Inundatiile si ciclul electoral

Cu trei ani in urma, in mij­locul primului an de gu­vernare al Aliantei D.A., inun­datiile catas­tro­fale din Ti­mis si din Mol­dova au sapat prima bre­sa in digul unitatii politice dintre PD-L si PNL: dupa ce lan­sase din proprie initiativa ideea anti­ci­patelor, premierul Calin Popescu Tari­ceanu a facut o intoarcere de 180 de gra­de si a des­coperit dezastrul din tara exact dupa ce apele ince­pusera sa se retraga si a anuntat ca alegerile anticipate nu vor mai avea loc. Presedintele Traian Bases­cu, care ac­ceptase ideea, desi afirmase public ca momentul ei trecuse, s-a simtit tra­dat si batjocorit - ceea ce nu era de­parte de adevar. Tema anticipatelor, desi perimata, a dominat doi ani falsa dez­batere politica din Romania. In iulie 2008, inundatiile care au lovit nordul si centrul Mol­­dovei au lansat la apa o noua tema ca­re va fi probabil speculata obsesiv de acum inainte: tema refacerii Ali­antei si a im­­pa­carii liberalilor cu Traian Basescu. Da­­ca suntem atenti la fapte vom constata in­sa ca este prea devreme pentru a trage con­cluzii optimiste cu privire la im­­pacarea celor doua partide.

Spre deosebire de 2005 si 2006, cand dezastrele na­tu­rale au prilejuit tensiuni si chiar ciocniri intre Executiv si Presedintie, de aceasta data turneele premierului si, res­­pectiv, presedintelui prin zonele inun­da­­te au parut sa fie expresia unei unitati  in cuget si simtiri, fiind inter­pretate de mass-media drept indiciile unei impacari intre palate si partide. Este adevarat ca presedintele nu nu­mai ca nu a reprosat nimic guvernului, ci a incercat chiar sa calmeze criticile satenilor disperati la adresa Executivului, iar ministrii s-au ab­tinut de la remarci acide dupa sedinta de guvern la care a participat seful statului. Atat domnul Tariceanu, cat si domnul Basescu au can­tat dupa aceeasi par­titura, cerandu-le demnitarilor sa fie prezenti printre sinistrati pentru ca acestia sa nu se simta abandonati. Dincolo de aceasta armonie de fa­tada insa, com­petitia politica nu a incetat nicio clipa, ambele personaje straduindu-se de fapt sa castige con­cursul de popularitate di­naintea alegerilor din toamna. Astfel, ime­diat dupa o vizita prezidentiala intr-o zona inundata aparea si prim-ministrul. Atat de puternica era dorinta sa de a dovedi prin toate mijloacele ca este mai apropiat de sinistrati decat presedintele, incat s-a asezat la masa cu sinistratii si a mancat fasole si carnati. Era evident vorba de o operatiune de imagine - cu un puternic iz de déjà vu - scoasa probabil din arse­nalul consilierilor israelo-americani ai premierului. De fapt, lipsa declaratiilor ostile de ambele parti ar trebui citi­ta si ea tot in cheie electorala: ambelor parti le-ar fi fa­cut rau daca ar fi incercat sa castige puncte politice una in dauna celeilalte pe seama suferintei oamenilor si ori­ce atac politic ar fi fost interpretat de o maniera defa­vorabila de presa si de electorat, in contextul suspiciunii generale pe care o provoaca vizitele politicienilor in zo­nele afectate de dezastre.

De altfel, izbucniri ale adversitatii din­tre partide au pro­vocat fisuri in fatada de cooperare si unitate. Apele nu se retra­sesera inca din judetul Suceava, dar prim-mi­nistrul critica deschis acele au­toritati locale care, in loc sa se ocupe de solutionarea problemelor grave ale co­mu­nitatilor afectate de inundatii, profita de si­tu­atie pentru a aparea tot mai des la televizor. Cateva zile mai tar­ziu, ministrul Internelor, Cristian David, elucida miste­rul, tot la televizor, precizand ca premierul se referise la presedintele CJ Suceava, Gheorghe Flutur - de paca ar fi fost vina domnului Flutur ca televiziunile de stiri l-au solicitat intens. Nici presedintele nu s-a lasat mai prejos si, cu o saptamana mai tarziu, la o intalnire cu liderii Aso­ciatiei Co­munelor, a criticat "atitudinea imbe­cila" a unui ministru care a convocat primarii localitatilor sucevene inundate la o sedinta pentru evaluarea pagubelor, desi era evident ca primarii numai de o astfel de sedinta nu aveau timp in toiul viiturii. Procedand prin eliminare, presa a stabilit ca ministrul "imbecil" nu putea fi decat Cristian David, pentru ca el ii con­vocase pe primari la sedinta pe 26 iulie, cand apele faceau ravagii in nordul tarii. Diplomat, premierul Tariceanu a declarat ca nu are stiinta de vreo critica pre­zidentiala la adresa Exe­cutivului. Se poate desigur interpreta aceasta decla­ratie ca o expresie a dorintei de a reface relatiile cu Traian Basescu in vederea unei viitoare coalitii guvernamentale PD-L-PNL, dar tot atat de bine se poate citi aici si tactica domnului Tariceanu de a se prezenta ca diplo­mat, echilibrat si ele­gant, in contrast cu un presedinte care nu-si poate controla vocabularul si iesi­rile. Intr-adevar, domnul Basescu nu a scapat nici prilejul inun­datiilor din iulie 2008 pentru a-si demonstra inclinatia spre reactii necontrolate: in mijlocul multi­mii si in pre­zenta tuturor camerelor de fil­mat posibile, presedintele "a dat de pa­mant" cu primarul din Sucevita, care-l in­­­tampinase in costum negru si pantofi luciosi. Desigur, tinuta era inadecvata pen­tru situatia in care se afla localitatea, dar orice om are dreptul la demnitate, iar ast­fel de observatii ar fi trebuit facute intre patru ochi, nu in fata natiunii.

Din pacate, admonestarea prese­din­telui si tema im­­pacarii dintre liberali si de­mo­crat-liberali au deturnat atentia de la problema ajutoarelor financiare aproape ri­di­cole propuse de guvern pentru sinis­trati, probabil din cauza imputinarii fondu­rilor in perspectiva devansarii maririi pen­siilor; de la incapacitatea endemica a tutu­ror guvernelor de a reabilita infrastructura si de la haosul care domneste in cons­tructii pe plan local, unde nu­meroase ca­se sunt amplasate in zonele inundabile. Tot scapat din vedere a fost si PSD - ma­re­le partid al celor nevoiasi, nu-i asa? -, care nu a donat nici macar o patura pentru zonele sinistrate, desi dispune de o mare concentratie de milionari in euro.

Cum spuneam, e prea devreme pen­tru a anunta re­casatoria liberalilor cu pe­de­listii, fie si pentru ca nu este clar ca dom­nul Tariceanu o doreste. Tot ce pu­tem con­chide in urma acestor inundatii este ca teama de elec­torat si calculele po­litice impun o anume decenta poli­ticienilor de la varf - dar numai pentru moment.