Dispret pentru Basarabia

Dupa incidentul de la Leuseni, ministrul de Externe al Romaniei, Adrian Cioroianu, a chemat-o la MAE pe ambasadoarea Republicii Moldova, Lidia Gutu, asigurand-o ca nu intentioneaza sa-i dea "cu rigla la palma", desi poate ca multi ar astepta acest lucru. Declaratia ministrului Cioroianu este emblematica pentru modul in care Romania si-a construit politica fata de Republica Moldova. Singura constanta in relatiile Bucurestiului cu Chisinaul a fost dispretul pentru statul de peste Prut. In ciuda faptului ca Romania a fost prima tara care a recunoscut independenta Republicii Moldova, la 27 august 1991, oamenii politici de pe Dambovita n-au luat niciodata in serios acest stat. Nu i-au dat mari sanse de supravietuire, prezicandu-i esuarea fie in bratele Rusiei, fie in cele ale Romaniei. Pentru cel din urma caz si-au croit cu coatele loc la fereastra, de unde sa fie zariti de multime, in speranta sporirii zestrei electorale.

Dispretul pentru Basarabia nu e un produs recent. In perioada neutralitatii (1914-1916), in afara de Constantin Stere, el insusi basarabean, cu stagiu in inchisorile rusesti, niciun alt lider politic nu s-a luptat pentru soarta romanilor dintre Prut si Nistru. Cand cereau pornirea razboiului impotriva Rusiei, Alexandru Marghiloman si P.P. Carp nu tremurau de grija basarabenilor, ci doar erau consecventi filogermanismului lor si temerii de marele imperiu de la Rasarit. Politicienii de la Bucuresti si opinia publica din Regat au optat fara sa clipeasca pentru Transilvania in 1916. Ca Basarabia a fost prima provincie istorica care s-a unit cu Romania vremii e rodul contextului istoric generat de prabusirea guvernului Kerenski sub loviturile bolsevicilor lui Lenin. De altfel, tocmai pentru a se salva de incursiunile bolsevicilor, Republica Democratica Moldoveneasca a cerut ajutor militar guvernului roman refugiat la Iasi.

Basarabia a facut parte mai mult de doua decenii din Regatul roman. A fost o provincie exotica, mai degraba, careia nu i s-a acordat prea multa atentie. Chisinaul a ramas in toata perioada - memoriile disperate ale lui Ioan Pelivan adresate ministrilor de la Bucuresti stau marturie - un avanpost al culturii ruse. Nici astazi nu gasesti la Chisinau librarii romanesti, iar publicatiile din Romania nu au editii locale care sa se tipareasca in Republica Moldova. Pentru functionarii din administratia Regatului roman, Basarabia a fost un loc de exil, din care incercau sa plece cat mai repede. Astazi, la Bucuresti, unii stramba din nas cand vorbesc despre Republica Moldova, explicand savant ca "sufletul" romanesc al basarabenilor a fost pervertit de cultura rusa. Nu e nicio noutate. Aceleasi "teorii" circulau si acum 70 de ani.

O deosebire intre perioada interbelica si cea postcomunista exista totusi. Calitatea elitei politice face diferenta. Bratianu si Maniu au avut in basarabenii Pelivan, Inculet, Halipa si altii colaboratori politici de calitate. Pe cand, precaritatea clasei politice de pe Dambovita, aparuta dupa decembrie 1989, a atras doar personaje pitoresti, care au esuat in Partidul Romania Mare. Iar cel mai sponsorizat lider politic de la Chisinau din ultimii 17 ani, gratie discursului sau unionist si agresiv nationalist, se dovedeste a fi un stalp de nadejde al regimului Voronin.

Frecventa discursurilor publice despre Republica Moldova este o proba de politicianism marunt, si nu o dovada a interesului major fata de acest subiect. De altfel, timp de 17, ani nu a existat si nici astazi nu exista o strategie coerenta de politica externa pe relatia cu Chisinaul. Nivelul analizelor publice este de o precaritate inspaimantatoare. In literatura romana de specialitate nu exista nicio lucrare temeinica care sa explice evolutiile postsovietice din Moldova. Cele mai multe articole din presa nu sunt decat colaje realizate fara discernamant dupa presa de limba romana de la Chisinau. Ambasadorii Romaniei la Chisinau (cu o singura exceptie, Victor Barsan, in 1999-2000) sunt ilustri anonimi, cu o expertiza indoielnica pe Republica Moldova. Iar prezumtia ca relatiile externe cu Rasaritul sunt controlate de SIE - in MAE, cat si in ambasadele Romaniei din aceste tari, dar si la Cotroceni si la Palatul Victoria - nu poate fi o scuza pentru absenta unor strategii coerente. Oricum ar fi, nu sunt vinovati ofiterii din SIE si diplomatii din MAE pentru faptul ca niciun partid politic nu are creionata o strategie pentru Republica Moldova si nu si-a identificat parteneri in aceasta tara. Doar PSD a incercat sa construiasca ceva, insa fara consecventa.

Strategia Bucurestiului de a sprijini apropierea Moldovei la Uniunea Europeana n-are nicio valoare, cata vreme politicienii romani transmit semnale contradictorii Chisinaului. Republica Moldova a preferat Ungaria pentru a-si media relatia cu UE, ca un raspuns la politica cu prea dese accente neocoloniale a Romaniei.

In vara anului 1940, Romania a evacuat Basarabia fara sa traga un foc de arma. Ceausescu a dat pe mana KGB-ului un grup de basarabeni nationalisti romani care i s-au adresat, suficient de naivi sa creada in politica de independenta a Bucurestiului fata de Moscova. Dupa aderarea la UE, Romania a facut tot ce-a putut ca sa-i umileasca pe basarabenii care aveau nevoie de viza. De mai bine de o jumatate de deceniu ii umileste pe cei care au depus cereri pentru a obtine cetatenia romana.

Multa vreme am crezut ca relatia cu Republica Moldova e dominata doar de incompetenta si ignoranta. Acum cred ca doar dispretul fata de cei de peste Prut poate explica atitudinea Bucurestiului fata de Republica Moldova.