Dualitatea puterii blochează resetarea

Barak Obama a preluat mandatul prezidenţial cu ambiţii de reformare a relaţiilor bilaterale şi într-un context în care retorica Washingtonului şi în special a Moscovei era asemănătoare celei din Războiul Rece.

Aşa cum se întâmplă aproape întotdeauna în relaţiile internaţionale, cele două părţi trebuiau să negocieze pornind de la o dilemă ce ar putea fi rezumată astfel: ce putem oferi în schimb Moscovei sau Washingtonului, pentru a obţine ce avem nevoie?

In primul rând, relaţiile cordiale dintre SUA şi Rusia depind de balanţa intereselor comune, care este dezechilibrată puternic de subiectele aflate în dispută. Ambele state sunt interesate de negocierile START, vor să stopeze înarmarea nucleră a Phenianului şi să stabilizeze Afganistanul. Administraţia Obama a moştenit de la preşedintele Bush proiectul unui scut antirachetă în Europa Centrală şi posibilitatea de a controla printr-un simplu veto participarea Moscovei la fluxurile comerciale internaţionale în OMC (Organizaţia Mondială a Comerţului). Dar SUA au şi mari dezavantaje, care înseamnă ameninţări la adresa securităţii prin relaţiile proaste cu regimurile politice de la Phenian şi Teheran, ale căror dispozitive nucleare au scopul declarat de a contracara puterea americană. Punctele slabe ale Washingtonului în negocierile cu Moscova sunt atuurile ultimei. Moscova a menţinut în permanenţă dialogul cu Ahmadinejad şi a susţinut, prin livrările de combustibil nuclear pentru construirea reactorului de la Bushehr, programul nuclear iranian. Războiul din Afganistan, chiar dacă se desfăşoară în vecinătatea spaţiului exsovietic, a oferit Kremlinului posibilitatea de a controla rutele de aprovizionare ale coaliţiei occidentale.

Prima jumătate a anului 2009 a fost o perioadă de tatonare. Ambele părţi au renunţat la retorica agresivă, iar vicepreşedintele Biden a anunţat, în februarie 2009, la conferinţa pentru Securitate de la München, intenţia SUA de a apăsa butonul „reset“ în relaţiile cu Rusia. Au urmat multiple vizite şi întâlniri între oficiali ruşi şi americani, menite a aranja cea mai importantă întâlnire dintre decidenţii principali în politica externă: preşedinţii Obama şi Medvedev. În aprilie, cei doi preşedinţi s-au întâlnit la summit-ul G8 de la Londra, iar în iulie, Obama a făcut prima sa vizită la Moscova pentru a discuta cu Medvedev despre programul de reducere a arsenalelor nucleare. Înlocuirea Tratatului START, expirat în decembrie, a devenit, treptat, prioritatea celor doi preşedinţi. În acelaşi timp, SUA şi-au arătat disponibilitatea de a relansa relaţiile cu Rusia: statutul de membru OMC pentru Rusia sau renunţarea la construcţia scutului din Cehia şi Polonia, în schimbul renunţării la opoziţia din Consiliul de Securitate pentru sancţionarea Iranului sau eforturi diplomatice pentru a convinge regimul Ahmadinejad să abandoneze programul nuclear. Şi, nu în ultimul rând, întreruperea livrărilor de combustibil nuclear rusesc pentru reactorul iranian de la Bushehr.

În al doilea rând, resetarea relaţiilor ruso-americane depinde de „tandemocraţia“ (aranjamentul de putere prin care premierul Putin şi preşedintele Medvedev şi-au împărţit doar formal atribuţiile) de la Moscova. Puterea bicefală de la Kremlin a oferit un răspuns ambiguu: afirmaţii conciliatoriste din partea preşedintelui, anunţarea obiectivului ireal de a adera la OMC odată cu Belarusul şi Kazahstanul şi câteva izbucniri ale retoricii agresive din partea premierului. Afirmaţiile lui Putin indică o competiţie pentru influenţă în politica externă a Rusiei între cei doi decidenţi de la Moscova. Putin şi-a făcut un obiectiv din subminarea victoriilor din politica externă ale preşedintelui rus. După cum era uşor de anticipat, la sfârşitul lui 2009, bilanţul relaţiilor bilaterale Moscova-Washington nu este deloc încurajator: multă retorică plină de intenţii bune, abţinerea de la declaraţii ostile la adresa Moscovei, un intens balet diplomatic, dar fără rezultate practice semnificative. În 2010, principala sarcină a diplomaţiei americane în relaţia cu Rusia este aceeaşi ca în 2009: apăsarea butonului „reset“. //

Cuvinte cheie: mandat, Moscova, Razboi Rece, OMC, Medvedev