Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


: Este aberant ca patrimoniul să fie devastat de instituţiile care trebuie să-l apere
Nicusor Dan
2011-02-01
Interviu
5

Proiectul Buzeşti-Berzei-Uranus, care prevede crearea unui bulevard cu mai multe benzi de circulaţie pentru autoturisme, a provocat controverse, datorate modului în care s-au realizat exproprierea şi demolarea unor clădiri monument istoric. NICUŞOR DAN, preşedintele Asociaţiei „Salvaţi Bucureştiul“, aduce grave acuzaţii autorităţilor implicate în proiect.

Sunteţi unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai proiectului Buzeşti-Berzei-Uranus. Care sunt principalele dumneavoastră obiecţii?
Noi am făcut un document de 60 de pagini, cu contribuţii pe diferite segmente - sociologie, antropologie, economie, trafic, mediu, patrimoniu - şi, din toate punctele acestea de vedere, proiectul este nociv oraşului. Am citat inclusiv Carta Internaţională semnată de România, Declaraţia de la Toledo din 2010 şi Carta de la Leipzig din 2007, care spun că exact genul acesta de proiecte nu se fac în oraş, adică să rupi ţesutul istoric, ca să aduci o şosea în oraş, să rupi în două un cartier. Documentul spune că, dacă faci o şosea care străbate transversal oraşul, ea îţi va aduce şi mai multe maşini. Peste tot în lume se găsesc soluţii de ocolire. Dacă vorbim de Bucureşti, e de mii de ori mai importantă şoseaua de centură, tocmai ca să eviţi ca toţi oamenii care traversează de la Ploieşti la Giurgiu sau la Constanţa să treacă prin mijlocul oraşului. Am văzut pe planşe că în stânga şi în dreapta şoselei vor fi construite imobile de birouri, iar acestea vor aduce şi mai multe maşini. De fapt, lărgirea acestui tronson va îngreuna, şi nu va rezolva problema traficului. Primăria spune că se va ajunge din nord în sud în 20 de minute. Avem dubii. În plus, va fi mai mult mai greu să traversezi acest bulevard cu maşina decât este acum. Iar aici trebuie să fac o remarcă: vorbim despre un proiect care nu e complet. În momentul acesta, Primăria nu a anunţat oficial, în afară de faptul că pe un anume teren va trece o şosea, ce va fi în stânga şi în dreapta acestei şosele.

Nu există Planuri de Urbanism Zonal (PUZ-uri) aprobate în cadrul acestui proiect?
Nu există. Este una dintre problemele pentru care noi am contestat-o în instanţă. Un PUZ are regulament de construire, prin definiţia lui. Aşa-numitul PUZ în baza căruia se face această lucrare nu are regulament de construire. Informaţiile pe care le dau referitoare la clădiri vin din faptul că, pe un segment din această şosea, înspre Piaţa Victoriei, este un PUZ şi aici sunt imobile de 10 etaje şi chiar într-un anumit punct un imobil de 70 de metri înălţime. Pe restul segmentului nu există PUZ care să spună ce se întâmplă în stânga şi în dreapta bulevardului. În schimb, există nişte planşe desenate care au şi fost afişate pe la intersecţii de-a lungul şoselei.

Ce decizie aţi obţinut în instanţă la cererea de oprire a demolărilor?
Pe 19 ianuarie am obţinut de la Tribunalul Bucureşti suspendarea demolării din strada Cobălcescu 60. Noi cerusem în prealabil, pe 12 ianuarie, suspendarea demolării pentru cinci clădiri, printre care Cobălcescu 60. În săptămâna dintre cele două termene, Primăria a avut grijă să le demoleze pe celelalte patru. Aşadar, am obţinut suspendarea demolării, am plătit un executor judecătoresc care s-a dus pe şantier şi la registratura Primăriei cu decizia instanţei. În mod normal, în orice stat de drept, ar fi trebuit să se oprească pe loc demolarea. Nu s-a întâmplat aşa. În plus, nici Inspectoratul de Stat în Construcţii, căruia i-am comunicat deîndată decizia instanţei, nu s-a dus să oprească lucrările.

Ce îmi puteţi spune despre imobilele pentru care aţi cerut oprirea demolării?
Ele erau imobile de la 1920-30, dintr-o zonă istorică. Niciunul dintre ele nu era excepţional - poate cu excepţia celui din strada Berzei 32 -, însă ele împreună formau ceva care ţine de identitatea oraşului.

Aţi încercat să discutaţi cu reprezentanţii Primăriei? Cum au primit ei decizia instanţei?
Cu reprezentanţii Primăriei nu mai discutăm de când am depus prima plângere penală, pe 14 ianuarie, când s-a demolat Hotel Marna. Hotel Marna şi Casa Rădulescu (Cinema Feroviar) erau monumente declasate de Ministerul Culturii, dar ordinul ministrului era contestat în instanţă. Tribunalul Bucureşti a spus – şi noi am comunicat ce a spus Tribunalul Bucureşti atât Primăriei, cât şi Direcţiei de Cultură Bucureşti – că, atât timp cât ordinul e contestat, imobilele au încă statut de monument istoric. Cu toate astea, Primăria a emis autorizaţia de demolare şi Direcţia de Cultură, care ţine de Ministerul Culturii, avizul de demolare. Din nou am sesizat Inspectoratul, am sesizat Parchetul. Nu s-a oprit demolarea imobilelor care erau, din punctul de vedere al instanţei, monumente istorice.

Ce părere aveţi despre modul în care s-au făcut declasările din partea ministerului?
S-au făcut în mod ilegal. Pentru că Legea monumentelor, nr. 422/2001 prevede o procedură explicită. Mai întâi, se pleacă de la o direcţie zonală, în cazul nostru Direcţia de Cultură Bucureşti, apoi se comunică proprietarului, după aceea, lucrul cel mai important, se întruneşte secţiunea Evidenţă a Comisiei Naţionale a Monumentelor, unde sunt specialiştii care au competenţă în a evalua valoarea de monument a unui imobil, şi abia după aceea se întruneşte plenul Comisiei Naţionale a Monumentelor, unde, în afară de specialişti de genul acesta, sunt şi urbanişti, specialişti în artă plastică etc. Or, exact secţiunea de Evidenţă a CNMI a fost omisă din parcurgerea procedurii de declasare. Noi am semnalat lucrul acesta oficial ministrului, chiar a fost temeiul pentru care am solicitat în instanţă suspendarea ordinului de declasare. Din păcate, nu am apucat să ne judecăm, deoarece primul termen fixat de Curtea de Apel Bucureşti a fost după ce demolarea fizică s-a produs.

* * *

Protecţia monumentelor

În urma şedinţei din 26 ianuarie, Comisia Naţională a Monumentelor Istorice i-a trimis o scrisoare primarului general al Capitalei, referitoare la intervenţiile din teren dedicate realizării proiectului Buzeşti-Berzei-Uranus, prin care i-a solicitat „să asigure, conform legislaţiei în vigoare, protecţia acestor monumente istorice şi zone construite protejate, pe toate căile necesare în acest sens“.

ONG-urile sesizează UE

26 de ONG-uri reunite în „Platforma pentru Bucureşti“, împreună cu Uniunea Arhitecţilor din România, au adresat o scrisoare către oficiali europeni şi către ambasadorii acreditaţi la Bucureşti, în care au semnalat nereguli în realizarea proiectului şi au solicitat sprijinul pentru „stoparea acestor derapaje grave de la funcţionarea statului de drept, strâns legate de fenomenul corupţiei din România“.

* * *

Ce se întâmplă cu oamenii care locuiau în imobilele demolate?
Legea 202/2010, aşa-numită „a micii reforme în justiţie“, care completează Codul de Procedură Civilă, spune că se interzic evacuările între 1 decembrie şi 1 martie, tocmai pentru că este iarnă şi oamenii nu au unde să se ducă. Primăria a încălcat legea aceasta în vreo 40-50 de cazuri. Au fost şi situaţii specifice absolut halucinante. De exemplu, o familie care locuia pe strada Berzei 26, cu trei copii, care nu a contestat suma pe care urma să o primească în urma exproprierii - au zis „daţi-ne banii ca să ne mutăm cu copiii“. Din vina Primăriei banii au întârziat şi au primit cheia unei case care aparţinea Primăriei, fără lumină şi fără căldură. Au primit-o vineri, 14 ianuarie, li s-a spus „nicio problemă, mutaţi-vă în linişte, într-o săptămână nu se întâmplă nimic aici“, iar a doua zi, pe 15 ianuarie, la ora 5 după-amiaza, li s-a spus „până mâine dimineaţă mutaţi tot, că mâine vom demola“. Deci oamenii ăştia au avut de mutat lucrurile lor, fără nicio culpă, de sâmbătă de la 5 după-amiază până duminică dimineaţa, când a şi început demolarea. În privinţa exproprierilor, niciunul dintre oamenii care locuiau în cele 83 de clădiri, cam 700, poate 800 de persoane, nu a primit suma care i se cuvenea conform valorii de piaţă a clădirilor pe care le deţineau. Legea spune că trebuia să vină un expert imobiliar. Nu a venit. Primăria a luat în grabă tariful minim pe metru pătrat practicat de notar, care a dus la puţin sub 50% din valoarea de piaţă.

Majoritatea acestor oameni au acceptat soluţia propusă de Primărie?
Aici este o chestiune care nu e în culpa Primăriei, dar este foarte gravă. Ea ţine de Legea 198/2004, modificată în 2008, care spune că, dacă vrei să conteşti suma care ţi s-a propus, pe perioada cât se derulează procesul tu nu eşti nici proprietar şi nu ai nici acces la suma respectivă. Deci, tu, ca familie, eşti în aer. În felul acesta, mulţi dintre proprietari, evident, chiar dacă nu primeau banii care considerau că li se cuvin, nu au acţionat în instanţă pentru că nu aveau posibilitatea să se întreţină în perioada în care urma să se desfăşoare procesul. După cunoştinţele mele, 10% au contestat în instanţă.

Primăria a oferit doar bani sau şi soluţii imobiliare?
Pentru cei care erau proprietari, li s-au pus bani în cont. Primăria avea şi nişte chiriaşi. Lor le-au oferit alte locuinţe, de obicei la periferia Bucureştiului şi cu condiţii foarte proaste, fie fără căldură, fie fără lumină sau de trei-patru ori suprafaţă mai redusă. Deci a fost ceva făcut pe picior într-o lună, două.

Trebuie să recunoaştem că zona aceea se degradase în ultimul deceniu, clădirile nu erau întreţinute ş.a.m.d.
Asta şi din vina Primăriei. Proprietarul Hotelului Marna, de exemplu, de ani buni cere autorizaţie de construire pentru a-şi moderniza hotelul şi nu i s-a dat de către Primărie, spunându-i-se: „pe aici va trece o şosea“. Acum nu trebuie să inventăm noi lucruri care s-au făcut în Europa Occidentală de ani şi ani. Primăria avea deja ruinele fostului Cinematograf Feroviar şi putea să investească într-un mare centru comercial. E absurd ca o zonă care este la cinci minute de mers pe jos de Gara de Nord şi la cinci minute de mers pe jos de Calea Victoriei să arate cum arăta. Era suficient ca Primăria să investească nu cumpărând toată strada, cum a făcut-o, ci animând două sau trei puncte, pentru ca să existe un interes imobiliar şi zona să se dezvolte de la sine. De fapt, erau acolo nişte magazine de antichităţi care erau într-o oarecare măsură unice, erau nişte meseriaşi interesanţi, deci era foarte puţin de făcut pentru a revitaliza zona şi a stârni interesul oamenilor să se mute în ea.

La un moment dat aţi reclamat faptul că Primăria a încurajat vandalizarea unor clădiri chiar înainte ca ele să fie declasate.
Chiar acum se vandalizează Hala Matache. În momentul în care vorbim, Hala Matache este monument istoric. Nu a început nici măcar elaborarea studiilor istorice, nu s-a declanşat procedura de declasare. Cel puţin două-trei luni din momentul acesta ea va fi monument istoric. Cu toate astea, Primăria, în mod abuziv, a scos negustorii din Hala Matache, nu a asigurat paza, aşa cum e obligată să facă pentru orice monument şi, chiar dacă Poliţia Comunitară este în zonă, a permis oamenilor periferici să intre şi să vandalizeze monumentul ăsta. Ce se întâmplă cu Hala Matache s-a întâmplat cu alte 12-15 clădiri care sunt în intersecţia Vulcănescu-Berzei. Este o chestiune de natură penală. Noi avem inclusiv filme cu oameni care devastează în timp ce poliţia locală, care ţine de Primărie, se uită îngăduitoare la ei.

Practic, ce puteţi face, în condiţiile în care vă duceţi cu decizia judecătorească în mână şi nu vă bagă nimeni în seamă?
Noi am trimis o scrisoare către toate ambasadele din România, către miniştrii de Justiţie, miniştrii de Cultură şi miniştrii de Dezvoltare din ţările UE şi către comisarii europeni pentru aceste trei domenii, în care dezvăluim toată lista aceasta de abuzuri. Sperăm ca, printr-o presiune internaţională, să se revină la normalitate. Pentru că este total aberant ca exact instituţiile care trebuie să apere patrimoniul să îl devasteze. Noi cerem de doi ani primarului Oprescu să introducă un număr unic de telefon, la care oamenii să sune când vecinii lor devastează clădiri, construiesc sau demolează neautorizat, fără panou. Şi acum vedem cum chiar Primăria lucrează fără panou, ăsta fiind cel mai puţin grav dintre lucruri, adică îşi dau ei singuri autorizaţii dimineaţa şi în secunda următoare se apucă de lucru, fără panou, fără nimic.
Legea monumentelor spune că, în cazul în care proprietarul nu îşi întreţine monumentul, Primăria are dreptul să vină să i-l exproprieze. Dar vedem cum chiar Primăria devastează monumente. Deci lucrurile au luat-o total razna şi credem că numai o influenţă externă poate să le mai aducă pe un făgaş normal.

* * *

Primarul contraatacă

După ce ONG-urile au dat Primăria în judecată, primarul general al Capitalei a declarat că le va acţiona şi el în instanţă: „La rândul meu, o să mă adresez justiţiei pentru întârzierile nejustificate pe care le-am avut. Constructorii mi-au făcut şi devizele pentru întârzieri: aproape o lună şi jumătate. Mă îndrept şi eu împotriva unor oameni care nu vor să vadă realitatea“, a spus Sorin Oprescu.

Prefectul cere clarificări

Pe 14 ianuarie, prefectul Capitalei a cerut Primăriei Generale transmiterea de urgenţă a autorizaţiilor de desfiinţare pentru Hotel Marna şi Casa Rădulescu, precum şi suspendarea lucrărilor până la clarificarea situaţiei. Anterior, prefectul solicitase ca demolările să se facă doar în zilele de luni – vineri, între orele 8– 17, pentru ca autorităţile să poată reacţiona înainte ca demolările să se finalizeze.

* * *

Interviu realizat de RAZVNA BRAILEANU

Citeşte şi despre: patrimoniu, demolari, centru istoric, Salvati Bucurestiul, imobiliar.

TAGS :
Mai multe din Interviu
Comentarii
mimi 2011-02-06
ma intreb de ce locuitorii din zona nu au protestat public: pancarte, presa, refuzul de a evacua zona etc. presa a inchis ochii, trecatorii inchid si ei ochii cand ajung in acea zona, rezidentii isi incarca lucrurile si se cara care incotro. e specific romanilor de a pleca capul, de a se supune si mai ales de a-si sterge cu buretele istoria.
faracuvinte 2011-02-05
Domnule NICUŞOR DAN, despre demolarile din curtea Palatului Stirbei Calea Victoriei nr. 107 nu spuneti nimic? Au fost taiati copaci de specie rara. Au fost demolate cladirile din curte. Palatul se ruineaza incet. Nu stiu cata istorie poarta o hala comerciala, dar cu siguranta exista multa istorie intr-un complex domnesc
Raluca 2012-03-18
Tardiv, dar uite raspunsul: http://www.revista22.ro/o-nou259-gol259nie-urbanistic259-6037.html
Ion Ion 2011-02-05
E interesanta reactia hirciogului miop Mircea Toma. Desi in zona sint multe familii de romi care au fost afectate, nici una din fundatiile capusa ale respectivului nu s-au ridicat cu obiectiuni. Sa fie vorba ca romi din zona Buzesti sint prea saraci ca sa poata cotiza la cutia milei mircesti (v. romi din Timisoara care l-au miscat si pe Medelin Voicu) sau pariul era deja pierdut si zona trebuia distrusa cu orice pret ca una din ultimele zone cu cladiri vechi?
dimitris 2011-02-02
Aberatia in Romania este la ordinea zilei .Romanii se roaga de reprezentantii lor sa nu distruga ceea ce a mai ramas nevindut sau nedistrus ..pe facebook zeci de romani roaga ministrul culturii romane pe nume kelemen hunor sa includa Rosia Montana in patrimoniul universal ...iar dinsul nu are minimum de respect la adresa acestora sa scrie in limba romana ..ABERANT !
Total 5 comments.
614
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.