In campanie

Ion Iliescu incepe sa semene cu Yaser Arafat. Asocierea mi-a fost sugerata de o succesiune aleatorie de imagini televizate in acest weekend. Prima asemanare a fost de ordin fizic: statura marunta a celor doi in comparatie cu gabaritul colaboratorilor politici mult mai tineri si al garzilor de corp. Curand insa mi-am dat seama ca mai exista si alte puncte comune: ca si Yaser Arafat, Ion Iliescu conduce, fiind de facto liderul PSD, o organizatie framantata de luptele interne si cu reputatia zdrentuita de acuzatii de coruptie. Oricat de tineri si de vanjosi ar fi fruntasii OEP si PSD, nici unul nu se ridica la inaltimea fondatorilor, care sunt marii maestri ai jocului puterii, ai manevrelor politice ascunse, oameni fara scrupule, oricand gata sa declanseze fie o mineriada, fie o intifada pentru a-si atinge scopul. Atat Ion Iliescu, cat si Yaser Arafat si-au dorit recunoasterea Occidentului fara a-si insusi vreodata regulile si valorile dupa care functioneaza societatea occidentala. La acest capitol merita sa examinam performanta lui Ion Iliescu in campania electorala romaneasca, lasandu-l pe Yaser Arafat sa se lupte cu boala nemiloasa care ameninta sa-l rapuna.
De fapt, nu ar fi trebuit sa vorbim niciodata despre Ion Iliescu in campanie. Potrivit literei si spiritului Constitutiei, seful statului nu avea ce cauta in procesul electoral. Numai ca Ion Iliescu este urmasul lui Lenin, cel pentru care nu a existat nici o lege decat imperativul victoriei politice cu orice pret. Seful statului nu-si da seama ca, in 2004, atitudinea sa nu mai este acceptabila pentru o buna parte a electoratului roman. De altfel, declaratiile sale din ultimele zile au sfidat pur si simplu realitatea.
Marti, Ion Iliescu descindea la Craiova impreuna cu Adrian Nastase si Mircea Geoana intr-o vizita care avea toate elementele unui eveniment electoral, desi campania nici nu incepuse. Altfel cum se justifica prezenta in delegatie a lui Mircea Geoana, platit inca de contribuabilul roman pentru a exercita functia de ministru de Externe? Hartuit de ziaristi pe aceasta tema, Ion Iliescu s-a enervat, a negat totul si i-a tratat pe jurnalisti de "obsedati".
Sambata, Ion Iliescu a admis caracterul electoral al manifestarii la care a fost prezent, fiind vorba totusi de lansarea candidatilor PSD Bucuresti, dar a adaugat senin ca nu se afla acolo in calitate de presedinte. Daca pentru cateva ore, cat a durat evenimentul, Ion Iliescu si-a abandonat calitatea de presedinte, atunci cine s-a aflat in fruntea Romaniei in acest interval? Cumva Nicolae Vacaroiu? Care sunt zilele si orele cand Romania are un presedinte si ce se intampla in zilele si orele in care presedintele isi lasa aceasta calitate in sertarul biroului? Daca intrebarile vi se par absurde inseamna ca v-ati dat seama ca explicatia lui Ion Iliescu nu sta in picioare.
Situatiile create de seful statului si explicatiile sale demonstreaza ca in fata imperativului politic legea este calcata in picioare. Dupa legea fundamentala a tarii, seful statului nu este angajat politic. Or, Ion Iliescu este 100% angajat. Mai mult, el s-a folosit de functia de presedinte pentru a rosti in Parlament un discurs care evidentia foarte putin voalat realizarile PSD si punea intr-o lumina nefavorabila opozitia.
Potrivit legislatiei electorale, candidatii independenti trebuie sa candideze pe liste proprii. Pentru Ion Iliescu majoritatea PSD a impus o exceptie care-i permite sa candideze pe liste de partid si sa faca si campanie. Prevederea in cauza nu corespunde nici unui principiu de drept constitutional, ci doar interesului de moment al PSD. Cand PNL si PD s-au sesizat asupra aspectului neconstitutional al legii electorale, toata lumea s-a aratat plictisita, pe motiv ca oricum Ion Iliescu a fost intotdeauna liderul PSD si ca nimeni nu a crezut in echidistanta lui. Dar nu aceasta era problema, ci soarta statului de drept in Romania. Este inutil sa avem legi, daca nu exista si vointa politica necesara punerii lor in aplicare. Nu a existat nici o dezbatere publica pe aceasta tema. Detasarea noastra mioritica pare sa fi atins apogeul.
Nu numai cu Alianta PNL-PD si cu presa s-a razboit insa Ion Iliescu in ultimele zile, ci si cu societatea civila. Discursul sau din Parlament contine un paragraf stupefiant in care organizatiile nonguvernamentale sunt acuzate ca ar dori sa preia puterea in mod nedemocratic! Se pare ca demersul Coalitiei pentru un Parlament Curat a pus pe jar un partid care este obisnuit sa-i controleze pe cetateni, si nu sa fie controlat de acestia. Cei 110 candidati controversati ai PSD sunt, in mare parte, nume grele ale partidului, pe care Ion Iliescu le cunoaste de mult. Presedintele pare sa fi uitat complet de criticile pe care, cu doi ani in urma, le formula el insusi la adresa coruptiei si a "capitalismului de cumetrie."
Adunand la un loc evenimentele si declaratiile care au marcat inceputul campaniei electorale conduse de Ion Iliescu, nu putem sa nu constatam ca omul care a marcat poate cel mai puternic primul deceniu si jumatate de tranzitie a ramas in urma evolutiei Romaniei si a timpurilor in care traim. Daca vrea sa recupereze cat de cat o sansa de integrare autentica in Europa, Romania este obligata sa se decupleze de Ion Iliescu si sa-i incheie epoca. Drumul spre democratie si prosperitate este cu totul altul, iar Ion Iliescu nu-l cunoaste.