Idolii forului: o scurtă reacţie

Prima mea reacţie este să menţionez că: a) nu îmi aduc aminte să fi făcut vreodată referire la Dante în vreuna din scrierile mele şi habar nu am ce este şi ce vrea „teoria lui Dante“; b) nu îmi aduc aminte să fi scris în viaţa mea vreun rând sau paragraf în care să combin teoria pieţei libere cu preceptele morale ale Sfinţilor Părinţi sau ale Bisericii Ortodoxe; şi c) nu cunosc niciun autor cu numele Dan Aligică – de fapt, nu cred să existe o persoană cu acest nume. Aşadar, este vorba, după toate aparenţele, de o eroare a d-lui Sorin Adam Matei.

Nu ştiu cum se procedează în cazul în care se descoperă că, într-o carte deja distribuită şi recenzată precum şi în intervenţii publice ulterioare legate de ea, s-a strecurat o astfel de confuzie ce atinge în mod critic şi polemic numele cuiva care, de fapt, nu are vreo legătură directă cu tema în dezbatere. După ştiinţa mea, până la această dată, d-l Matei nu a făcut niciun demers public în a rectifica eroarea. Nici pe căi private nu am primit vreun mesaj de explicaţii sau scuze.

Am însă convingerea că face toate eforturile pentru a găsi o soluţie satisfăcătoare nu numai din motive de politeţe şi etică profesională, dar şi pentru că astfel de erori subminează, în ultimă instanţă, însuşi mesajul de profesionism şi acribie intelectuală pe care, din câte înţeleg, cartea domniei sale doreşte să îl transmită.

Cea de a doua notă se referă la o temă pe care cred că o deduc în contextul erorii mai sus menţionate. Sorin Adam Matei pare să considere fie irelevante, fie absurde, fie ridicole demersurile ce încearcă să lege chestiuni de doctrină religioasă cu teze şi concepte de teorie socială – mai precis, de teorie economică şi chiar, şi mai precis, de teorie a pieţei libere.

Să precizez din nou că, aşa cum este ştiut de către toţi cei care au avut bunăvoinţa şi interesul să devină familiari cu ceea ce scriu sau predau, nu numai că nu am dezvoltat niciodată teorii menite să combine teoria pieţei libere cu preceptele Bisericii Ortodoxe, dar am exprimat, de nenumărate ori, anumite semne de întrebare cu privire la aceste eforturi.

Aceasta nu înseamnă însă că legătura dintre economie şi teologie nu este posibilă, că nu a fost făcută, că nu poate fi elaborată. Există suficiente exemple, în acest sens, în literatura de specialitate – anume, de încercări ale unor teologi şi economişti catolici sau protestanţi de a face conexiunea între doctrinele teologice respective şi teoria economică în general (sau teoria pieţei libere în particular). M. Novak, între catolici, şi E. A. Opitz, între protestanţi, sunt două nume ce îmi sar în minte imediat.

Deşi nu am fost interesat în a contribui la acest tip de demersuri, nu sesizez motivul pentru care ceea ce este posibil în spaţiul intelectual protestant şi catolic să nu fie posibil şi în cazul ortodoxiei. Deci, deşi nu mă interesează tema decât minimal şi nu am dezvoltat tezele în cauză niciodată, îi respect pe toţi cei ce s-au angajat în acest tip de demers şi voi continua să urmăresc şi să documentez efortul lor, în măsura în care am timpul şi resursele să o fac. În plus, nu văd de ce cineva, care este în cunoştinţă de cauză cu privire la acest domeniu, ar avea de ce să considere aceste eforturi comice sau irelevante.

Dar această chestiune delicată, a liniei ce separă seriosul de neserios şi relevantul de irelevant în demersurile vieţii noastre intelectuale şi publice, este, evident, tema pentru o discuţie de sine stătătoare. //