Pe aceeași temă
Preţul petrolului a scăzut cu mai mult de 25% în ultimele cinci luni, la mai puţin de 80 de dolari pe baril. Dacă preţul rămâne la acest nivel, vor apărea efecte importante - unele bune, altele rele – pentru multe ţări din întreaga lume. În cazul în care preţul scade în continuare, aşa cum se preconizează, consecinţele geopolitice asupra unor ţări producătoare de petrol ar putea fi dramatice.
Preţul petrolului în orice moment depinde de aşteptările actorilor de pe piaţă cu privire la viitoarea cerere şi ofertă. Rolul aşteptărilor face ca piaţa petrolului să fie foarte diferită de majoritatea celorlalte pieţe. Pe piaţa legumelor proaspete, de exemplu, preţurile trebuie să echilibreze cererea şi oferta pentru recolta actuală. În schimb, producătorii de petrol şi alţi actori din industrie pot să nu scoată stocurile pe piaţă, în cazul în care cred că preţul acestora va creşte mai târziu, sau pot aproviziona suplimentar piaţa, dacă prevăd că preţul va scădea.
Aşteptările pieţei reflectate în preţul de astăzi înseamnă cerere scăzută şi ofertă crescută în viitor. Scăderea cererii e influenţată atât de vulnerabilitatea actuală a activităţii economice, în special în Europa şi China, cât şi, mai important, de modificările pe termen lung în tehnologie, care vor creşte eficienţa consumului de combustibil al maşinilor şi vor spori utilizarea energiei solare şi a altor surse nonpetroliere. Creşterea potenţială pe viitor a ofertei de hidrocarburi reflectă noile oportunităţi rezultate din fracturarea hidraulică, din dezvoltarea extracţiei din nisipuri bituminoase în Canada şi din recenta decizie a Mexicului de a permite companiilor petroliere străine să dezvolte resursele de energie ale ţării. Aceste modificări ale cererii şi ofertei sugerează că preţul viitor al petrolului va fi mai mic decât anticipa industria până acum câteva luni.
Preţul de astăzi al petrolului este legat şi de anticiparea ratelor dobânzilor viitoare. Mai precis, din punct de vedere al investiţiilor, producătorii de petrol au de ales: pot creşte producţia acum, vânzând surplusul la preţul actual şi investind veniturile la rata existentă a dobânzii pe termen lung, sau pot lăsa ţiţeiul în pământ, ca pe o investiţie în viitor. O rată scăzută a dobânzii îi încurajează pe producători să ţină petrolul în pământ. Cu excepţia cazului în care se schimbă aşteptările cu privire la elementele fundamentale ale cererii şi ofertei, creşterea ratei dobânzilor va determina ieftinirea în continuare a petrolului.
Preţul scăzut al petrolului este o veste bună pentru economia Statelor Unite, deoarece implică venituri reale mai ridicate pentru consumatorii americani. În SUA, preţul mai mic transferă venitul real de la corporaţiile petroliere către gospodării, ceea ce creşte consumul pe termen scurt, deoarece populaţia cheltuieşte o proporţie mai mare din venituri decât o fac companiile. Din acelaşi motiv, preţul mai mic oferă un impuls cererii agregate şi în Europa, Asia, precum şi în alte regiuni importatoare de petrol.
Marii învinşi de pe urma scăderii preţului petrolului includ mai multe ţări care nu sunt prieteni ai Statelor Unite şi ai aliaţilor acestora, precum Venezuela, Iran şi Rusia. Aceste ţări sunt puternic dependente de veniturile din petrol, pe care se sprijină cheltuielile guvernamentale – mai ales programele masive de transfer. Chiar şi la 75 sau 80 de dolari pe baril, aceste guverne vor avea greutăţi în finanţarea programelor populiste de care au nevoie pentru a menţine susţinerea populaţiei.
Deşi Arabia Saudită şi multe dintre statele din Golf sunt, de asemenea, mari exportatori de petrol, acestea sunt diferite de alţi producători în două aspecte importante. În primul rând, pentru ele, costul extracţiei de petrol este extrem de scăzut, ceea ce înseamnă că vor fi capabile să facă profit la preţul actual sau chiar la un preţ mult mai mic. În al doilea rând, rezervele financiare enorme le permit să-şi finanţeze activităţile interne şi internaţionale pe termen lung, în timp ce încearcă să-şi transforme economiile pentru a-şi reduce dependenţa de veniturile obţinute din petrol.
O iefitinire în continuare a petrolului ar putea avea repercusiuni geopolitice majore. Un preţ de 60 de dolari pe baril ar crea probleme grave pentru Rusia, în special. Preşedintele Vladimir Putin nu ar mai fi în stare să menţină programele de transfer care îi asigură în prezent sprijinul popular. Consecinţe similare ar fi valabile şi pentru Iran şi Venezuela. Nu e clar dacă regimurile actuale ale acestor ţări ar putea supravieţui unui viitor declin substanţial şi susţinut al preţului petrolului. În schimb, este evident că ţările importatoare de petrol ar putea beneficia foarte mult - aşa cum o fac deja.
* Martin Feldstein este profesor de economie la Harvard University.
Adaptare de RĂZVAN BRĂILEANU după Project Syndicate, 26 noiembrie 2014
