravitatii santajului, a nesingularitatii lui si a decredibilizarii intregii bresle, in special, a jurnalistilor onesti care nu fac parte din “liga Rosca”.

Dar ce sa ne miram, manipularea prin omisiune si prin schimbarea zonei de impact sint doar cele mai inocente mijloace utilizate de trustul lui Vintu, iar pierderea putinei credibilitatii ramase ar fi lovitura de gratie. De aceea asistam in aceste zile la una dintre cele mai scandaloase si ridicole in acelasi timp incercari a acestui mutant jurnalistic numit Realitatea TV de a proteja abjectia gazetareasca in unicul scop de a-si putea continua operatiunea de intoxicare.

Mai trebuie spus ca asa cum nu trebuie omis mobilul santajului, adica folosirea unor eventuale date compromitatoare despre cei trei ministri, (oricum obiectul unor mari suspiciuni referitoare la integritate), in campania antibasescu, asa nu trebuie omis nici scopul divulgarii acestora exact la apogeul competitiei electorale. Basescu a folosit deja scandalul pentru a demonstra ticalosia presei adverse si a decredibiliza cu probe de data aceasta trusturile mogulilor.

Nu putea sa n-o faca, miza e uriasa si jocul pe muchie de cutit, dar asta nu face decit sa acrediteze ipoteza ca informatiile au fost dirijate si serviciile folosite. Nu trebuie insa sa ne mire. Coalitia Anti, prin trusturile mogulilor, au dus metoda pe culmile excelentei, scandalul Hayssam, traficul de arme si Udrea sint doar ultimele exemple. Strigatele indignate sint doar o mostra de ipocrizie in acest context. La ce se asteptau?  Diferenta intre “Basescu traficantul”& “Basescu –Profesorul” si “Rosca santajistul” este diferenta dintre minciuna si adevar. Iar populatia, oricit ar fi ea de intoxicata zilnic inca mai poate face diferenta intre adevarurile clare si minciunile impachetate. Asta doare si genereaza isterie in marea liga a roscastanestilor.