Doua emisiuni cu Matei Calinescu

Idei in libertate a fost ani de zile o rubrica in 22 semnata de H.-R. Patapievici. Acum este o emisiune la Cultural, realizata de H.-R. Patapievici. Titlul este acelasi, dar continutul este total diferit, nu numai pentru ca presa scrisa si audiovizualul sunt doua lumi diferite, ci si pentru ca inainte revista 22 il gazduia pe H.-R. Patapievici, iar acum, la Cultural, el isi alege invitatii si ii gazduieste.

Foarte numerosii admiratori ai lui H.-R. Patapievici au o sansa sporita sa il vada pe micul ecran, in loc sa il citeasca intr-un saptamanal, numai ca prezenta lui, categoric foarte carismatica, nu isi poate permite, prin chiar rolul la aceasta emisiune, sa se desfasoare ca intr-un articol. Noile "idei in libertate" rasar dintr-un dialog, scena apartinand, cum e si normal intr-o astfel de emisiune, invitatului sau invitatilor sai, de regula intelectuali, scriitori, artisti - Sorin Vieru, Mihai Sora, Dan Perjovschi, Andrei Plesu, Aurelian Craiutu s.a.

Dialogul defriseaza terenuri peste care nu a coborat pana acum lumina micului ecran si nivelul emisiunii este, asa cum era de asteptat, unul inalt.

Acest nivel a fost pastrat intr-un mod admirabil si in cutremuratoarea emisiune de sambata, 29 mai, al carei invitat a fost Matei Calinescu. Discutia, pornita de la o carte a lui Matei Calinescu, recent aparuta la editura Polirom - A citi, a reciti -, s-a concentrat asupra "portretului lui Matthew", fiul sau, caruia ii fusese dedicata, si care a murit acum cateva luni, la 1 martie 2003.

Portretul lui M. este titlul inca provizoriu al urmatoarei carti a lui Matei Calinescu ce va aparea in toamna la editura Polirom (revista 22 va publica in curand fragmente din ea). Matei Calinescu a scris-o in 40 de zile de la moartea fiului sau, utilizand si cateva inserturi din jurnalele sale (el are jurnale de exil, atat in limba romana, cat si in engleza, total inedite pana la aceasta ora).

Inrudita, intr-un fel, cu Opiniile lui Zacharias Lichter (desi extraordinar de diferita de el) si apartinand fara indoiala spatiului literar, Portretul lui M. reprezinta totodata o noutate in spatiul cultural si medical romanesc: experienta unei drame, traita cu profunzime si sinceritate inegalabila, si stilul desavarsit o aduc in literatura, informatia atenta, riguroasa asupra unei boli, relativ recent diagnosticate (autismul), si lupta cu ea, dusa cu pretul unui imens consum de energie (inclusiv parcurgerea bibliografiei medicale si psihologice) si suferinta, in numele iubirii, o fac extraordinar de pretioasa in spatiul social.

Iar in Romania, unde cultura cresterii si educarii copiilor este defectuoasa, pacatuind deseori prin ignoranta, prejudecati sau violenta, iar copiii cu deficiente au avut deseori parte de un mediu traumatizant, cand nu a fost exterminator, cartea aceasta, nascuta din iubire, inteligenta si intelegere, va marca, indiscutabil, inceputul unei schimbari necesare. Matei Calinescu si sotia lui urmaresc cu interes Fundatia pentru copii autisti din Romania si au facut deja donatii pentru ea.

Intrebari si raspunsuri, intrebari fara raspuns

"Ce fel de om era Matthew?" a intrebat H.-R. Patapievici. Matthew avea trei tipuri de dificultati: imaginative, verbale si sociale - a povestit tatal sau. Autistii nu concep minciuna, iar pentru un om care nu poate minti, socializarea este dificila. Dar Matthew a mers la scoala, a terminat-o si chiar avea un serviciu, un part-time, fiind apreciat pentru ce facea si iubit de colegi pentru blandetea sa.

"Autistul sufera ca este autist? Vede diferenta dintre el si ceilalti si sufera din cauza ei?" "Nu, Matthew nu era constient de aceasta deosebire si cand incercau sa i-o explice el raspundea ca toti oamenii sunt diferiti." Ca atare, Matthew era foarte echilibrat si foarte fericit - fiind inconjurat de iubire.

"Au autistii probleme de vorbire?" Depinde de forma de autism, pentru ca autismul are nenumarate forme de manifestare. Fiecare dintre noi are in el o anumita doza de autism, de capacitate de abstragere din contextul social.

Matthew era numerofil, avea o buna relatie si memorie pentru cifre si era bun la matematica. Caracteristic autistului este ca manifestarile afective, emotionale ale celuilalt il sperie. Autismul (au cazut de acord cei doi interlocutori) este o "boala metafizica", cu cauze inca necunoscute: ea atinge 15-20% din 10.000 copii, pentru ca participam, vrand-nevrand, la o loterie cosmica, o loterie genetica.

Discutia a pendulat in permanenta intre mai multe planuri: cel medical-informativ, cel uman, psihologic si cel filozofic.

A fost citat frecvent Max Scheler, s-a amintit ca orice durere ne pune in fata mortii care vine si exista un element cristic in orice moarte, s-a comentat parcursul de la suferinta, cu valoarea ei purificatoare, la iubire. "Daca suntem necredinciosi, mai putem vorbi despre un sens al suferintei?" a intrebat H.-R. Patapievici. "E mai greu, a raspuns Matei Calinescu, pentru ca traim intr-o loterie babiloniana si trebuie sa ne supunem logicii."

Mersul pe ape

Cititorii, admiratorii sai au avut ocazia sa il revada pe Matei Calinescu in sambata urmatoare, 7 iunie, la emisiunea Mersul pe ape pe care Eugen Uricaru o realizeaza impreuna cu Lucia Negoita, tot la Cultural. Marcat evident de moartea fiului sau, dar cu o mare demnitate, cu o remarcabila tinuta, Matei Calinescu a raspuns intrebarilor lui Eugen Uricaru, evocand partea a doua a anilor 1950 - epoca studentiei sale, "datorata" haosului administrativ romanesc care nu descoperise cat de "prost" era dosarul sau. "Foarte apropiatul sau prieten", Nichita Stanescu, il admira pe Toparceanu si scria in modul acestuia in momentul cand s-au intalnit cu ocazia serviciului militar.

Acesta a fost pentru Nichita Stanescu momentul ulterioarelor descoperiri literare - Ion Barbu, marii interbelici, poezia moderna americana, britanica -, care l-au dus spre extraordinara imaginatie a limbajului sau poetic. Prin Nichita, Matei Calinescu il va cunoaste pe Breban. Li se vor alatura Cezar Baltag, Grigore Hagiu. In apropiere, dar fara a face parte din grup, se mai afla si Eugen Simion.

"Functionam ca un mic grup literar, ceea ce in anii 1958-1960 nu era permis, era chiar periculos" - a povestit Matei Calinescu amintind ceea ce spunea la vremea aceea Paul Georgescu: "a tine un jurnal este o delatiune" - pentru ca, la o eventuala arestare a ta, ii tarasti in inchisoare si pe ceilalti. "Inteleg tinerii de azi raul acelei lumi?" l-a intrebat Eugen Uricaru pe Matei Calinescu, dupa acest recurs evocator. "Nu au cum sa il inteleaga si acesta este norocul lor. Vor descoperi literatura fara sa mai treaca prin labirinturile ei intunecoase. Dar daca il citesc pe Kafka, ar putea sa inteleaga."

Cand Eugen Uricaru a facut observatia ca unii tineri par sa creada ca e meritul, nu norocul lor, Matei Calinescu a raspuns in stilul sau generos-intelegator: "Eu ma simt aproape de tineri, chiar si de fantasmele lor de glorie. Sa intri in concurenta cu marile modele este o forma de orgoliu. La tinerete nimeni nu se crede mediocru, iar in Romania geniile sunt foarte raspandite" a adaugat, cu un zambet.

"Care a fost primul soc atunci cand v-ati intors in Romania?" La intrebarea aceasta, Matei Calinescu a raspuns la fel ca in cartea sa Amintiri in dialog: dupa 20 de ani te simti fantomatic, devii aproape invizibil. Nici tu nu ii recunosti pe ceilalti, nici ei nu te recunosc. Dar incetul cu incetul are loc socul recunoasterii si lucrurile intra in normal.

"Ma aflu intr-o vizita privata, determinata de o intamplare tragica - moartea fiului meu" a mai spus Matei Calinescu, care a adus in mod simbolic urna cu cenusa in cavoul familiei, de la Turnu Severin. Eugen Uricaru a subliniat momentul emotionant al acestei confesiuni, semnele unei vieti noi, iesite dintr-o nenorocire: Matei Calinescu va scrie, renuntand la eruditie, si va sta, impreuna cu Adriana Calinescu, sotia sa, mai mult in Romania.

Gabriela Adamesteanu