Intoarcerea batranului tovaras

Cine si-ar fi putut inchipui, cu numai cateva luni in urma, ca revenirea lui Ion Iliescu in PSD nu va fi intampinata cu explozii de bucurie, ci cu un val de contestare? Si totusi, in aceasta era a miracolelor politice iata ca incep sa se petreaca si fenomene normale - caci in politica romaneasca normalitatea insasi este un miracol. Primit cu bratele deschise de "un grup de tovarasi" din organizatia PSD a sectorului 1, Ion Iliescu s-a autodefinit drept element de innoire a partidului, lasand sa se inteleaga ca, in absenta sa, partidul s-a abatut de la calea cea dreapta. In partid insa, manusa ii fusese deja aruncata de Ioan Rus, prin declaratia celor 14 sefi de filiale din Ardeal si Banat, care sustine ca Ion Iliescu poate fi eventual presedinte-fondator, nu si reformist, iar PSD are nevoie de o "reforma profunda". Prin urmare, Ioan Rus a fost "infierat cu manie proletara" de insusi fostul sef de stat si de adeptii sai, cu prilejul sedintei de miercuri a conducerii PSD cu liderii de filiale din tara. Declaratia "ardelenilor" nu a fost insa singurul gest de contestare. Liderul PSD Vrancea, Marian Oprisan, a cerut ca atat Adrian Nastase cat si Ion Iliescu sa faca un pas inapoi. In spatele baronului PSD par excellence se profileaza insa silueta masiva a lui Miron Mitrea, despre care se spune ca a format un tandem cu alt fruntas PSD marginalizat de Adrian Nastase: Dan Ioan Popescu. Cei doi au lipsit de la evenimentele saptamanii trecute, dar stau la panda si asteapta momentul prielnic unei ofensive pe principiul "cand doi se bat al treilea castiga". In tot cazul, Marian Oprisan se numara printre semnatarii unui apel redactat de 19 presedinti de consilii judetene, membri PSD, care critica actuala conducere, adica pe Adrian Nastase, pentru lipsa de fermitate in combaterea coruptiei, dar nu-l sustin nici pe Ion Iliescu. Trecem peste ironia situatiei in care baronii PSD se plang de coruptie si ne intrebam daca toate aceste framantari sunt cu adevarat semne ale dorintei autentice de reformare sau doar manifestari ale luptei pentru putere din interiorul fostului partid de guvernamant. O examinare atenta da dreptate celor care cred ca declaratiile si contradeclaratiile ultimei saptamani sunt, de fapt, tot atatea incercari ale diferitelor grupari de a acapara puterea in partid si de a-i inlatura pe acei lideri care nu mai au nici o sansa sa conduca partidul spre o victorie la alegerile viitoare, caci PSD-istilor nu le place sa stea departe de guvernare si de fondurile publice. De departe cea mai mediatizata dintre gruparile "reformatoare" a fost cea condusa de Ioan Rus, careia i se alatura si personalitati ca Mircea Geoana si Cristian Diaconescu. Paradoxul schitei sale de reforma este ca, dupa ce critica deficientele partidului - centralizarea excesiva, racolarea primarilor opozitiei, proliferarea grupurilor de interese, infiintarea Biroului Coordonator si suspendarea Delegatiei Permanente, alianta cu PUR etc. -, nu-i gaseste nici o vina lui Adrian Nastase, cel care s-a aflat la originea tuturor aspectelor incriminate. Mai mult, semnatarii cred ca actualul presedinte trebuie mentinut in fruntea partidului. Ceea ce Rus, Geoana si Diaconescu spun doar cu jumatate de gura, dar isi doresc din adancul sufletului, este fie ca Adrian Nastase sa se confrunte pe fata cu Ion Iliescu, fie ca amandoi sa accepte o forma colegiala de conducere, care le-ar ingradi puterea absoluta, pana la afirmarea unui alt lider, mai tanar si mai putin uzat. Realist vorbind, sansele lor de succes sunt minime: Adrian Nastase se teme de Ion Iliescu, iar Ion Iliescu nu se va lasa niciodata ingradit de vreo structura colectiva. Sa nu credem insa ca avem de a face cu lupta unor tineri democrati impotriva unor politicieni de tip vechi. Desi platforma celor 14 cere o relatie mai buna cu mass-media si cu societatea civila, semnatarii sai detesta Coalitia pentru un Parlament Curat tot atat de intens ca si ceilalti PSD-isti. Nu problemele de fond ale partidului ii preocupa, ci imaginea si eficienta acestuia, pe care spera sa le realizeze prin operatiuni cosmetice. Aerul destins si mai european al purtatorilor de mesaj nu trebuie sa ne insele. Daca Mircea Geoana era cu adevarat ingrijorat de coruptie, cum declara acum, ar fi trebuit sa ne spuna acest lucru in campania electorala si sa nu candideze in tandem cu Adrian Nastase, cel care nu suporta nici macar o aluzie la fenomenul coruptiei. Si daca era atat de deschis la schimbari, Cristian Diaconescu ar fi putut sa nu faca din eliminarea lui Paul Florea o cauza personala. Cat despre Ioan Rus, eficienta nu trebuie confundata cu o cultura politica democratica, absenta din recuzita liderului clujean, dupa cum s-a vazut cu prilejul alegerilor locale. In fond, marea problema a PSD este ca nu se poate reforma. Pentru ca acest lucru sa se intample ar trebui sa-si repudieze cea mai mare parte a liderilor sai, extrem de controversati si ajunsi prea bogati din politica. Ar trebui apoi sa existe macar o mana de intelectuali care sa poata articula un discurs social-democrat modern, coerent si convingator. Or, un astfel de discurs a fost doar mimat, iar social-democratia a fost confundata cu mituirea electoratului si protectia clientelei din economie. Cum nici acest lucru nu se schimba peste noapte, putem urmari fara emotii lupta politica din partid. Ea nu va duce la crearea acelui partid de stanga necesar pentru echilibrarea scenei politice romanesti. Acel partid va trebui intemeiat in afara structurii sterpe si bolnave a PSD.