Institutia fundamentala a democratiei

Iata-ne intrati in sfarsit in ultima saptamana de campanie pentru europarlamentare. Precizarea se impune deoarece momentul are toate sansele sa treaca neobservat. Nicicand in scurta noastra istorie postcomunista nu a existat o campanie mai lipsita de idei, de substanta si de tensiune. Ceea ce nu inseamna totusi ca aceasta campanie a fost lipsita de interes pentru parlamentari. Ei sunt probabil singura categorie socio-profesionala care a reusit sa profite din plin de pe urma europarlamentarelor.

 Secretul succesului consta in declararea unei saptamani de relas parlamentar pentru a face campanie in teritoriu in vederea alegerilor din 25 noiembrie. Desi ambele Camere au serioase restante in privinta legilor ce se cer dezbatute si votate, aceasta mini-vacanta nu ar fi atat de scandaloasa daca s-ar desfasura pe banii personali sau ai partidelor, si nu pe banii contribuabililor. Or, in toata aceasta saptamana in care nu lucreaza pentru public, ci pentru partidele politice, alesii vor consuma, potrivit Evenimentului Zilei, 1.200.000 de lei noi din bugetul parlamentului. Un deputat va incasa, de pilda, in aceasta saptamana, fara a face nimic pentru parlament, circa 1.000 de lei noi (un sfert din indemnizatia lunara de 4.100 de lei), plus 1.500 lei din suma forfetara lunara destinata birourilor din teritoriu, plus banii de transport in circumscriptie, decontati, doar pe baza unei declaratii pe propria raspundere, si banii de deplasare pentru cei care nu au domiciliul in circumscriptie. Merita sa precizam ca sumele citate cresc pentru parlamentarii care au functii de raspundere.

 Un astfel de abuz la adresa bugetului public este posibil pentru ca alesii prefera sa se refere la litera, nu la spiritul legii si regulamentelor. Ei au dreptul sa ridice sumele mentionate mai sus, daca se deplaseaza in teritoriu "din insarcinarea presedintelui Camerei, a Biroului Permanent, a birourilor comisiilor sau a liderilor de grup". In plus, in Statutul deputatilor si senatorilor se prevede ca banii pot fi ridicati si daca parlamentarii "se deplaseaza in timpul vacantelor parlamentare in cadrul circumscriptiilor in care au fost alesi, in alta circumscriptie sau la Bucuresti pentru indeplinirea unor sarcini legate de exercitarea mandatului". Evident, se presupune ca deplasarile sunt efectuate in interesul alegatorilor si al parlamentului. Nimic nu impiedica insa un parlamentar de rea-credinta sa cheltuiasca banii pentru rezolvarea unor probleme personale sau pentru partid. De data aceasta, parlamentarii, de mana cu partidele lor, nici macar nu ascund faptul ca vor deturna practic banii publici in scopul unei campanii electorale. Nu cunoastem cazuri similare in Europa.

 Campania pentru europarlamentare nu este insa singurul caz de spoliere a bugetului public pentru interese personale (amintim ca interesele partidelor nu reprezinta interesul public!). Presa - cine altcineva? - a dezvaluit recent un caz flagrant de "minciuna-n fals" practicata in mod profitabil de unii senatori si deputati. Ziaristii de la Academia Catavencu au descoperit ca 23 de deputati si 3 senatori posesori de apartamente/imobile in Bucuresti nu au avut nicio jena sa declare ca nu au unde sa locuiasca in Capitala si sa incaseze de la parlament bani pentru chirie, adica nici mai mult, nici mai putin de 2.500 lei lunar. Contactati telefonic, o parte dintre cei 26 au recunoscut ca locuiesc in propriile apartamente si i-au ocarat pe ziaristii care-i intervievau. Mihai Lupoi (PNL) i-a apostrofat ("nu faceti cu mine anchete la telefon!"), Gabriel Oprea (PSD) i-a sfidat cu "i-am primit in baza legii", Lia Olguta Vasilescu (PRM) i-a repezit fara drept de apel cu "e treaba mea unde locuiesc", PD-istul Ioan Oltean a dat din colt in colt in mod penibil, iar PNL-istul Adrian Sirojea Mihai le-a spus candid ziaristilor ca face cu banii "exact ceea ce fac si ceilalti deputati".

 Pe intelesul tuturor, parlamentarii demascati de Catavenci au interpretat liber prevederile Legii 96/2006 privind statutul deputatilor si senatorilor si si-au "aranjat" buletine in alte localitati pentru a putea pretinde ca nu au unde locui in Bucuresti. In mod normal, cazul lor ar trebui sa fie de competenta procurorilor, deoarece este vorba de declaratii false. Pretextul buletinului eliberat in alta localitate este spulberat de situatia de fapt, adica a domiciliului real, care poate fi usor dovedit si de un procuror incepator. Evident, niciun parchet nu s-a sesizat. Si, cum singurul justitiar in acest caz strigator la cer a fost presa, parlamentarii in cauza nu s-au simtit amenintati. Au facut doar cateva declaratii menite sa le mai spele imaginea, promitand ca vor returna banii. Gabriel Oprea, fost prefect de Bucuresti pe vremea guvernului Nastase, a spus ca-i va dona unui camin de batrani, uitand ca, dupa lege, banii ar trebui returnati de unde au fost luati,  si anume in bugetul parlamentului. Nici ca se putea un exemplu care sa ilustreze mai elocvent convingerea parlamentarilor ca se pot conduce dupa bunul plac fata de institutiile si bugetele publice!

 Cand incepi sa scrii despre abuzurile parlamentarilor te cuprinde rapid un sentiment al zadarniciei. De 18 ani ziaristii si ONG-urile demonstreaza fara putinta de tagada ca institutiile publice sunt considerate vaci de muls pentru cei care le conduc si le populeaza si nu se intampla nimic. In cazul parlamentului insa, acest fapt este cu atat mai grav, cu cat aceasta institutie este mai importanta pentru democratie decat toate celelalte. Este chiar institutia fundamentala a democratiei, cea care-i reuneste pe alesii natiunii, mandatati sa emita legi si sa controleze alte institutii: guvern, ANI, SRTV si SRR etc. Teoretic, parlamentul ar trebui sa fie expresia vointei alegatorilor; in practica, el este campionul dispretului fata de alegator. Iar acest dispret se manifesta nu numai in cheltuirea abuziva a banilor publici, ci si prin neglijarea sarcinilor de serviciu. Astfel, la Camera Deputatilor nu se lucreaza in plen pentru ca lipsesc rapoartele comisiilor de specialitate. In total, din cauza absenteismului deputatilor, sapte comisii au depasit termenul de depunere a rapoartelor la 114 proiecte de legi. Asa se face ca anul acesta 61 de proiecte de legi au fost adoptate tacit datorita expirarii termenului de dezbatere. Aceeasi soarta ar putea-o avea si cele 60 de proiecte de legi care asteapta sa fie adoptate la senat pana la 30 noiembrie. Greu de crezut ca ele vor fi dezbatute si votate saptamana viitoare, chiar daca presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, a promis ca va convoca trei sedinte in plen. Convocare inutila si promisiune demagogica, de vreme ce legea nu prevede nicio sanctiune pentru parlamentarii care lipsesc/chiulesc. Cand s-a pus problema unei penalizari salariale, senatorul UDMR Péter Eckstein Kovács a protestat vehement in numele masei de absenti de la datorie din Parlamentul Romaniei.

Putem desigur argumenta la infinit dispretul parlamentarilor pentru alegatori, pentru lege, pentru banul public, pentru bun-simt - pentru ce vreti dvs. Acest discurs nu mai are insa niciun rost, pentru ca nu ne contrazice nimeni, iar alegatorii stiu bine cu cine au de-a face. Pentru cei care doresc totusi schimbarea in bine a Romaniei, este dureros sa constate ca, incet dar sigur, institutia fundamentala a democratiei s-a compromis prin cei care au populat-o si, odata cu ea, este pe cale sa se compromita si democratia. Dar la ce altceva ne puteam astepta de la o democratie originala, ca a noastra?