Guvernul poate dormi linistit

Presupun ca, pregatindu-se sa ocupe luna noiembrie cu numeroase greve, inclusiv generale, liderii de sindicat din sectorul public (educatie, administratie publica si sa­na­tate) au mizat pe o pierdere de popularitate a gu­ver­nu­lui liberal cu numai cateva zile inaintea alegerilor ge­ne­ra­le. Ei spera ca, speriat de acest tsunami de proteste sin­di­cale, guvernul va da inapoi: va repune in drepturi le­gea de crestere a salariilor in educatie. Odata acest punct castigat, nici viitorul guvern nu va mai putea anula sporurile salariale si va trebui sa negocieze pentru sporuri similare si in celelalte sectoare bugetare. Cred ca sindicalistii si-au facut un calcul gresit.

Asa imi explic si de ce presedintele Basescu – care nu-i chiar cel mai bun prieten al liberalilor – le-a cerut sin­di­calistilor sa-si amane protestele pentru dupa alegeri. Dar orbiti probabil de sentimentul lui „acum ori nicio­da­ta“, poate si impinsi de la spate de politicienii din PSD si PD-L, liderii de sindicat au decis sa mearga inainte. Eroare!

Mai intai, e probabil ca pierderile de voturi liberale prin­tre profesori vor fi compensate din plin de castiguri din partea salariatilor din sectoarele private. De ce ar ve­dea acestia cu ochi buni o greva care, in cel mai bun caz, va aduce salarii mai mari celor care oricum au pos­turi sigure, cand ei, in conditiile de fata, nu le mai pot ob­ti­ne nici pe unele, nici pe celelalte? Deja au inceput con­ce­dieri in unele fabrici care lucreaza pentru export in UE, iar aceste reduceri de personal vor continua cu si­gu­ran­ta. Cat despre mariri de salariu – nici pomeneala in acest moment! Invidia si resentimentul nu ar trebui sub­es­­timate, mai ales in populatia noastra, unde solida­ri­ta­tea intre categorii si grupuri sociale are un coeficient re­dus. Dar acest resentiment va juca in favoarea PNL, asa cum candva juca in favoarea PSD. Apoi, riscurile de in­flatie nu sunt absurde – dupa cum se vede deja –, iar difi­cul­tatile de creditare sunt deja prezente. Pe scurt, pentru toti cei care au credite, care lucreaza la patron, care nu au sanse sa obtina un salariu mai mare pentru a acoperi in­flatia previzibila, pozitia ferma a guvernului liberal, ori­cat de antipatica si chiar ilegitima dintr-un anumit punct de vedere, nu poate fi decat salutara si exista destule san­se ca multi dintre ei sa ingroase voturile peneliste.

Dar grevele insele din sectorul public si mai ales pre­co­nizatele greve generale sunt – as zice – aproape un ca­dou pentru liberali. Ele vor crea un mare disconfort prin­­tre mai toti cetatenii de la oras, in special – fie ca este vorba despre parinti care nu au cu cine sa-si lase co­piii in timpul orelor de scoala, fie ca este vorba despre pensionari, care nu-si vor mai primi pensiile din cauza grevei celor din administratie, fie ca este vorba despre cei care au treburi la primarie, la casele de sanatate, la ad­ministratiile financiare etc. Consecinta va fi ca o mare parte a publicului va avea un sentiment sporit de frus­tra­re fata de profesori si functionari. Ei se vor intreba, pe buna dreptate, de ce acestia nu doboara guvernul la urne, daca nu sunt de acord cu politica lui, si prefera sa cre­eze dezordine cu zece zile inainte de alegeri. Iar aceasta cu atat mai mult, cu cat celelalte mari partide le sus­tin revendicarile. Grevele, mai ales cele generale, nu au fost niciodata populare in Romania, iar acestea, tinu­te inainte de alegeri, vor fi cu atat mai putin. Ca sa nu mai vorbim ca functionarii publici au reputatia de corup­tie si ineficienta, iar profesorii si lucratorii din spitale sunt sus­pectati ca „primesc atentii“ cu care isi chivernisesc ve­ni­turile. Rezultatul va fi ca liberalii vor aduna voturi de pes­te tot, iar „majoritatea tacuta“ va veni inspre ei. Ma­re­le perdant va fi, cred, PD-L, care, la fel ca si liberalii, dar spre deosebire de PSD, se bazeaza pe electoratul ur­ban, care va fi cel mai serios afectat de greve.

Desigur, adversarii, mai ales din PD-L, pot incerca sa spuna cat de rau a administrat guvernul bugetul, cate erori a facut aliindu-se cu PSD-ul, cat de multi bani a risi­pit pe clientii politici, cat de multa coruptie, injustitie exis­­ta din vina lor etc. Se intelege ca e mult adevar aici. Dar, in momente de incertitudine, oamenii sunt mai putin in­te­re­sati de istorie, fie si recenta; ei vor sa stie ca isi vor pas­­tra puterea de cumparare acum si maine si ca vor avea in continuare un loc de munca. Or, tocmai asta le pro­mit liberalii acum, refuzand cu incapatanare sa puna in aplicare legea de crestere a salariilor din educatie. Iata un guvern, in fine, responsabil – vor spune multi. Ade­varat, sunt corupti, sunt pungasi etc., dar acum par sa fie singurii care se opun ferm unui haos economic si so­cial general.

In fine, mai este si rolul de victima in care a ajuns gu­ver­nul si PNL. Atacat din toate partile, de sindicate, PSD, PD-L, Basescu etc., dar confirmat in tezele sale eco­nomice de situatia economica internationala, guver­nul pare victima unei conspiratii interne; or, rolul de vic­ti­ma prieste in România, asa cum s-a vazut in cazul lui Traian Basescu, cu conditia ca aceasta sa stea ferm pe po­zitii.

Asadar, guvernul poate dormi linistit!