Integrarea

Asa s-a întamplat si la reuniunea Consiliului European care a avut loc la Sevilla saptamana trecuta, numai ca, de aceasta data, în spatele declaratiilor triumfaliste facute presei au aparut si o serie de probleme. In concluziile reuniunii se afirma ca Romania si Bulgaria au facut progrese în ultimele luni. Daca ele continua, la sfarsitul presedintiei daneze, care începe la 1 iulie, "s-ar putea" ca acestor tari sa li se prezinte o foaie de parcurs si o strategie de preaderare actualizata si "s-ar putea" sa li se acorde un sprijin financiar mai substantial.

Or, Romania cere de aproape un an o foaie de parcurs clara pentru procesul de aderare, iar europenii se fac ca nu aud. Tot asa cum si guvernantii romani se fac ca nu vad ca în documentele europene revin tot timpul aceleasi probleme, cand e vorba de Romania: coruptia, incapacitatea administrativa, lipsa de competitivitate a economiei si politizarea justitiei. In particular, oficialii romani, mai ales cei din jurul presedintelui Iliescu, spun ca nu trebuie grabita integrarea, pentru ca economia romaneasca nu ar face fata concurentei europene. Premierul Adrian Nastase jongleaza si el cu imperativele integrarii si "suportabilitatea sociala", în numele careia reformele au fost domolite. Intre timp, însa, celelalte state candidate au încheiat aproape toate capitolele de negociere, asa încat la Sevilla li s-a promis ca, daca progresele continua în acelasi ritm, ar putea semna tratatele de aderare anul viitor, urmand sa participe la alegerile pentru Parlamentul European din 2004. Si aici este marea problema pentru Romania, pe care a recunoscut-o deschis premierul Adrian Nastase, dar peste care presedintele Iliescu a trecut cu seninatate: daca Europa se extinde, negocierile nu se vor mai purta cu 15 membri, ci cu 25, ceea ce înseamna ca vor intra în joc si interesele statelor nou venite. De aceea, primul ministru declara ca i-a cerut omologului sau danez, care preia presedintia Uniunii, ca în documentul care va fi adoptat în decembrie la Copenhaga sa fie trecuta data de 1 ianuarie 2007 ca termen pentru aderarea Romaniei. Nu stim ce ecou va avea cererea domnului Nastase, dar stim ca Günter Verheugen, comisarul european raspunzator de extindere, a declarat ca nu trebuie grabita integrarea Romaniei si Bulgariei. Are si domnul Verheugen dreptatea lui: cum sa crezi ca Romania, care progreseaza atat de încet, va recupera în patru ani, din care au ramas trei si jumatate, toate ramanerile în urma?

Cu alte cuvinte, ca va reduce coruptia la un nivel suportabil, ca va crea o economie de piata functionala si va reforma administratia publica, iar justitia va deveni dintr-o data independenta si credibila. Guvernul roman încearca sa disimuleze problemele fundamentale si sa joace cartea securitatii europene, oferindu-se si la Sevilla sa sprijine eforturile de combatere a imigratiei ilegale si sa colaboreze cu o viitoare forta europeana de control al frontierelor. E necesar, dar nu si suficient, caci o economie neperformanta si o administratie corupta nu vor fi admise în Europa. Faptul ca Romania ramane în afara primului val al integrarii se datoreaza stagnarii negocierilor în timpul guvernelor anterioare, dar faptul însa ca Romania are slabe sanse de a fi primita în 2007 se datoreaza actualului guvern, paralizat de sistemul politico-financiar pe care si l-a creat partidul de guvernamant. Adrian Nastase a anuntat la Sevilla ca de la 1 iulie va avea o consiliera pe probleme de integrare adusa din Franta, în persoana doamnei Corinne Coman. Ea va trebui sa identifice zonele din administratia publica în care lucrurile nu merg, mai ales în judete. Ne întrebam însa daca doamna Coman, probabil competenta si bine intentionata, va descalci încrengaturile de interese locale, daca va urni aparatul administrativ populat cu dinozaurii lui Octavian Cozmanca si daca-l va putea convinge pe secretarul de stat Mihai David sa nu lase nefolosite fondurile Phare. Aici este nevoie de vointa politica, nu numai de recomandarile unor consilieri.

Cum problemele devin tot mai complicate si fara rezolvare imediata, prefer sa istorisesc ce s-a întamplat în culisele delegatiei, pentru ca nu e lipsit de semnificatie. Toata ziua de vineri atmosfera dintre presedinte si premier a fost glaciala, premierul facand toate eforturile ca acest lucru sa se vada. Seara tarziu, presedintele a fortat un moment festiv, cerand corului Preludiu sa-i cante "Multi ani traiasca" primului ministru, a carui zi de nastere era a doua zi. Adrian Nastase a fost astfel obligat sa se îmbratiseze cu presedintele si sa fie volubil, desi ar fi preferat sa-si treaca sub tacere aniversarea. A fost însa doar o împacare de forma, care "i-a iesit" lui Ion Iliescu, omul care nu spune niciodata nu si ale carui intentii reale nu sunt cunoscute de nimeni. Aceasta nu înseamna însa ca problemele care-i despart, si anume controlul asupra serviciilor secrete si asupra PSD, au disparut. Or, aceasta lupta pentru putere macina Romania si nu face nici un bine integrarii. In al doilea rand, ne întrebam de ce a fost adus corul Preludiu la Sevilla pe cheltuiala cetatenilor? Pentru a canta la complexul arheologic de la Italica în fata delegatiei romane, a catorva romani din Spania si a unor oficialitati locale din Santeponce? Merita oare efortul si cheltuiala? Ar fi meritat probabil sa marchezi prezenta romaneasca la Sevilla cu un eveniment artistic, daca puteai sa aduci oaspeti de marca.

Pentru aceasta, însa, evenimentul trebuia bine gandit si planificat cu cel putin sase luni înainte, daca nu si mai mult. Incapacitatea de planificare la nivel european, lipsa de perspectiva, improvizatia si lipsa de interes pentru eficienta cheltuirii banilor contribuabilului reies cu usurinta dintr-o actiune banala. Daca extrapolam acest mod de a gandi si actiona la nivelul întregii tari, avem o parte din dimensiunile problemelor cu care ne confruntam.