Impotriva statului de drept

Judecand rational, in saptamana 21-27 ianuarie, principalele preocupari ale guvernului si ale partidelor de la putere si din opozitie, deopotriva, ar fi trebuit sa fie situatia economiei, mai ales in lumina scaderii masive a valorii leului in raport cu euro si cu dolarul, si nemultumirile generate de noua varianta a taxei auto. In lumea intoarsa pe dos a politicii romanesti, evident ca nu s-a intamplat asa: guvernul a incercat prin toate mijloacele sa minimalizeze evolutiile economice negative si a ramas obsedat de problema cea mai dureroasa pentru membrii si aliatii sai: blocarea dosarelor de coruptie pentru care presedintele Basescu a avizat inceperea urmaririi penale, chiar daca atingerea acestui obiectiv duce la subminarea statului de drept si chiar a democratiei. Cand iti sunt amenintate libertatea si viitorul de procese penale, principiile democratiei te incurca.

 Saptamana a debutat promitator - dar inselator - cu o aparenta cedare a lui Teodor Melescanu in problema avizelor de cercetare penala a celor opt fosti si actuali ministri. Declarand ca nu-si mai asuma nicio responsabilitate in acest caz, ministrul interimar al Justitiei a decis brusc sa-si asume rolul de postas, rezervat de lege in acest caz, si sa transmita avizele prezidentiale la Parchetul General. Nu putem sti cu exactitate ce l-a facut sa revina asupra deciziei initiale, dupa ce o aparase cu atata convingere in mass-media, dar putem specula pornind de la trei elemente: 1) avertismentul formulat dur de presedintele Basescu privind suspendarea domnului Melescanu; 2) presiunile foarte probabile ale Comisiei Europene in lumina reuniunii ministrilor JAI care a avut loc in Slovenia; 3) gasirea unei noi cai de blocare a dosarelor "demnitarilor penali" de catre consultantii si strategii PNL si PSD.

 Ca si in alte cazuri, incercarea de blocare a dosarelor DNA pare sa fi fost o noua provocare lansata de liberali, in primul rand pentru a castiga timp (macar de gandire), pentru a isca un nou scandal public menit sa creeze perdele de fum si prilejuri de blamare a presedintelui ca generator de permanente tensiuni si agent de compromitere a raportului CE asupra justitiei romanesti si pentru a testa fermitatea prezidentiala in aceasta chestiune - cu alte cuvinte, "daca merge, merge"! Dar nu a mers, iar domnul Melescanu a inteles rapid acest lucru. Ragazul castigat a fost util insa pentru ca, la expirarea sa, coalitia PNL-PSD-PC-UDMR, "titulara" ministrilor anchetati, l-a trimis pe Calin Popescu Tariceanu in fata camerelor de luat vederi pentru a cere un aviz suplimentar din partea parlamentului, desi articolul de lege care prevedea necesitatea unui astfel de aviz fusese abrogat si decizia Curtii Constitutionale confirma prerogativa prezidentiala in privinta declansarii urmaririi penale a demnitarilor la solicitarea procurorilor. Intr-o analiza semantica personala a Constitutiei, politicienii puterii au crezut ca vad in conjunctia "si" din articolul 109 alin. 2 o justificare a pretentiei ca ministrii care sunt si parlamentari sa nu poata fi urmariti penal decat cu avizul parlamentului. Atat procurorul sef al DNA, Daniel Morar, cat si procurorul general, Laura Codruta Kövesi, au respins cerinta premierului, sustinand ca nu mai au nevoie de niciun aviz pentru a demara cercetarea penala. Desi presedintii celor doua Camere ale parlamentului, Bogdan Olteanu si, respectiv, Nicolae Vacaroiu, au sustinut necesitatea avizului interventiei parlamentului, presedintele Comisiei juridice din Camera deputatilor, Sergiu Andon (PC), a nuantat afirmand la BBC ca avizul parlamentar nu este necesar, daca ne gandim la principiul egalitatii tuturor cetatenilor in fata legii, dar poate fi util daca se doreste evitarea abuzurilor presedintelui. Cu buna stiinta (caci numai de lipsa de inteligenta nu-l putem banui pe domnul Andon), deputatul PC a amestecat un principiu de drept cu retorica politica, probabil pentru ca altfel nu putea justifica pretentiile guvernului. Nu putem insa sa nu observam ca egalitatea tuturor in fata legii, principiul fundamental al statului de drept, este tot mai deranjant pentru guvernanti, iar faptul ca necesitatea avizului parlamentar a fost invocata abia acum sugereaza ca ar putea fi vorba de o noua diversiune menita nu numai sa genereze un nou scandal mediatic, ci mai ales sa creeze o falsa controversa juridica care, in cazul in care procurorii vor definitiva dosarele demnitarilor cercetati si le vor trimite in instanta, sa le permita avocatilor invocarea unor vicii de procedura si recursul la Inalta Curte sau la CCR, adica o noua tergiversare.  Precedentul a fost creat cu succes de Adrian Nastase cu "dosarul Zambaccian".

 De altfel, CCR a fost sesizata de guvern tot saptamana trecuta in cazul Norica Nicolai. Era probabil singura iesire din impasul creat prin refuzul presedintelui Basescu de a semna decretul de numire a controversatei doamne in functia de ministru al Justitiei. Cum insa la capitolul "imagine" doamna Nicolai nu exceleaza, fiind comparata chiar cu Ana Pauker, strategii partidului au hotarat s-o plaseze in postura de victima, pentru ca este greu sa interpretezi altfel povestea amenintarilor cu moartea pe care le-ar fi primit senatorul PNL. Scepticismul nostru este motivat de lipsa de probe, caci Norica Nicolai nu a dorit sa sesizeze politia "ca sa n-o incarce", optand doar pentru intarirea pazei SPP si, evident, pentru o declaratie de presa. De altfel, elementul emotional a fost utilizat de liberali si in cazul Melescanu prin ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu, care a pretins patetic la un post de radio al lui Dan Voiculescu ca Traian Basescu i-ar fi vorbit ministrului Justitiei "intr-un hal care nu se poate reproduce". Faptul ca Teodor Melescanu insusi a tinut sa dezminta aceasta afirmatie ne indeamna ca credem ca recursul la arsenalul propagandei emotionale primitive este un semn al disperarii partidelor cu "ministri penali".

Indiferent de rezultatele acestei propagande in plan intern, este sigur ca ea nu va conta in plan extern, mai ales la Bruxelles, unde analiza situatiei reformelor din justitie si a indeplinirii angajamentelor guvernului roman in privinta luptei anticoruptie se va face strict tehnic si obiectiv. Din informatiile scurse catre presa intelegem ca oficialii europeni vor taxa blocajul din interiorul ANI si inexistenta unor proceduri eficiente de verificare a averilor demnitarilor si a conflictelor de interese. De altfel, Teodor Melescanu a avut de raspuns la mai multe intrebari incomode la intalnirea ministrilor JAI, care a avut loc tot saptamana trecuta in Slovenia. Decizia politica cu privire la monitorizarea sau sanctionarea Romaniei se va lua abia in iunie, dar clauza de salvgardare poate fi aplicata oricand.

 Chiar daca forul european nu se amesteca in politica interna a statelor membre, oficialii UE nu sunt indiferenti la subminarea statului de drept si vor sanctiona prompt orice tentativa in acest sens. Stiind acest lucru, Adrian Nastase a incercat sa-i denigreze intr-un limbaj vulgar tot la un post de radio al lui Dan Voiculescu. Ceea ce refuza sa accepte domnul Nastase este ca propaganda politica interna nu conteaza la Bruxelles, indiferent cate licente radio si TV au prietenii sai, iar daca democratia romaneasca are nevoie de protectia Bruxelles ca sa nu se prabuseasca, aceasta nu se datoreaza "ploconirii" in fata Apusului, ci sfidarii normelor statului de drept de catre partidele care asigura astazi majoritatea parlamentara. In ciuda eforturilor propagandei politice orchestrate de PNL-PC-PSD-UDMR, electoratul roman va intelege acest lucru, daca nu l-a inteles deja foarte bine.