In materie de pensii, promisiunile electorale au depasit zenitul

Potrivit intelegerilor cu FMI, care au permis instantelor de decizie ale institutiei de la Washington sa aprobe un nou acord cu Romania, ar urma ca modificari sa fie facute in legislatia privind pensiile, astfel incat sa intervina o egalizare intre barbati si femei in varsta standard de iesire la pensie. Aceasta ar urma sa urce si pentru femei la 65 de ani, pe cat este pentru barbati, si, evident, o accelerare va surveni in schema de iesire la pensie in functie de varsta, in asa fel incat in 2014, cand varsta de iesire la pensie va fi de 65 de ani pentru barbati, sa fie aceeasi si pentru femei. Sindicatele au si anuntat miscari de protest in legatura cu asemenea modificari.
Intarzierea varstei de pensionare pentru femei este singura solutie concreta gasita de FMI pentru detensionarea situatiei din sistemul public de pensii. Acesta este amenintat permanent de colaps din cauza politicii nesabuite a tuturor guvernelor postdecembriste care, pentru a nu trimite oameni in somaj, au promovat scoaterea lor anticipata la pensie. In urma acestei politici, care a platit tribut abordarilor pe termen scurt fara a se gandi macar putin la viitor, sistemul de pensii are mai multi beneficiari decat contribuenti si, daca n-ar fi stipendia anuala mereu mai mare din partea bugetului de stat, cu care cel de pensii n-ar trebui sa aiba vreo legatura, nu s-ar mai putea plati pensiile. Slabirea "aprovizionarii" sistemului cu noi beneficiari poate contribui la reducerea deficitului.
Masura preconizata de FMI este pe deplin congruenta cu normele europene in domeniu, care, in majoritate, nu prevad vreo discriminare intre sexe in ce priveste varsta de pensionare (care, in general, este chiar de 65 de ani). E drept, la o speranta medie de viata mai mare decat in Romania! Legislatia romaneasca a prevazut pana acum o "discriminare pozitiva" pentru femei, in baza contributiei directe a acestora la procreere si a statutului lor din viata practica, familia si copiii cazandu-le in grija, fara ca aceasta sa le scuteasca de participarea ca forta de munca in economie. Datele statistice arata insa ca speranta de viata la femei urca la 72-73 de ani, in timp ce la barbati coboara la 69 de ani. Astfel, potrivit legislatiei actuale, femeile care ies in anul ce vine la pensie (practic la 57 de ani si jumatate) se pot, in medie, bucura de pensie circa 15 ani, in timp ce, tot in medie, barbatii, care in acelasi an pot iesi la pensie la 62 de ani si jumatate, se pot bucura de pensie doar o perioada de doua ori mai mica (de 7-8 ani). In cazul generalizarii varstei de 65 de ani pentru pensionare, un decalaj se mentine, dar acesta este mai mic. De pilda, in 2014, cand iesirea la pensie se va mai putea face doar la 65 de ani, durata medie in care un barbat se va putea bucura de pensie va fi de 4 ani, in timp ce la femei va fi de 8 ani, desigur in ambele cazuri daca speranta de viata nu se modifica.
Pentru a spune intregul adevar despre aceasta situatie, trebuie aratat ca scurtarea duratei in care, in medie, femei si barbati se pot bucura de pensie este pretul platit pentru politica, inca o data subliniem nesabuita, practicata de toate guvernarile postdecembriste de a scoate oameni anticipat la pensie, in loc de a-i trimite in somaj. In acest fel, s-a mutat o problema conjuncturala in carca viitorului, desi era evident ca va veni momentul de a se plati. Acest moment a sosit! Din pacate, initiativa FMI a intervenit intr-un an electoral. Si nu ca asemenea demersuri nepopulare, chiar daca necesare, cad rau intr-un an electoral, dar contrasteaza absolut violent cu promisiunile partidelor, care, scapand pur si simplu caii in ce priveste proiectiile de crestere a pensiilor, creeaza impresia falsa ca sistemul de pensii nu ar fi in faliment, precum este de fapt, ci in stare sa ofere posibilitati decente de trai membrilor sai!
Nu ne incumetam acum la o analiza amanuntita a posibilitatilor reale de crestere a pensiilor. Ne rezumam a mentiona doar cateva cifre. Pentru a se ajunge la o pensie medie in 2008 de 100-110 euro, pe cat au prevazut PSD si, respectiv, PNL-PD, ar trebui sa se inregistreze o crestere de 50-60% fata de nivelul din prezent. Pentru a se obtine o crestere de 50-60% in 4 ani este nevoie de o crestere medie anuala de 12-13%, practic imposibil de finantat! Caci, pentru a se putea finanta o asemenea crestere a pensiilor, ar trebui ca salariile (care furnizeaza banii pentru pensii) sa sporeasca cel putin in acest ritm de 12-13% anual, daca nu mai degraba intr-unul mai ridicat, intrucat altfel ar insemna ca o parte si mai mare din salarii ar trebui sa fie luata sub forma de contributii si dirijata spre pensii. Ceea ce ar fi exclus, mai ales ca ambele principale grupari politice au in vedere reducerea, si nu majorarea, contributiilor pentru pensii.
Mergand mai departe, pentru a se obtine o crestere a salariilor de 12-13% anual, ar trebui ca sporirea PIB, adica cresterea economica, sa fie de o astfel de anvergura, ceea ce este de domeniul fanteziei. Daca nu se obtine o asemenea crestere economica, ar insemna ca bani din afara sa finanteze cresterea salariilor. Ceea ce este total exclus, caci nimeni din afara nu este gata sa ofere cu imprumut bani pentru un astfel de scop, intrucat este sigur ca nu are sansa sa-i mai vada inapoi.
Concluzia este fara echivoc. Astfel de proiectii de crestere a pensiilor sunt nerealiste. Cu toata parerea de rau pentru pensionari - si eu de la 1 ianuarie voi fi unul dintre ei! -, legile economice refuza asemenea proiectii. Cand o pensie a ajuns sa fie financiar sustinuta de mai putin de un salariu (si nu de mai multe salarii, cum ar fi normal), in mod obiectiv pensiile nu pot creste nici macar in pas cu salariile. Mai mult, daca salariile nu sunt degrevate de contributiile mari pentru pensii, se risca a nu se mai strange bani pentru pensii nici cat se strang. Asa ca de asteptat nu este o crestere, ci o scadere a pensiilor in raport cu salariile. Iar cresterea salariilor depinde nu de dorinte, ci de mersul concret al economiei. Sa speram ca acesta va fi pozitiv. Dar il putem avea in vedere la 7-8% in cadenta anuala, oricum insa nu la himere de 12-15%!
Avand in vedere prognozele, nu doar optimiste, ci si realiste, privind inregistrarea unei cresteri economice sustinute, este firesc sa fie luata in considerare suplimentarea actualelor resurse existente pentru pensii. Dar nu numai ca acestea nu vor fi exagerat de mari, dar trebuie tinut cont ca nu in integralitatea lor vor putea fi folosite pentru cresterea pensiilor. Trebuie avute in vedere insesi constrangerile aderarii la Uniunea Europeana. Respectarea normelor de mediu, a celor privind calitatea, precum si a celor necesare protectiei consumatorului vor insemna costuri suplimentare extrem de importante, macar si pentru motivul ca pana acum cheltuieli in aceste scopuri aproape nu s-au facut.
Nemaivorbind de faptul ca disponibilizarile masive din agricultura, implicate de aceleasi constrangeri ale aderarii la Uniunea Europeana, nu vor putea evita trecerea la pensie a sute de mii de oameni, ceea ce va accentua problema centrala a sistemului de pensii, anume dezechilibrul dintre beneficiari si contribuenti. Chiar daca cea mai mare parte a disponibilizarilor din agricultura nu s-ar face nemijlocit catre sistemul de pensii, urmand sa imbrace forma unor indemnizatii pentru cei in varsta care renunta la proprietatea sau folosinta pamantului, indemnizatii care deci n-ar fi suportate de sistemul de pensii, ci de bugetul de stat si in parte de Uniunea Europeana, problema globala a resurselor ramane. Noii pensionari agricoli, chiar daca nu vor fi platiti de sistemul public de pensii, vor absorbi resursele nou aparute, astfel incat aceste suplimentari nu vor putea lua calea majorarii pensiilor din acest sistem.