Iniţiativele UE de combatere a schimbărilor climatice

Combaterea schimbărilor climatice este una dintre cele mai mari provocări cu care ne confruntăm în momentul de faţă. Dacă nu luăm rapid măsuri globale pentru a stabiliza creşterea temperaturii, riscăm producerea unor pagube ireversibile şi catastrofice.
UE a adoptat, în decembrie 2008, o politică integrată în materie de energie şi schimbări climatice, care prevede obiective ambiţioase pentru anul 2020. Astfel, Europa s-ar putea îndrepta către un viitor durabil şi o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, bazată pe un consum mai redus de energie, prin acţiuni care vizează:

• reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% (sau chiar 30%, dacă se ajunge la un acord internaţional în acest sens);
• reducerea consumului de energie cu 20%, prin creşterea eficienţei energetice;
• acoperirea a 20% din necesarul energetic prin folosirea surselor regenerabile.

Implicaţii

Încălzirea globală este determinată de cantitatea enormă de energie pe care oamenii o produc şi o consumă. Pe măsură ce nevoile noastre energetice cresc, devenim din ce în ce mai dependenţi de combustibilii fosili (petrol, gaze naturale şi cărbune). Utilizarea acestui tip de combustibili, care generează emisii ridicate de CO2, acoperă aproximativ 80% din consumul energetic al UE.

UE are nevoie de o reformă majoră în domeniul producţiei şi consumului de energie, pentru a-şi putea atinge obiectivele propuse şi pentru a combate schimbările climatice. Acţiunile UE vor viza, aşadar, anumite arii esenţiale precum piaţa electricităţii şi a gazelor naturale, sursele de energie, comportamentul consumatorilor şi consolidarea cooperării internaţionale.
Să facem faţă provocărilor şi să valorificăm oportunităţile

Strategia UE privind schimbările climatice şi energia se aliniază eforturilor europene vizând creşterea economică şi crearea de locuri de muncă. Rămânând în prima linie a noii revoluţii energetice, vom putea beneficia de noi oportunităţi în domeniul afacerilor şi al cercetării.

De asemenea, dacă identificăm şi utilizăm mai multe surse de energie regenerabilă, vom deveni mai puţin dependenţi de petrolul şi gazele naturale importate şi, deci, mai puţin vulnerabili la instabilitatea preţurilor energiei şi a lanţurilor de aprovizionare.

Guvernele statelor membre trebuie să ia măsuri care să fie coordonate de UE pentru a se garanta o împărţire corectă a responsabilităţilor. Obiectivele vor fi obligatorii, dar se va ţine cont de capacităţile naţionale.

O acţiune globală

UE a contribuit major la elaborarea celor două tratate internaţionale privind schimbările climatice - Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (1992) şi Protocolul de la Kyoto (1997). Deşi acestea constituie succese semnificative, studiile recente arată că este nevoie de măsuri globale mult mai ambiţioase pentru ca schimbările climatice să nu atingă niveluri periculoase.

La conferinţa ONU din decembrie 2009, UE a sprijinit Acordul de la Copenhaga, considerându-l o primă etapă pentru obţinerea unui tratat global obligatoriu din punct de vedere juridic, care să înlocuiască Protocolul de la Kyoto în 2013.
Europa s-a angajat necondiţionat să-şi reducă emisiile cu cel puţin 20% până în 2020 (faţă de nivelurile din 1990). În prezent, acest angajament se concretizează prin norme a căror aplicare este obligatorie. În cadrul conferinţei de la Copenhaga, UE şi-a arătat din nou disponibilitatea de a depăşi procentul stabilit, astfel încât să obţină o reducere de 30%, cu condiţia ca şi alte ţări industrializate să îşi ia angajamente comparabile, iar ţările în curs de dezvoltare să contribuie corespunzător la eforturile internaţionale.

UE va oferi 7,2 miliarde de euro pentru proiecte care să ajute ţările în curs de dezvoltare să demareze acţiuni de consolidare a capacităţii de combatere şi adaptare la schimbările climatice.

Etapele următoare

Temperatura medie globală a crescut deja cu aproape 0,8°C faţă de perioada preindustrială. Oamenii politici şi de ştiinţă consideră (aşa cum confirmă şi Acordul de la Copenhaga) că putem evita atingerea unor niveluri periculoase ale schimbărilor climatice doar dacă mărirea temperaturii nu depăşeşte 2°C.

Pentru aceasta, cantitatea globală de emisii trebuie să-şi înceteze tendinţa crescătoare până în 2020, să se înjumătăţească până în 2050 (faţă de nivelurile din 1990) şi să continue să scadă ulterior.

UE şi-a propus să obţină încheierea unui tratat global ambiţios, obligatoriu din punct de vedere juridic, care să vizeze atingerea acestor obiective, cu ocazia Conferinţei ONU privind schimbările climatice din noiembrie 2010, care va avea loc în Mexico City.

Sursa: ec.europa.eu