De același autor
Din dosar aflăm că actualul rector al Universităţii fantomă „Spiru Haret“ nu a absolvit o universitate, ci doar Scoala Superioară de Partid „Stefan Gheorghiu“.
În arhiva fostului CC al PCR se află şi dosarul de cadre al lui Aurelian Bondrea, cel care a devenit vedetă zilele acestea în urma scandalului privind fabrica de diplome de la Universitatea fantomă „Spiru Haret“, pe care o patronează. Dosarul este util pentru a reconstitui începuturile carierei politice şi „academice“ a celui care va deveni, în timpul lui Nicolae Ceauşescu, unul dintre tartorii lumii culturale şi cadrist feroce pe zona învăţământului. Ca în cazul tuturor foştilor activişti comunişti, care şi-au contrafăcut sau ascuns trecutul, informaţiile despre biografia lu Bondrea sunt foarte greu de găsit. Ceea ce ştiam până acum – nu puţin şi oricum lămuritor pentru a avea schiţa profilului acestui personaj de tristă faimă – provine din mărturiile celor care au avut nenorocul să aibă de-a face cu el în perioada comunistă.
Parcurgând dosarul lui Bondrea, înţelegem imediat ce are de ascuns acesta. În primul rând, el nu este absolventul unei universităţi, ci doar al cursurilor, la fără frecvenţă, ale Scolii Superioare de Partid „Stefan Gheorghiu“, pe care autorităţile comuniste le-au echivalat abuziv studiilor universitare. Tot aici şi-a făcut şi aspirantura (doctoratul din acea vreme). Aceasta era singura formaţie „universitară“ a multora dintre activiştii şi liderii comunişti. Bondrea, alături de mulţi alţi culturnici comunişti, unii dintre ei aflaţi acum pe statele de plată ale Universităţii „Spiru Haret“, ilustrează perfect procesul de reconversie academică de după 1989 a foştilor activişti, despre care vorbeşte Mihai Dinu Gheorghiu în cartea Intelectualii în câmpul puterii. Acest element din biografia lui Bondrea, care a condus în „Epoca de aur“, printre altele, Comisia Superioară de Diplome şi Doctorate din Ministerul Învăţământului, explică uşurinţa cu care acesta a dezvoltat, după 1989, o adevărată industrie a imposturii. Recent, Ministerul Educaţiei i-a cerut lui Bondrea să-şi demonstreze calitatea de rector şi, poate, cu această ocazie se va discuta şi despre „diplomele“ personale ale acestuia.
Un al doilea element definitoriu din biografia lui Bondrea este că acesta şi-a datorat exclusiv cariera „academică“ şi ascensiunea instituţională poziţiei de activist fervent în aparatul totalitar.
Dosarul de cadre al lui Bondrea se află la Arhivele Naţionale, în Fondul CC al PCR, Secţia Cadre (cota B/982) şi datează din anii ’70-’80. Din cele 16 pagini ale dosarului, reproducem documentul sintetic asupra biografiei sale. Pe lângă acesta, în dosar se mai află încă o notă biografică (după numirea în 1977 în funcţia de director al Direcţiei de organizare, personal, învăţământ şi control din Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, unde răspundea de cadrele din învăţământ), o prezentare a biografiei soţiei şi trei aprecieri date de ministrul Învăţământului din anii ’80 Ion Teoreanu.
ADRIAN CIOFLÂNCĂ
„COMITETUL CENTRAL AL P.C.R.
SECTIA CADRE
BONDREA AURELIAN
Membru de partid din 1946
Născut la 22 mai 1928 în comuna Mateieşti-Vâlcea;
Originea socială: ţărani cu gospodărie mijlocie;
Naţionalitatea: română;
Căsătorit, are doi copii;
Studii: Facultatea de filozofie şi doctorantură la Scoala superioară de partid «Stefan Gheorghiu»;
Profesia şi titlul: profesor, doctor în ştiinţe filozofice;
Cunoaşte limba franceză;
Este şef serviciu la Direcţia învăţământului superior şi cercetării ştiinţifice din Ministerul Educaţiei şi Învăţământului.
Bondrea Aurelian din 1944 a urmat cursurile fără frecvenţă ale liceului teoretic din Rm. Vâlcea şi a muncit alături de părinţi la câmp. Începând din anul următor a funcţionat cu întreruperi ca învăţător suplinitor în comuna natală. După 23 August 1944 a activat în UTC, iar în 1946 a devenit membru de partid, fiindu-i încredinţate ulterior diferite sarcini de răspundere şi participând la acţiunile întreprinse de partid în comună. Din 1949 a îndeplinit timp de un an şi funcţia de director al căminului cultural, obţinând rezultate bune. Apoi a fost promovat instructor al Comitetului raional PCR Bălceşti – Vâlcea. În 1951 a urmat trei luni un curs de partid de pe lângă Comitetul regional PCR Vâlcea. În continuare, timp de doi ani a fost redactor la ziarul «Secera şi ciocanul» editat de Comitetul regional PCR Piteşti.
În 1953 a urmat cursul de lectori de pe lângă Scoala de ştiinţe sociale «A.A. Jdanov» obţinând calificative foarte bune.
După absolvire a lucrat până în 1960 ca activist la Secţia propagandă şi agitaţie a Comitetului regional de partid Piteşti. În munca de activist de partid a dovedit pricepere, putere de muncă, o bună pregătire politică şi ideologică. În această perioadă a urmat cursurile fără frecvenţă ale Scolii superioare de partid «Stefan Gheorghiu», iar în urma unor examene de diferenţă a obţinut diploma de profesor de filozofie.
Din 1960 a urmat patru ani aspirantura la Scoala superioară de partid «Stefan Gheorghiu», obţinând titlul de candidat în ştiinţe.
În acest timp a fost organizator de grupă de partid şi membru în biroul organizaţiei de bază, îndeplinindu şi sarcinile în bune condiţiuni. A fost repartizat la Secţia de Propagandă şi Agitaţie a CC al PCR unde a lucrat trei ani. A fost apreciat pentru conştiinciozitate în muncă, preocuparea pentru continua îmbogăţire a cunoştinţelor politico-ideologice, seriozitate şi modestie.
În 1968, cu prilejul adoptării noii structuri administrativ-teritoriale a ţării, a fost ales secretar al Comitetului municipal de partid Piteşti; la sfârşitul aceluiaşi an a revenit în Bucureşti, ocupând prin concurs postul de lector la catedra de sociologie a Universităţii. În perioada 1964–1968 a fost membru al consiliului ştiinţific al Facultăţii de filozofie de la Academia «Stefan Gheorghiu». În 1969 a fost numit director general adjunct la Direcţia generală a învăţământului universitar din Ministerul Invăţământului. În 1970 a efectuat o specializare de opt luni în Franţa. Cu prilejul reorganizării Ministerului Educaţiei şi Învăţământului în 1972 a fost numit director general adjunct la Direcţia generală a personalului, iar din 1973 este şef serviciu în Direcţia învăţământului superior şi cercetării ştiinţifice.
Conducerea ministerului apreciază munca depusă pentru îndrumarea şi sprijinirea activităţii consiliilor profesorale şi a senatelor universitare pe probleme educative, de selecţionare, promovare şi perfecţionare a cadrelor didactice din sistemul învăţământului superior. În funcţiile de conducere a dovedit competenţă, pregătire multilaterală, spirit de răspundere, principialitate şi fermitate. A contribuit la rezolvarea în bune condiţiuni a unor probleme referitoare la trimiterea în străinătate a unor cadre, conceperea şi definitivarea unor acte legislative ale învăţământului. Cu prilejul aprecierii anuale i s-a recomandat să manifeste mai multă operativitate în muncă şi să fie mai prezent în instituţiile de învăţământ superior şi de cercetare.
În cadrul activităţii didactice a elaborat şi predat cursul de sociologia culturii de masă, iar ca activist de partid şi lector al CC al PCR a pregătit şi expus numeroase lecţii şi conferinţe şi a colaborat la întocmirea programelor analitice ale învăţământului de partid, a realizat pentru publicare lucrarea «Sociodinamica culturii şi a comunicaţiilor de masă în R.S. România».
A îndeplinit diferite sarcini în organizaţia de partid ca: organizator de grupă, membru al biroului organizaţiei de bază, membru al comitetului de partid pe minister.
Despre familie: părinţii, Bondrea Gheorghe şi Maria, au lucrat în CAP, au fost membri de partid, în prezent decedaţi. Are doi fraţi şi o soră: fraţii sunt activişti de partid, sora este învăţătoare.
Soţia, Bondrea Elena, a fost muncitoare, în prezent economistă, membră de partid. Tatăl, Stoicovici Constantin, a fost cizmar, decedat în 1942. Mama, Elena, este casnică.
Are o fiică şi un fiu, studenţi, fiica este membră de partid.
Secţia Cadre a CC al PCR consideră că este corespunzător în funcţia actuală.
INSTRUCTOR,
Mihalache Maria
SEF SECTIE
Petre Dănică
5.II.1976
cm/1 ex.“
