Interimarul Gaga, mascaricii si papitoii (pamflet succint)

Interimarul Gaga se salasluieste astazi in palatul prezidential: e multumit de prestatia sa, a muncit ani de zile cu slugarnicie doar ca sa ramana in umbra, nevazut, neauzit. Nu a fost niciodata guraliv si nu i-a pasat de discursurile avocatesti carora nu le-a facut fata vreodata; odinioara, in varii functii inalte ale partidului sau, s-a remarcat tocmai prin prostovenia tacuta, fara emfaza, convenabila mai-marilor. Fara vreun ranjet tipic, dimpotriva, sters, cenusiu, Gaga isi compensa nevolnicia si mediocritatea stropind-o, cand si cand, cu alcooluri bastinase, pre gustul tovarasimii uvriere. Si tocmai ceea ce era jalnic in el l-a facut sa fie luat in vizor de mai-mari si propulsat in functii cu responsabilitate, de unde putea fi tras de sfori si papuserit dupa gustul partidului (care-i tatal si mama, si unchiul, si matusa noastra - cel putin asa e la romani). Ceva nu i-a lipsit totusi in acest angrenaj: parsivenia sau viclenia de baza, care-i spunea sa stea mereu in umbra, caci va izbandi. Chiar si atunci cand ar fi putut face un minim gest moral, sanctionand comunismul, Gaga a pozat in molau neghiob. Onorurile nu au intarziat sa vina: drept care, iata-l acum instalat in palatul prezidential pe Gaga intaiul (putem sa-i spunem si Gagamita, tot de-al nostru, caragialesc iaste)!

Ca orice Gaga care se respecta, intaiul are nevoie de mascarici: acestia fac giumbuslucuri, rostesc discursuri in tromba hilara, se preteaza la insulte cu ritual si formule ditirambic ofensatoare, care fac deliciul parlamentarilor. Mascaricii politici made in Romania postcomunista sunt, insa, altfel decat mascaricii obisnuiti: sunt agresivi. Injuria le atarna pe buze mereu rumegata si niciodata ostoita, drept care mascaricii se pot hrani la nesfarsit. Cu cat rumega din ea mai abitir, cu atat iau avant si se simt aruncati vertiginos in lumea politicienilor de elita. Mainile li s-au preschimbat in moristi moluscoase, trupurile le salta in costumele de lux de pe care lipsesc zurgalaii ori peticele de arlechin. Dar nu conteaza: chiar daca nu sunt imbracati precum mascaricii de odinioara, cei de acum, si mai ales autohtonii romani, sunt niste prestidigitatori ai maimutarelii cu dictie. Si-au pus dinti noi, si-au schimbat dantura doar ca sa rosteasca insultele cu dictie.

Alaturi de mascarici, o noua clasa sociala si-a facut loc cu coatele in parlament si nu numai: papitoii. Odinioara pozand in junii gigolo ai partidelor de samanta, astazi papitoi cu tipic, cu baston si monoclu (metaforic vorbind), ei s-au scolit la latraturile parlamentare de odinioara, de unde au deprins cum sa schelalaie demonstrativ si insinuant. In cale li s-a deschis oferta de mercenari ai vorbelor tintite cu aplomb, la care cu greu se poate renunta, mai ales atunci cand, in subsidiar, interesele mafiotic-economice isi ridica tuguiurile si trag ocheade.

La curtea lui Gaga intai e liniste si pace: "oamenii de bine" (aceiasi din 1990, cand pe strazile Bucurestiului s-a strigat "Moarte intelectualilor!" si "Moarte studentilor!") vegheaza. Romania a fost scoasa la mezatul intern, destul de ferfenitita de injuraturi si sudalme.