Ei vor puterea

Miercuri, 5 octombrie, în ziua marelui miting sindical din Piaţa Victoriei, cine asculta Realitatea FM şi apoi privea emisiunile Realitatea TV avea toate motivele să se întrebe dacă aceste două posturi fac parte din acelaşi trust: la radio avea loc o emisiune în direct cu ascultătorii, care – ignorând linia editorială a trustului – sunau pentru a denunţa caracterul regizat al protestului, legăturile evidente cu PSD, caracterul nerealist al revendicărilor şi contrastul dintre sindicaliştii care au timp de mitinguri-chermeză şi cei care muncesc în sectorul privat.

La Realitatea TV, în schimb, reporterii euforici prezentau mitingul ca pe o victorie majoră a sindicatelor asupra guvernului, iar marile voci ale postului constatau cu o surpriză prost jucată că sloganul campaniei „Noi vrem respect“, derulată de Realitatea TV, a fost preluat de sindicalişti. Era o încercare stângace de a masca o complicitate fundamentală între postul de televiziune şi liderii sindicali, care sunt membri în Consiliul său de Administraţie. Complicitatea era însă mult prea evidentă, căci emisiunile „informative“ ale Realitatea TV nu au investigat independent conţinutul revendicărilor protestatarilor, evitând să evidenţieze costurile uriaşe implicate de grila de salarizare propusă de sindicalişti. Este aceeaşi grilă despre care Bogdan Hossu spunea în revista 22 că ar necesita mărirea de patru ori a masei monetare. Contraargumentul adus de liderul Alianţei bugetarilor, Vasile Marica, într-o emisiune la B1 TV este năucitor: tocmai pentru că este prea costisitoare, această grilă nu trebuie aplicată acum, ci în 2021, când vor fi bani! Până atunci adică, lucrurile să rămâ­nă neschimbate, indiferent care ar fi situaţia financiară a ţării.

Ar fi meritat totodată ca măcar un post de televiziune să încerce să stabilească veridicitatea afirmaţiei liderilor sindicali potrivit căreia salariile ar scădea după aplicarea noii legi, deşi prim-ministrul Emil Boc a repetat de câteva ori că niciun venit salarial nu scade, ci, dimpotrivă, veniturile mici cresc considerabil. Realitatea TV a preferat să redea fără comentarii declaraţiile premierului şi să mediatizeze ad nauseam acuzele liderilor de sindicat, care nu dădeau cifre, ci lansau strigăte de luptă şi îi imputau guvernului că „nu face nimic“. Având în vedere că premierul şi ministrul de Finanţe au consacrat totuşi multe ore discuţiilor cu sindicaliştii, suspectăm că sindicaliştii nu au participat la aceste discuţii cu bună-credinţă, planul lor fiind din start cel de a influenţa alegerile prezidenţiale. Implicarea sindicatelor în campania electorală nu mai poate fi negată după ce liderii sindicatelor din învăţământ au anunţat că intenţionează să boicoteze alegerile prezidenţiale şi să le bruieze cu o grevă generală.

Concomitent, PSD şi PNL, sluga sa prea plecată, atacă guvernul la baionetă în parlament. Atmosfera în spaţiul public a început să semene cu cea care a premers suspendării preşedintelui Băsescu în 2007, doar că, de data aceasta, a fost scoasă la atac infanteria sindicală – aceeaşi care în 2008 se abţinea de la proteste pentru a nu afecta rezultatul alegerilor parlamentare.

Nu facem teoria conspiraţiei, ci doar cronica unei lupte pentru putere, iar legăturile care demonstrează existenţa unei triade sindicate–Realitatea TV–PSD sunt publice. Între PSD şi marile confederaţii sindicale există o veche cooperare: lideri sindicali ca, printre alţii, Ion Rădoi, Marius Petcu, preşedintele CNSLR Frăţia, sau Victor Ion Stan au candidat pe listele PSD în alegeri încă din 2000, iar în martie 2008, la semnarea acordului dintre PSD şi CNSLR Frăţia, Mircea Geoană vorbea despre „un acord în care colaborarea noastră va fi politică explicită“, iar „colegii de la CNSLR Frăţia vor fi alături de noi şi în campaniile electorale...“.

Precizăm că CNSLR Frăţia este de fapt fieful prim-vicepreşedintelui Liviu Luca, liderul FSLI Petrom, prieten şi partener de afaceri cu Sorin Ovidiu Vântu. În 2005, când domnul Vântu i-a cooptat pe liderii sindicali în conducerea postului proaspăt achiziţionat, presa nu a fost prea atentă, descoperind abia azi scheletele din dulap, adică prezenţa domnilor Marius Petcu, Iacob Baciu (CSDR), Dumitru Costin (BNS), Liviu Luca, Ion Popescu (Meridian) şi Achille Duţu în CA al Realităţii.

Aplicând silogismul lui Aristotel, putem demonstra aşadar că, dacă între PSD şi liderii sindicali există o unitate de acţiune, ea există şi între aceşti lideri şi aliaţii lor din media. Nu este deci de mirare că ziariştii de la Realitatea TV nu-şi permit să fie prea îndrăzneţi când vine vorba de sindicate, mai ales că salariile le-au fost tăiate drastic în urma problemelor financiare ale postului.

Pe site-ul Ministerului Finanţelor, trustul Realitatea apare cu pierderi din 2006 încoace, cu datorii la stat de peste un milion de euro şi cu o cerere de rambursare de TVA de o jumătate de milion de euro. Rambursarea nu a fost se pare (încă?) aprobată, dar ea ne aminteşte de afirmaţiile preşedintelui Băsescu despre rambursarea de TVA în valoare de peste 60 de milioane de euro acordată unei firme presupusă a fi asociată cu SOV de fostul ministru Varujan Vosganian şi investigată în prezent de procurori. Trustul Realitatea-Caţavencu nu este aşadar un „success story“ financiar. Nu cumva – ne întrebăm - a supravieţuit datorită unor bune relaţii cu guvernele PSD şi PNL-UDMR, susţinut în parlament de PSD?

Se mai pune însă următoarea întrebare: nu cumva liderii sindicali care sunt membri în CA al unei societăţi comerciale private se află în conflict de interese? Cum nu poţi fi şi popă, şi hoţ, nu poţi fi totodată lider sindical şi membru în CA al unei firme private. Situaţia ar fi trebuit reglementată prin lege, dar toate tentativele în acest sens au eşuat. Iar liderii sindicali se isterizează când li se cer explicaţii, cum a făcut recent Dumitru Costin în interviul apărut pe Hotnews.ro. Domnul Costin s-a înfuriat şi când i s-a amintit de cererile de insolvenţă formulate de creditori la adresa Realitatea TV şi de datoriile Realitatea TV faţă de stat, adică exact faţă de cel care plăteşte salariile bugetarilor pe care sindicatele îi scot în stradă. El a recunoscut totodată că sindicatele urmăresc preluarea patrimoniului fostului UGSR, care constă în numeroase hoteluri, baze de tratament şi sedii, totul în valoare de circa 2 miliarde de euro. Pentru o astfel de sumă cine se mai încurcă în deontologie şi principii? De altfel, judecând din perspectiva intereselor economice, adevăratul slogan al televiziunii politico-sindicaliste ar trebui să fie „Noi vrem puterea“ – pentru că mai sunt nişte resurse de acaparat. Știm bine că peste tot lupta pentru resurse este acerbă, chiar sângeroasă. Neşansa noastră este că în România ea a început acum 20 de ani şi încă nu s-a terminat. //