Libertatea presei, eternul dusman

Putinii cetateni care se vor fi intrebat ce face oare liberalul Ioan Ghise cand nu pe­roreaza la Realitatea TV au aflat ras­pun­sul pe 25 iunie, cand Senatul a votat, in unanimitate, un proiect de lege privind mo­dificarea Legii audiovizualului, astfel in­­cat televiziunile sa fie obligate sa difu­ze­ze stiri pozitive si negative in proportii ega­­le. Legea, considerata aberanta nu nu­mai de Clubul Roman de Presa, ci si de pre­mier, este rodul gandirii politice co­mu­ne a domnului Ghise si a vicepresedin­te­lui PRM, Gheorghe Funar, ambii fiind ini­tia­torii proiectului. Asadar, cand nu-si inju­­ra ad­versarii politici, liberalul Ioan Ghise cau­ta, impreuna cu Gheorghe Funar, me­to­de de a aduce presa la ordine. Evident, amandoi o fac in numele protejarii sana­ta­tii mintale a natiunii, grav afectata, sus­tin ei in expunerea de motive, de ava­lan­sa de stiri negative. Ziaristii, nu politicie­nii, sunt deci cei care deprima poporul.

Este, probabil, inutil sa mai subliniem si noi stupizenia acestei legi, dupa co­men­tariile si analizele facute deja de CRP, de Agentia de Monitorizare a Pre­sei si de aproape toti editorialistii. De alt­fel, este si foarte usor s-o desfiintezi cu ca­te­­va in­­tre­bari simple, de tipul: este ama­narea votului din Camera Deputatilor, privind inceperea urmaririi penale a lui Adrian Nastase, o stire pozitiva sau ne­ga­ti­va? Evi­dent, ea este pozitiva pentru fos­tul pre­mier PSD, dar negativa pentru cei care doresc o jus­ti­tie independenta si di­mi­nua­rea coruptiei. Rezulta asadar ca, atunci cand nu ne re­fe­rim strict la sar­ci­ni­le elec­tri­ce, notiunile pozitiv si negativ sunt rela­ti­ve si nu au cum sa fie reglementate. Cum orice lege are nevoie de o meto­do­lo­gie de aplicare in­­toc­mita de guvern, este de asteptat ca aceasta lege sa nu fie apli­cata vreodata, pentru ca va fi greu de ga­sit, pana si in Romania, un guvern atat de inconstient in­­­­cat sa se apuce sa de­fi­neas­ca stirile. Putem, desigur, sa ne amu­zam, intre­ban­du-i retoric pe cei doi parla­mentari daca reglementarea propusa se refera si la stirile meteo, caz in care ar trebui sa avem grija sa echilibram o stire despre fur­tuni in Moldova, sa spunem, cu una despre vremea frumoasa de pe Coas­­ta de Azur, ca sa linistim natiunea, sa nu se deprime. Mai greu va fi cu stirile spor­ti­ve, caci, evident, echipa nationala nu va pu­tea sa piarda un meci si sa-l cas­ti­ge in ace­lasi timp, pentru a asigura echi­li­brul cerut de alesii natiunii, iar stirea ca Pitur­­ca nu paraseste nationala este pozi­ti­va doar pentru Piturca.

Oricat de amuzante ar fi exemplele care ilustreaza stupizenia legii, e bine sa iesim totusi din logica acestui act nor­ma­tiv malformat. Si aceasta pentru ca stirile, jurnalismul in general, nu opereaza cu cri­te­riile pozitiv-negativ, ci cu cele de ade­var-fals si relevant-irelevant. Lor li se pot subordona unele indicatii editoriale care tin de standarde de decenta si uma­ni­tate de tipul celor elaborate deja de BBC, care vor dicta, de pilda, ca nu se dau numele victimelor unui accident la te­le­vizor ina­in­te ca familiile sa fi fost anun­tate de pier­de­ri­le suferite. In rest, insa, ni­ca­ieri in Euro­pa sau in America nu vom gasi legi care sa impuna caracterul stiri­lor. Doar in Chi­na exista o asemenea re­gle­mentare, dar Chi­na nu este nici pentru chinezi un mo­del de societate demo­cra­tica.

Nu avem, insa, nevoie sa cutreieram lu­mea pentru a demonstra ca legea dom­ni­lor Ghise si Funar este contrara nor­me­lor si spiritului democratiei. O putem face doar referindu-ne la Constitutie, la Legea 41 - organizarea si functionarea so­cie­ta­tilor publice de radio si televiziune si la Legea audiovizualului. Proiectului tan­de­mului Ghise-Funar poate fi asadar ata­cat la Curtea Constitutionala sau chiar la CEDO, daca vrem sa ne mai facem o data de ras in Europa. Probabil, insa, ca pre­sedintele nu o va promulga - nu nea­pa­rat pentru ca i-au cerut-o Calin Popes­cu Tariceanu si Corneliu Vadim Tudor, alt­minteri sefii pe linie de partid ai ini­tia­to­ri­lor, ci pentru ca promulgarea ei ar afec­ta imaginea oricarui sef de stat. Res­pin­ge­rea acestei legi nu rezolva, insa, decat o parte a problemelor pe care le-a evi­den­tiat adoptarea ei, caci pauperitatea inte­lec­tuala si impulsurile autoritariste ale ini­tia­torilor ar fi ramas fara consecinte daca Senatul Romaniei nu ar fi votat, in una­ni­mi­tate, o lege antidemocratica. Or, toc­mai aceasta unanimitate trebuie sa ne in­­gro­zeasca, pentru ca ea tradeaza modul in care gandesc alesii natiunii. Faptul ca un tanar istoric si eseist cu certe calitati, pre­­cum Adrian Cioroianu, a putut vota in fa­­voarea unei asemenea monstruozitati le­­gislative demonstreaza nu numai super­fi­cialitatea cu care fostul ministru se ra­por­teaza la activitatea de legiferare, ci si re­sen­timentele si frustrarile care-l anima, dupa ce presa i-a demonstrat ina­dec­va­rea la exigentele functiei de ministru de Ex­­terne. Or, in conceptia domnului Cio­ro­ia­nu si a colegilor sai de Parlament, tele­vi­ziunile - mai ales televiziunea publica - exista doar pentru a le promova ima­gi­nea. In fundul sufletului, toti politicienii do­resc, de fapt, transformarea mass-media intr-un imens serviciu de propaganda in folos propriu, fiind pregatiti sa calce in picioare libertatea presei ori de cate ori au prilejul. Nu au adoptat ei, dupa scan­da­lul Remes-Muresan din octombrie, un pro­iect de Cod Penal care-i trimitea di­rect in inchisoare pe jurnalistii care difu­zau informatii legate de anchete, indife­rent daca aceste informatii erau de inte­res public? Articolul de lege a fost modi­fi­cat doar in urma scandalului public izbucnit dupa ce presa a descoperit ce-i prega­ti­se­ra pe sest politicienii, care se lauda ca slu­jesc institutia fundamentala a demo­cra­tiei.

Maxima gravitate a votului din Senat con­sta tocmai in faptul ca avem o clasa po­litica cu "fata europeana", dar care, in fond, este la fel de ostila principiilor demo­cra­tice ca si Robert Mugabe. Iar aceasta aversiune fata de libertatea presei se re­pro­duce si la noile generatii de politicieni: toti vor imunitate fata de presa si de ade­var. Aceasta este, fara doar si poate, o sti­re 100% negativa si ma tem ca va fi greu de gasit o stire pozitiva pe masura.