Farsa electorala in Transnistria

 Potrivit datelor preliminare date publicitatii de  Comisia Electorala Centrala de la Tiraspol, alegerile prezidentiale din autoproclamata Republica Moldoveneasca Nistreana au fost castigate de Igor Smirnov cu 82,4% din voturile exprimate. Pe locurile urmatoare s-au situat Nadejda Bondarenko – 8,1%, Andrei Safonov – 3,9%, Piotr Tomaili – 2,1%. Participarea la vot a fost de 66,1%.

Alegerile prezidentiale din Transnistria au fost lipsite de orice intriga. Practic, Smirnov n-a avut nici un contracandidat serios de infruntat. Chiar daca epoca Smirnov parea sa apuna in urma victoriei miscarii de opozitie Obnovlenie (Reinnoirea) la alegerile parlamentare de anul trecut, pozitiile liderului separatist sunt astazi mai puternice ca niciodata. La acest al patrulea scrutin prezidential la care participa, Smirnov a obtinut cea mai categorica victorie (fata de 65% in 1991, 72% in 1996 si 81% in 2001).

Decizia liderului Obnovlenie, Evgheni Sevciuk, presedinte al Sovietului Suprem de la Tiraspol, de a nu candida in alegerile prezidentiale s-a datorat consolidarii pozitiei Rusiei in regiune, in detrimentul Ucrainei, care a traversat o lunga criza politica soldata cu reorientarea politica spre Rusia. Sevciuk a renuntat sa candideze in urma unor vizite facute la Moscova. In interviurile acordate presei de la Tiraspol, Sevciuk explica absenta sa din cursa electorala prin faptul ca, dupa intrarea in vigoare a noului acord vamal moldo-ucrainean (3 martie), Transnistria era grav amenintata, iar o competitie intre seful Executivului si cel al Legislativului ar fi dus la o destabilizare a regiunii separatiste. Acest scenariu, crede Sevciuk, era dorit de cei din Republica Moldova. Insa Chisinaul nu merita un asemenea cadou, a tinut sa sublinieze liderul Obnovlenie.

 Contracandidatii lui Smirnov, comunista Nadejda Bondarenko, omul de afaceri Piotr Tomaili si Andrei Safonov, redactor-sef al saptamanalului  Novaia Gazeta, au fost tinta sicanelor autoritatilor. Toimali a acuzat faptul ca televiziunea si radioul nu-i acorda nici o atentie si-i fac campanie desantata lui Smirnov, in vreme ce el n-are voie sa-si lipeasca nici macar afisele electorale in locurile publice sau sa se intalneasca cu alegatorii in intreprinderi. Nadejda Bondarenko a acuzat militia ca a ridicat actele de identitate ale unor potentiali sustinatori, pe care a promis ca le va restitui doar dupa alegeri. Iar Andrei Safonov, singurul candidat care s-a declarat in opozitie cu actualul regim de la Tiraspol, a avut doar 4 zile de campanie electorala. La 20 noiembrie, Comisia Electorala Centrala a decis ca, din cele 9.436 de semnaturi prezentate pe listele cu sustinatorii candidaturii, peste 22% sunt falsuri. Safonov a contestat in instanta decizia Comisiei si a castigat la 30 noiembrie. Insa Comisia Electorala Centrala i-a inscris oficial candidatura doar la 5 decembrie. De asta data, Safonov si-a vazut numele pe buletinul de vot, spre deosebire de alegerile din 2001, cand candidatura sa a fost respinsa de Comisie fara drept de apel.

Programele electorale ale candidatilor nu difera fundamental. Singur programul lui Safonov incearca, fara sa izbuteasca, sa iasa din nota de cenusiu a discursurilor politice de extractie sovietica. Cel mai agresiv este programul Nadejdei Bondarenko, care propune instituirea monopolului statului asupra productiei de bauturi alcoolice, zahar si tutun, ii obliga pe functionarii publici sa explice cum si-au construit case si au cumparat automobile luxoase dintr-un salariu, sub amenintarea confiscarii tuturor bunurilor, cere oprirea privatizarilor si nationalizarea intreprinderilor privatizate, intreprinderile urmand sa fie controlate de colectivele de oameni ai muncii.

 Chiar daca Republica Moldoveneasca Nistreana nu este recunoscuta international, rezultatul referendumului din 17 septembrie si victoria incontestabila a lui Smirnov la alegerile prezidentiale consolideaza pozitiile aripii dure, loiale Moscovei, care conditioneaza reluarea negocierilor moldo-transnistrene de semnarea protocolului de tranzit, prin care se reconfirma dreptul autoritatilor de la Tiraspol de a desfasura un comert liber, necontrolat de autoritatile de la Chisinau. Pana si revenirea la  Memorandumul Kozak, pe care Vladimir Voronin l-a respins in noiembrie 2003, este privita de Smirnov ca o varianta inacceptabila, el cerand recunoasterea internationala a Transnistriei si alipirea regiunii separatiste la Federatia Rusa.