De același autor
Vineri, 12 august 2005. In intreaga Rusie s-au comemorat cinci ani de la tragedia submarinului “Kursk”. Au murit atunci 118 oameni. Este considerat cel mai mare dezastru al flotei militare ruse pe timp de pace. Mitinguri, slujbe de pomenire, minute de tacere, depuneri de coroane de flori, lacrimi, toate acestea au asigurat o comemorare de succes. De la care au lipsit atat presedintele Vladimir Putin, cat si ministrul Apararii, Serghei Ivanov. Principalele manifestari comemorative s-au desfasurat la baza Vidiaevo, acolo unde se afla dislocata garnizoana echipajului submarinului atomic K-141 “Kursk”.
Cu doua saptamani in urma, toate cele patru flote militare ruse au tras salve de tun in cinstea Zilei fortelor navale. Nu s-a facut economie. Presa rusa nu mai contenea sa laude realizarile marinei militare. Comandantul marinei militare, amiralul Vladimir Kuroedov, a vorbit atunci despre luminoasele perspective ale flotei, despre navele de razboi ale Rusiei care in curand vor impanzi oceanul planetar. Amiralul Kuroedov a promis sa construiasca in urmatorul deceniu un nou portavion. Dar nu a spus ce va face cu singurul portavion al flotei ruse, “Amiral Kuznetov”, care, din cei 25 de ani de existenta, 15 i-a petrecut in atelierele de reparatii. N-a fost rostit atunci nici un cuvant despre catastrofa de pe “Kursk”.
In cautarea gloriei de altadata, Rusia a reinhumat ramasitele pamantesti ale ultimului ministru al Marinei Imperiale, amiral Ivan Grigorovici, cel care a refacut flota rusa dupa infrangerile rusinoase suferite in razboiul cu Japonia, la inceputul secolului al XX-lea. Vedeta flotei ruse, crucisatorul “Moskva”, a fost trimis in Franta pentru aceasta.
Manifestari stridente puse in scena parca pentru a ascunde ceva. Defilarile, muzica militara, salvele de tun pot acoperi oare strigatele disperate ale marinarilor abandonati in burta submarinului “Kursk”? 23 de marinari refugiati intr-o incapere de pe fundul submarinului atomic, mandria flotei ruse. 23 de marinari care supravietuisera exploziei torpilei care a spart burta submarinului. 23 de vieti care n-au contat pentru ca mai marii flotei ruse se temeau ca echipele de salvare straine le-ar putea fura secretele submarinului. 23 de vieti pentru care presedintele Putin n-a considerat necesar sa-si intrerupa concediul de odihna. 23 de voci pe care amiralul Kuroedov le-ar fi putut auzi noapte de noapte, vreme de cinci ani. Dar nu le-a auzit. De aceea poate ca nici n-a invatat mare lucru din catastrofa de pe “Kursk”.
Lectiile “Kursk”-ului
Prima masura luata de marina rusa a fost scoaterea torpilei 65-76 “Kit”, cea care a explodat pe “Kursk” din arsenalul submarinelor. Pentru orice eventualitate a fost scoasa si torpila, similara prin constructie, 53-61 “Alligator”, utilizata impotriva submarinelor. Accidente de tipul celui petrecut pe “Kursk” nu se mai pot produce, pentru simplul motiv ca nu se mai folosesc torpile din propulsoarele carora s-ar putea scurge combustibil.
Pe submarine au ramas rachetele balistice, care nu pot fi considerate sigure. Se poate vorbi chiar de o traditie a accidentelor de acest fel. Inainte de K-141 “Kursk” a fost submarinul atomic K-219, care la 6 octombrie 1986 a fost avariat de explozia unei rachete balistice RSM-25. Un sfert din echipajul de 120 de marinari a pierit atunci.
Chiar daca sunt modele mai noi decat “Kit”, fabricat in 1976, au trecut cel putin 10 ani de la constructia ultimelor rachete balistice. Unul dintre cele mai recente incidente s-a petrecut chiar in prezenta presedintelui Putin, la exercitiile din februarie 2004, cand rachetele “Sineva” n-au functionat. Iar in vara 2005, racheta “Volna” s-a oprit dupa 83 de secunde si a cazut in apropiere. Dupa astfel de incidente marinarii rusi de pe submarine nu au motive sa se simta in siguranta. Schimbarea actualelor rachete era planificata de mult. Dar ea nu se va produce prea curand. Din 1997 se lucreaza la racheta “Bulava-30”, care va inarma submarinele de ultima generatie din clasa “Iuri Dolgoruki”.
A doua schimbare majora generata de tragedia de pe “Kursk” a fost modificarea instructiunilor care interziceau comandantilor de submarine sa ceara ajutor strainilor, pentru a nu incalca regimul de obiective secrete. Potrivit noilor instructiuni aprobate de ministrul Ivanov, in cazul in care viata echipajului este in pericol, comandantii pot sa ceara ajutor international.
A treia masura a vizat marirea capacitatii de interventie a flotei in cazuri de avarie. Mai multe nave de salvare care urmau sa fie vandute de armata la fier vechi au fost reparate si pastrate in serviciu. Iar cele cateva aparate submersibile de salvare au fost reconditionate si impartite intre diferitele flote: sase in Pacific, cate doua in Baltica si Marea Neagra si restul de zece in Flota Nordului. De proiectul construirii mai multor nave de salvare s-a ales praful. Pentru ca nu s-au gasit bani. Asa cum s-au gasit pentru parade, de exemplu. Sau pentru Palatul Constantin din Sankt Petersburg, pentru a carui restaurare, facuta la cererea presedintelui, s-au cheltuit 350 de milioane de dolari. Sau pentru flotila de iahturi a aceluiasi presedinte, care costa nu mai putin de 80 de milioane de dolari.
Kamceatka. Golful Berezovaia
Proba de turnesol a flotei de submarine ruse a venit la cinci ani de la catastrofa de pe “Kursk”. La celalalt capat al Rusiei, la 75 de km de Petropavlosk-Kamceatski, nava de salvare “Gheorghi Kozmin” supraveghea scufundarile mini-submarinului AS-28 “Priz”. In dimineata de 4 august, mini-submarinul transmite ca nu se mai poate ridica la suprafata, fiind prins in adancuri, la 200 de metri. Imediat s-a constituit o grupa operativa pentru salvarea celor 7 marinari, prizonieri in adancuri.
AS-28 “Priz” a fost construit in 1989, dupa proiectul centrului “Lazurit”. Primul proiect al unui submarin de salvare dateaza din 1958 si este cunoscut ca “proiectul 666”, care a inlocuit vechile “clopote”. “Priz” este ultima versiune a acestui aparat. Construit dintr-un aliaj de titan, care-i permite sa se scufunde pana la 1 km, “Priz” are la bord o aparatura electronica mult depasita.
O nava de salvare ar fi trebuit sa aiba la bord doua mini-submarine. “Gheorghi Kozmin” nu avea decat unul. Al doilea plecase de mult la reparatii. In locul lui stralucea un mulaj in lumina soarelui. La chemarea navei “Gheorghi Kozmin” a sosit a doua nava de salvare, “Alaghez”, pe care catastrofa de pe “Kursk” a salvat-o din topitoriile sud-coreene. Ar fi trebuit sa aiba doua mini-submarine la bord. Nu avea nici unul. Nici macar un mulaj. A treia nava de salvare a Flotei din Pacific, “Saiani”, avea la bord doua batiscafuri care chiar functionau. Numai ca nava se afla la Vladivostok, la trei zile de mers de Petropavlosk-Kamceatski. Asadar, din cele 6 mini-submarine de salvare ale Flotei din Pacific, doar 3 functionau. E mult spus functionau, pentru ca batiscaful AS-29 “Priz”, ramas in adancuri, era inregistrat ca avariat si fusese programat pentru reparatii capitale la uzina din Nijni Novogorod in luna noiembrie. Conducerea flotei a infirmat categoric aceasta informatie, precizand ca mini-submarinul a fost reparat inainte de exercitiu.
Cotidianul Kommersant, citand rude ale membrilor echipajului, confirma insa faptul ca batiscaful era avariat si ca trecuse in ultima perioada prin mai multe situatii limita.
Plasa de pescuit
Mai-marii flotei din Pacific au anuntat ca batiscaful nu se poate ridica la suprafata pentru ca este prins intr-o plasa de pescuit. Chiar si dupa ce echipajul a fost scos la suprafata, ministrul Apararii a repetat ca ar fi vorba de o plasa de pescuit. Cu toate ca pescarii din Kamceatka au afirmat categoric ca nu au intins niciodata plase in zona Golfului Berezovaia, cunoscuta ca o zona extrem de militarizata, comandantul Flotei din Pacific, amiralul Viktor Fedorov, a precizat ca ar putea fi vorba de plase intinse de braconieri. Alte neadevaruri livrate presei de oficialitati. La fel ca acum cinci ani, cand au declarat ca submarinul atomic “Kursk” a fost lovit de un submarin american, care, chipurile, supraveghea exercitiul marinei ruse din apropierea coastelor Norvegiei.
Adevarul era altul. AS-28 “Priz” nu era prins intr-o plasa de pescuit, ci intr-o antena hidro-acustica, care supravegheaza submarinele atomice ale SUA, antena aflata in afara apelor teritoriale ale Federatiei Ruse. Mai mult, mini-submarinul de salvare avea misiunea sa inlocuiasca, potrivit relatarii cotidianului Kommersant, unul din blocurile sistemului hidro-acustic. Misterioasa “ancora de 60 de tone” si cablurile care tineau prizonier batiscaful in adancuri erau parte a acestui complex de supraveghere. Asta explica si de ce s-a renuntat la ideea dinamitarii “plasei de pescuit” pentru a elibera AS-28. De asemenea, explica si reactia zgomotoasa a fostului comandant al Flotei Marii Negre, amiralul Eduard Baltin, care s-a declarat categoric impotriva interventiei unor straini in operatiunile de salvare.
“Scorpion”
Diferenta fata de evenimentele tragice de acum cinci ani a facut-o comandantul Flotei din Pacific, amiralul Viktor Fedorov, care a declarat ca cel mai important lucru este salvarea vietii marinarilor. Chiar daca presa a aflat intamplator despre acest incident (se pare ca sotia unui membru al echipajului batiscafului a telefonat la redactia Radio 3 din Petropavlovsk-Kamceatski), oficialii marinei militare au recunoscut in doar 24 de ore producerea lui. Ceea ce este o performanta pentru militarii rusi. In schimb, raspunsul la intrebarea cat timp ajunge aerul din batiscaf a prilejuit o balbaiala stanjenitoare. Initial, s-a spus ca aerul tine 4 zile. Apoi s-a revenit, afirmandu-se ca nu ar dura mai mult de 48 de ore. Apoi, doar 24 de ore.
Imediat ce informatia a aparut pe fluxurile agentiilor de presa din Rusia, in dimineata zilei de vineri, 5 august, ea a fost preluata de International Submarine Escape and Rescue Liaison Office, infiintata sub egida NATO, dupa catastrofa submarinului “Kursk”. De indata, britanicii au si inceput pregatirea expeditiei de salvare.
In timp ce 10 nave ale flotei ruse au incercat fara succes sa traga batiscaful la suprafata cu ajutorul unor cabluri, amiralul Fedorov a luat legatura cu comandantul Flotei SUA din Pacific, caruia i-a cerut ajutor pentru salvarea mini-submarinului. Ministerul de Externe de la Moscova a solicitat oficial sprijin international. Americanii au trimis de la baza din San Diego doua avioane cu tehnica de salvare. Un avion britanic a plecat din Scotia spre Kamceatka. Atat americanii, cat si britanicii aduceau cu ei cate un aparat submersibil “Scorpion”. Aflat din anii 1970 in dotarea marinei militare, “Scorpion” este cel mai bun aparat din clasa lui (sonar performant, 2 video-camere alb-negru, 2 faruri mari, 2 brate puternice si foarfeci speciale).
Dupa 10 ore de zbor, sambata 6 august, echipa britanica de salvare, formata din 28 de oameni, a aterizat in Kamceatka, cu putin timp inaintea celei americane. Cu ajutorul tehnicii aduse de americani, “Scorpion”-ul Marinei Regale a fost transportat in Golful Berezovaia. In mai putin de sase ore de cand a fost lansat la apa, “Scorpion” a eliberat din adancuri batiscaful marinei ruse. Dupa ce a taiat cinci cabluri, fiecare de 30 de milimetri grosime. Toti cei sapte marinari rusi, in frunte cu comandantul submarinului, au fost scosi teferi din adancuri.
Amiralul Fedorov a multumit calduros Fortelor Navale Regale. Ministrul Apararii, Ivanov, s-a aratat mai rezervat, remarcand in primul rand Flota rusa din Pacific. Nici nu au decolat bine militarii britanici, ca seful Statului Major al grupului de armate nord-est, contraamiralul Aleksandr Vitko, a declarat ca britanicii doar au grabit operatiunile de salvare. Graba de care n-ar fi fost nevoie, de vreme ce pe batiscaf erau suficient aer, apa si mancare.
Se pare insa ca ministrul Apararii a invatat ceva din ultima lectie. Abia intors la Moscova, Serghei Ivanov a anuntat ca marina rusa va cumpara si ea doua aparate “Scorpion”, pentru care, pana atunci, nu se gasisera bani. Un “Scorpion” costa 7 milioane de dolari.
