Gunoaie si plimbari duminicale

Dupa doua decenii de functionare a revistei 22, pretindeti sa tineti steagul ridicat, cu „lupta impotriva gunoaselor“. Un front de lucru pretentios, care nu poate fi coborat simplist si epuizat prin angajarea unor initiative duminicale de adunare a PET-urilor si a altor resturi menajere din vaile muntilor, din poiene, de la marginea marii etc. Gunoaiele sunt peste tot, iar a doua zi, saptamana sau in mod sigur luna urmatoare ele vor fi tot acolo. Cineva trebuie sa adune aceste gunoaie, dar mai important este ca ele sa nu se constitue.

Problema nu este deloc noua, s-a aflat mereu in atentia si constiinta oamenilor, a autoritatilor. Cu multi ani in urma (deci pe vremea comunismului), i-am avazut pe oameni mobilizati, tot duminica (pentru ca sambata se lucra) pentru cauze mult mai generoase : sa faca un drum spre un loc de recreere, spre un strand, sa construiasca o gradinita, un teren de sport etc.

Veneau cu zecile de mii, unde intreprinderile le asigurau doar utilajele minime, galeti, roabe etc. Reevoc acest trecut, deoarece astazi este peste putinta sa mobilizezi, in orice zi a saptamanii, o mana infima de locatari, ca sa faca curat in jurul blocului in care stau. Unii te si sfideaza.

De acest trecut astazi se vorbeste cu retinere, in soapta, ca sa nu fim cumva receptionati de dispozitivele de „ascultare“ ale … Oare? Nu este loc in aceasta tara in care sa nu se fi construit atunci, prin munci voluntare, lucruri marete, gradinite, spitale, arene, locuri de agrement… De ce o faceau oamenii atunci si acum au o retinere? Pentru ca sa aiba unde sa mearga duminica viitoare, unde sa vina copiii lor peste ani, unde sa-si gaseasca un loc de munca. Iar entuziasmul lor era de-a dreptul maladiv, crezul acestor oameni cobora in viscere, definea caractere deosebite, oricand capabile de jertfe, sa fie alaturi de un coleg de munca ajuns la ananghina, sa-si apere locul de munca, casa etc. Un batran slabit nu apuca sa cada pe strada ca oamenii sareau sa-l ajute, sa ajunga acasa, la spital. Sunt caractere dupa care astazi zoologii cauta in zadar printre fiintele pamantesti intre timp dispaute, care, din motive ideologice nu-si mai gasesc locul nici in muzeele de stiintele naturii; cele de istorie sociala si nationala se organizeaza direct pe ecranele televizoarelor, ocupate de reprezentantii actualelor partide politice, care isi revendica cu clarviziune superioritatea. Ele nu vorbesc niciodata de gunoaie, curatenia lor nu poate fi comparata cu cea a oamenilor din deceniile anterioare, disponibili sa faca munci voluntare. Desi in diverse reviste de specialitate sanatatea organica si mentala a oamenilor este facuta dependenta de existenta gunoaielor, problema este ocolita de fiecare data cu abilitate.

Nici un politician nu si-ar permite sa vorbeasca de „muntii“ de steril din jurul orasului Baia Mare, de cei de zgura din jurul Galatiului… Sunt gunoaie care de acum fac parte din natura noastra, din lumea noastra civilizata, cu care ne mandrim, la care se raporteaza sanatatea noastra, cea a unor fiinte cu plumb, cu mercur, cu… in sange. Sunt gunoaie inseparabile de fiinta spirituala si constiinta locuitorilor fiecarei localitati, a intregii tari numite Romania. Pentru procesarea acestor gunoaie in orice tara civilizata se face apel la cea mai inalta tehnologie, se face din asta o activitate eficienta. La noi, cu gunoaiele se cladesc noii nostri munti si dealuri de la periferia oraselor, sortate doar spontan de oameni lipsiti de mijloace de subzistenta; se cladeste acolo un nou relief fizic si spiritual al tarii, un mediu de cultura cu inalta productivitate de virusi si paraziti (morali)… pentru stapanirea carora sporadicele initiative duminicale sunt insuficiente.

Dvs. indrazniti sa evocati O Zi Nationala a Curateniei (25 septembrie) - o idee generoasa; vorbiti de intiativa unui asalt Let’s do it, Romania. - ramane sa precizati numarul ce trebuie tastat ca sa poti intra cu acest mesaj pe usa de intrare in bloc.