Focus 89. După 20 de ani

În perioada 9-15 noiembrie, EUNIC Bruxelles (Reţeaua Europeană a Institutelor Naţionale de Cultură) şi Flagey au organizat Festivalul Focus ’89, dedicat aniversării a 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Potrivit lui Andrei Ţârnea, director al Centrului Român de Informare la Bruxelles, instituţie care deţine preşedinţia EUNIC în 2009 şi care a sprijinit financiar din partea României evenimentul, scopul organizării Focus 89 a fost "mai mult decât o celebrare a căderii Zidului Berlinului şi a vizat, în acelaşi timp, reflectarea dezbaterii actuale despre cei 20 de ani de la căderea comunismului".

Programul alcătuit de EUNIC a fost o îmbinare inedită de 20 de proiecţii cinematografice şi 4 dezbateri. Pe ecranul cinematografului Flagey au rulat Omul de Fier (Polonia 1981), Russia ’88 (Rusia 2009), The Other Side (Anglia 2007), Lilia 4-ever (Suedia / Danemarca 2002), Arhitectul (Germania 1990), Import / Export (Austria, 2007), Across the Border (Austria 2004), Berlin côté mur, côté jardin (Franţa 1993), Doubt (Anglia, 2006), Berliner Ballade (Franţa, 1990), A fost sau n-a fost? (România, 2006), Război pe calea undelor (România, 2007).

O prezenţă cinematografică importantă din cadrul festivalului a fost filmul Omul de Fier, regizat de Andrzej Wajda, realizat în 1981, şi care a fost reproiectat, pentru prima dată, după căderea Zidului Berlinului. Câştigător al Palme d Or în 1981, filmul lui Wajda transmite un mesaj atipic pentru producţia cinematografică comunistă: critica dură la adresa regimului comunist polonez care reprimase protestele muncitoreşti din anii 1970 şi nu permitea constituirea Solidarităţii ca uniune independentă a munictorilor de pe şantierul naval de la Gdansk. Filmul lui Wajda a fost singura producţie realizată în perioada totalitarismului comunist proiectat în cadrul Focus 89.

Dezbaterile Focus 89 au reunit reprezentanţi din fostele ţări comuniste şi Occident (Natalia Gorbanevskaia, URSS; Gábor Demszky, Ungaria; Barbara Bohley, RDG), arhitecţi (Adrian Ciocăzanu, România; Massimiliano Fuksas, Italia), politologi (Mihail Neamţu, România), regizori (Andrzej Wajda, Polonia), istorici (Timothy Garton Ash, Anglia; Berthold Molden, Austria) sau sociologi (Danil Dondurey, Rusia; Peter Vermeersch, Belgia; Ove Korsgaard, Danemarca). Temele abordate nu s-au oprit la discuţii organizate în jurul celor aproape 45 de ani de comunism, ci au urmărit în paralel şi repercusiunile regimului totalitar asupra Europei de Est după 1989.

Prima dezbatere, intitulată sugestiv Uşi în zid: Cum a reuşit opoziţia să deschidă posibilitatea schimbării, a fost dedicată disidenţilor regimurilor comuniste. Barbara Bohley, Natalia Gorbanevskaia, Gábor Demszky au rememorat experienţele tragice ale celor care s-au aflat sub opresiunea comunistă şi au atenţionat că 1989 a însemnat sfârşitul comunismului doar în Europa, nu şi în lume.

Sub titlul Oraşe înainte şi după 1989: cum a afectat schimbarea politică transformările urbane, cea de-a doua dezbatere a urmărit impactul ideologiei politice asupra arhitecturii şi urbanismului în Europa care s-a aflat sub regimuri comuniste. La discuţii au fost invitaţi specialişti din Europa de Vest şi din Europa de Est cu scopul de a reconstrui diferenţa prin prezentări paralele ale evoluţiei arhitecturii şi urbanismului în Italia, Franţa, Ungaria şi România.

Prezenţa românească la Focus 89 s-a concretizat în imaginea surprinsă de pelicula cinematografică prin filme ca Război pe calea undelor, A fost sau n-a fost?, fotografii ale arhitecturii de tranziţie a Bucureştiului, prezentate şi comentate de Adrian Ciocăzanu, şi manifestări timide ale disidenţei româneşti, rememorate de Mihail Neamţu. Alexandru Solomon a arătat publicului belgian şi diasporei româneşti ce a însemnat Radio Europa Liberă pentru societatea românească, căreia regimul îi oferea doar discursul ideologizat al lui Nicolae Ceauşescu. Prin A fost sau n-a fost?, Corneliu Porumboiu a decupat poveşti individuale de viaţă din România postcomunistă a trei oameni care încearcă să vadă ce s-a schimbat în oraşul lor după 1989.

Printr-o simplă proiecţie power-point, Adrian Ciocăzanu a realizat un scurt, dar original intitulat sugestiv Zbor de pasăre, care prezintă arhitectura bucureşteană a anului 2009. Ciocăzanu a surprins un amestec bizar de imagine: combinate industriale abandonate, coloşi de marmură (Casa Poporului sau Casa Scânteii), turnuri de oţel moderne amplasate lângă clădiri istorice şi „Bollywoodul românesc“ (casele colorate pestriţ şi cu turnuleţe ale romilor).

Mihail Neamţu nu a uzat de imagini, ci a făcut apel la un mic episod din istoria intelectuală a disidenţei româneşti: grupul de reflecţie filosofică creat în jurul lui Constantin Noica şi retras la Păltiniş, care a reuşit să opună o rezistenţă simbolică împotriva materialismului prin „biblioteca universalis“. //