Liberalismul de stat

Susținerea lui Becali ca membru în comisia juridică a Camerei Deputaților, șosea națională cu sens unic înspre munte, sugrumarea sistemului medical privat sunt doar câteva exemple despre ce fel de liberalism promovează, cu convingere, actualii lideri liberali.

„Ce-ai dom’le, ești liberal la cap?“ Presimt că asta va fi cea mai usturătoare jignire care va pu­tea fi adusă în curând unui român. Partidul ăsta a făcut într-un fel în care s-a umplut la vârf de capete pline de câlți. Unii le folosesc la dormit, al­ții la oierit, iar alții la îm­bol­năvit. Cea mai recentă ieșire a lui Eugen Nicolăescu, mi­nis­trul liberal al Sănătății, prin care anunță sistarea fi­nan­ță­rii spitalelor private din banii asigurărilor publice, e menită să îmbolnăvească singurele ser­vicii medicale cât de cât sănătoase din România.

Politic vorbind, propunerea duce PNL con­si­de­rabil mai la stânga PSD-ului. Următoarea miş­care demnă de acest inedit partid liberal e una singură: interzicerea spitalelor private. Iar apoi interzicerea oricăror activități private. Ca să nu mai pierdem bani și timp aiurea-n tram­vai.

Propunerea ministrului Nicolăescu e o con­se­cință firesc-liberală a felului în care regizorul Nicolaescu a fost trimis prematur pe lumea cealaltă de sistemul medical de stat în doar câ­teva zile. Primul diagnostic: două coaste rup­te, al doilea diagnostic: afecțiuni digestive cro­nice; cauza morții: peritonită. Păi cum să nu vrei să te internezi la stat? Cum să nu te uiți plin de speranță și încredere la medicii care se uită și ei la tine la fel, că poate te faci bine singur?

Soția mea a născut de curând o fetiță, într-o maternitate pri­­vată. Care e legătura între un astfel de loc și un spital de stat? Niciuna. Zero. Nimic. E de pe altă planetă. Se vor­beș­te tot românește, dar nu e din România spitalelor de stat. Așa ceva trebuie clar era­dicat, mai ales de către un mi­nistru liberal. E știut că libe­ralismul a fost întotdeauna adeptul fervent al ser­vi­cii­lor de stat. Sau ăla era comunismul? Din care provin clădirile, mentalitățile și obi­ce­iurile pe care Nicolăescu vrea să le finanțeze acum cu 10% mai mult, pe seama spitalelor private.

Cu siguranță sunt și spitale sau secții de spi­tale de stat bune, după cum pot fi și spitale private proaste. Dar ca politică și filosofie a sis­temului medical, e inadmisibil să nu în­țe­legi și să nu sprijini rolul segmentului privat și al inițiativelor antreprenoriale într-un astfel de domeniu. 

Ministrul liberal e însă într-o confuzie încă și mai mare: „Deci, în acest moment, decizia noastră este clară: sectorul public trăieşte din banul public; sectorul privat trăieşte din ba­­nul privat“. Domnule ministru, fondurile Ca­sei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), de care intenționați să lipsiți spitalele private, nu sunt bani publici. Sunt bani din asigurări in­di­viduale de sănătate. Fiecare dintre noi, mă rog, nu chiar fiecare, dar unii dintre noi plă­tim în fiecare lună pentru un potențial ser­viciu viitor. Nu plătim pentru un serviciu ge­neric, al oricui. Ce sperăm noi de banii ăștia e ca, atunci când vom avea nevoie, să putem be­neficia, personal, de cel mai bun serviciu posibil. Statul a dovedit cu asupra de măsură în ultimii 70 de ani că nu e în stare să-l ofere. Oricum l-ați „reformat“, schimbat, redresat, re­structurat etc., sistemul medical de stat, în ansamblul lui, a rămas același sac fără fund și fără cap.

De bine de rău, în ultimii ani a apărut în Ro­mânia o alternativă decentă - serviciile me­di­cale private. Nu e perfectă, sunt multe de îm­bunătățit, dar cel puțin există dedicare, mo­ti­vație, transparență și onestitate. Există spe­ranța pentru pacienți că nu vor ieși din spital mai bolnavi decât au intrat. Există oameni ca­re sunt amabili, atenți, dau dovadă de răb­da­re, compasiune și interes. Care lucrează foar­te bine cu echipamente de ultimă generație. Eu așa ceva îmi doresc de banii pe care-i dau în fiecare lună la asigurări. Dumneavoastră vă doriți altceva de banii mei, iar asta vă așază împotriva clasei de mijloc din care fac parte și pe care ar trebui s-o reprezentați.

Cel mai trist nu e că Eugen Nicolăescu e un mi­nistru liberal cu idei antiliberale. Mult mai trist e că nu e singur. O întreagă pleiadă de li­deri liberali par duși cu pluta. Cât a fost cam­panie, unii le-au luat apărarea invocând ne­cesitatea populismului și antiocciden­talis­mu­lui, pentru că astea aduc voturi. Au adus. Dar campania a trecut, iar capetele liberale nu dau semne că ar fi interpretat vreun rol. Sunt autentic seci. Susținerea lui Becali ca membru în comisia juridică a Camerei Deputaților, șo­sea națională cu sens unic înspre munte, su­grumarea sistemului medical privat sunt doar câteva exemple despre ce fel de liberalism promovează, cu convingere, actualii lideri li­berali. În octombrie 2012, liberalul suprem, Crin Antonescu, declara nonșalant: „Eu spun să nu mai amestecăm lucrurile astea cu Bră­tianu, Brătianu e în locul lui în istorie, avem ce învăța de acolo, încercăm după puterile noastre“. Dacă ar sta în puterile lor, cred că toți Brătienii și-ar cere azi reînhumarea în altă țară. //