De același autor
Noua Lege a învăţământului prevede un rol mai important al părinţilor în consiliile de administraţie ale şcolilor şi liceelor. Deşi sunt părinte de copii la şcoală şi în curând la liceu, cumva, vestea asta nu m-a făcut să sar în sus de bucurie. Pe lângă propria experienţă, nu puţini sunt oamenii care îmi povestesc terifiaţi că, la şedinţele cu părinţii, tocmai părinţii insistă ca odraslele lor să primească cât mai multe teme şi să fie înscrişi la cât mai multe activităţi extraşcolare. Acumularea de informaţie şi activităţi e în continuare tot ceea ce mulţi părinţi înţeleg printr-o bună educaţie.
Am fost de curând, în Bucureşti, la un târg al liceelor străine de top din Europa şi SUA. Am intrat în vorbă cu organizatorii şi am auzit ceva ce nu am auzit niciodată în România. Pentru ei era important ce anume carieră îşi doresc copiii mei, dar mai important era ce fel de oameni îmi doresc eu ca ei să devină. Cunoştinţe de vârf pot dobândi în multe locuri, la preţuri comparabile. Dar fiecare liceu de top îşi formează elevii într-un anume fel, îi încurajează şi îi educă să îmbrăţişeze anumite valori, şi nu altele.
Pentru diriguitorii liceelor era important să găsească o intersecţie consistentă între sistemul lor de educaţie, valorile pe care eu aş vrea să le preţuiască copiii mei şi valorile care se potrivesc tipului lor de personalitate şi de aspiraţii. Asta deosebeşte un liceu german de unul francez, englez sau american. Sunt stiluri de învăţare şi de viaţă diferite care creează parcursuri de viaţă diferite.
Putem spune aşa ceva în mod explicit şi argumentat despre vreun liceu din România? Sintagma pe care o aud adesea în ultima vreme e că, la şcoală sau la liceu, „depinde ce noroc ai de profesor“. În aceeaşi unitate de învăţământ coexistă, mai mult sau mai puţin paşnic, cadre didactice remarcabile cu unele execrabile. Copiii mei au ajuns să urască materii pe care le apreciau cu un an înainte doar pentru că li s-a schimbat profesorul. Iar copiii nu judecă niciodată profesorii după câtă materie ştiu sau după cât învaţă de la ei, ci doar după felul în care se poartă la ore. Iar prin asta nu înţeleg doar lipsa severităţii, ci darul de a povesti, de a face materia captivantă, de a o lega de viaţa copiilor din afara şcolii, de a crea o atmosferă plăcută şi încurajatoare în clasă.
Un profesor e considerat „tâmpit“ de către elevi nu dacă nu ştie materia, ci dacă nu ştie ce să facă cu ea, dacă nu ştie să se ajute de ea pentru a construi relaţii, curiozităţi şi conexiuni. Iar asta e una dintre cele mai importante valori în viaţă. Trăieşti ca să ştii sau ca să faci ceva, împreună cu alţii, cu ceea ce ştii?
Mi-aş dori ca această mult aşteptată reformă să dea naştere, în câţiva ani, unor licee româneşti care să poată promite şi livra o educaţie bazată pe seturi de valori cărora să le fie subsumate atât activitatea educaţională, cât şi procesul de selecţie a elevilor. Să existe licee pentru copiii părinţilor care vor tone de teme la fiecare materie, combinate zilnic cu balet, karate, pian, baschet, cercetaşi şi origami, dar să existe şi licee pentru copiii părinţilor care îşi doresc mai puţin. Licee pentru cei care vor să acumuleze cât mai mult şi pentru cei care vor să împărtăşească cât mai mult. Pentru cei care vor să stea cât mai mult în clasă şi pentru cei care vor să înveţe şi în afara ei. Pentru cei care cred că nu e nicio problemă dacă elevii pot copia la lucrări sau examene şi pentru cei care cred că aşa ceva nu e de ajutor nimănui. Pentru cei ai căror părinţi vor să se implice activ în procesul educaţional şi pentru cei care n-au timp sau chef de aşa ceva.
Şansa copiilor noştri stă în alegeri şi distincţii. Deocamdată, sistemul educaţional din România nu oferă nici una, nici alta. Învăţământul superior românesc a devenit complet irelevant şi pentru că în el ajung prea mulţi absolveni de liceu fără valori, criterii sau aşteptări. Dacă lucrul ăsta s-ar schimba încă din şcoală sau liceu, efectele s-ar vedea repede şi în calitatea pregătirii universitare. Am intra în rândul lumii cu oameni care ştiu, înţeleg şi construiesc împreună. //
Taguri: licee, invatamant, Legea educatiei, profesori, elevi.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2020/11/trump.jpg)
Comentarii 4
axinte - 01-23-2011
Este pura demagogie sa spui ca poti sa fi profesor cu un salariu de mizerie.Vorbim de o societate democratica, de dezvoltare personala, de oportunitati si sanse egale, dar pentru cine sunt toate astea?Doar pentru cei care lucreaza in privat?Vrei lumina dar nu vrei sa platesti nimic pentru ea?Domnule Liviu din Timisoara sunteti clar sau pdelist sau COMUNIST. Si unii si altii sunt demagogi si unii si altii folosesc masele pentru a-si atinge scopul si unii si altii au spus ca nu au bani mai multi pentru profesori si unii si altii au jignit profesorii. Si pot continua cu asemanarile.Nu se poate sa vrem sa motivam doar pe cei care lucreaza in privat iar pe cei care lucreaza la stat sa le spunem sa rabde.Este o atitudine josnica si serveste actualei puteri nu invatamantului.Sa nu va mirati cand intr-un viitor apropiat o sa fie profesori doar cei care au terminat liceul si nu "s-au inscris" la o facultate. Si atunci o sa spuneti ca trebuie sa intri in invatamant doar pentru a vedea cum 30 de ochii se uita la tine ?Si apropo nu mai lucrati in invatamant.Oare de ce? Sa fie lipsa banilor?Cand va priveau 30 de ochi inseamna ca aveati 15 copii in clasa ca doar nu erau toti chiori.Acum pdl-eul vrea sa plateasca profesorii la cat mai multi ochi in clasa.Vreo 60-70 daca se poate. Sunteti un adevarat membru de partid un vajnic aparator al PDELACILOR sau al COMUNISTILOR pe care chipurile ii dispretuiesc PDL-ul si Traian Basescu.
RăspundeDorin - 01-21-2011
Perfect adevărat: dintre părinți, profesori și elevi, părinții sunt cei mai retrograzi. Dar nu este (numai) vina lor: singurul lor reper este școala pe care au făcut-o. Iar școala nu face nici cel mai mic efort ca să le explice ce face, cum face și de ce face (în situația fericită în care ar avea ceva de explicat). În câteva site-uri guvernamentale britanice există largi secțiuni dedicate părinților, în care le explică toate lucrurile astea (de pildă, de ce începând cu un anumit nivel istoria nu mai este prezentată cronologic ci tematic, ce se urmărește prin studiul fizicii etc). Fiecare școală mai răsărită are un web site cu o secțiune pentru părinți. Cât despre valori... nici nu poate fi vorba câtă vreme nu există nici un obiectiv clar (eu n-am găsit așa ceva). Ce vreau să obțin? Care-i output-ul dorit? Cum ar trebui să arate (de pildă) absolventul mediu de liceu? Dacă vreau să-l fac independent în gândire și creativ, atunci trebuie să procedez într-un anume fel și să pot măsura în ce măsură metoda mă apropie de obiectiv. Dacă vreau să-l fac dependent și ușor de manipulat... Ok, atunci suntem oricum pe calea cea bună, nu trebuie schimbat nimic. Poate-i prea general ce spun... Am un exemplu. Un profesor a împărțit în clasa fiicei mele un teanc de reviste (de la Newsweek până la reviste pentru femei sau teenagers). La întâmplare. Apoi le-a cerut să facă un eseu (câte cuvinte, câte citate, ce formatare etc.) în care să lege trei articole diferite și să-și exprime un punct de vedere, urmând ca ora următoare să dezbată câteva lucrări. Desigur, pentru asta elevii trebuiau să citească, să înțeleagă ce citesc, să găsească o idee, să argumenteze și să fie prevătiți să verbalizeze, să accepte opinii diferite... Detaliu: profesorul era american. Părinți au fost absolut scandalizați și au cerut să fie schimbat cu un profesor român, care să le dea teme, să-i asculte și să facă liniște în clasă. Deci: ce vrem de la sistemul educațional?
RăspundeLiviu din Timisoara - 01-20-2011
Stimate domn ... in clipa in care spuneam " Buna ziua " celor 30 de perechi de ochi si 30 de suflete care asteptau sa vada ce urmeaza sa discutam, nu-mi statea gandul la salariu, credeti-ma! Aud insa, de colega X, care era notorie la copiat in facultate...ca-i zbir la ora! Fireste, acolo sta pana la pensie!Concluzionati! Chiar cred ca cei direct interesati in bunul mers al lucrurilor in scoala sa poata avea un cuvant de spus! Doar n-or fi toti parintii PDL-isti! Domnule, sub acelasi titlu, se pot face 2,3 tipuri de lectie: depinde de ora la care predai, de nivelul intelectual al copiilor, de dificultatea subiectului. Asta nu te invata nimeni ...decat tu, in ani de citit de unul singur de prin carti! Lasati politicul in pace!
Răspundedan - 01-20-2011
Este o mare naivitate sa se creada ca legea actuala a educatiei constituie o reala reforma.In realitate,datorita otuzitatii celor ce o sustin ,este un esec ,datorita cercului vicios al nerespectarii Pactului pentru educatie ,dar si a salarizarii profesorilor la nivelul muncitorilor,dar si a lipsei de perspectiva a realizarii unei cariere in invatamant ,cea ce va facilita intrarea in sistem a celor mai nepregatite cadre didactice.Sloganul "atata ne permite economia" este de exenta comunista (dealtfel PDL-ul manifesta in mare parte tendinte comuniste),este neproductiv ,dar si neadevarat ,in continuare cheltuieli cu economia reprezinta o pondere mare ,investitiile au randament mic ,nu se constituie intr-un coeficient de antrenare a cresterii economice (si nici nu au cum sali de sport sau patinoare pe la Cuca Macaii sa aive acest rol),iar societatile de stat sunt neperformante si masiv sustinute pecuniar de stat.Un factor negativ este politizarea unitatilor scolare(desi nu sunt in acest cerc ,prin cunostiinte,prieteni ,rude ,remarc ca directorii scolilor sunt pedelisti si exercita permanent presiuni asupra cadrelor didactice,chiar si-n cea mai neagra epoca a lui Vacaroiu invatamantul nu era atat de politizat.politizarea masiva conduce la pastrarea cadrelor didactice cu orientare pedelista,de cele mai multe ori slab pregatita ,cea ce se va reflecta in viitorul copiilor nostri .dar si al economiei.
Răspunde