Discriminarea minorităţilor

Evenimentul face parte din seria de activităţi dedicate Zilei Internaţionale a Romilor (8 aprilie) şi se află deja la a doua ediţie. Experţii care au luat cuvântul de la Washington au fost dr. Elbert Ransom Jr, pionier al mişcării pentru drepturi civile şi fost colaborator al lui Martin Luther King Jr., şi Douglas Kramer, director pentru Africa şi Europa în cadrul Biroului pentru Democraţie, Drepturile Omului şi Muncă al Departamentului de Stat al SUA.

Elbert Ransom a deschis conferinţa printr-o prezentare plină de patos a experienţei afro-americanilor din SUA, care, similar comunităţilor rome, au avut de înfruntat multe prejudecăţi şi discriminări flagrante până să obţină, în 1965, drepturi egale cu restul populaţiei americane. Este cunoscută povestea Rosei Parks, care, la data de 1 decembrie 1955, a fost arestată în Montgomery, Alabama, deoarece a refuzat să cedeze locul în autobuz unui călător alb, moment care a reprezentat începutul luptei afro-americanilor pentru obţinerea libertăţii şi a egalităţii civile. După cum a afirmat dr. Ransom, lupta afro-americanilor, condusă cu pasiune de Martin Luther King Jr., a avut ca principiu de bază nonviolenţa şi nu a reprezentat a black movement (o mişcare a negrilor), ci a human movement (o mişcare a oamenilor).

Experienţa mişcării pentru obţinerea drepturilor civile de către afro-americani a fost prezentată în cadrul conferinţei spre a putea fi folosită, cu putere de exemplu, pentru activismul romilor, în lupta lor actuală împotriva discriminării, a stereotipurilor şi a inegalităţilor politico-sociale cărora le sunt încă victime. Deşi nici lupta afro-americanilor nu e încă încheiată în SUA şi mai există încă multe lucruri de reglementat, ea reprezintă totuşi o mişcare de succes – e suficient să ne amintim de faptul că SUA are astăzi un preşedinte „de culoare“ pentru a ne da seama că a fost parcurs un drum lung de la începutul anilor ’50, când debuta lupta afro-americanilor.

Administraţia Obama, după cum a afirmat Douglas Kramer, şi-a făcut din sprijinirea acţiunilor romilor pentru obţinerea egalităţii sociale una dintre priorităţi, ceea ce înseamnă că guvernul american s-a angajat să continue activităţile desfăşurate până acum pentru sprijinirea dezvoltării romilor şi să fie o portavoce a mesajului că discriminarea este inacceptabilă şi că toţi oamenii ar trebui să se bucure de drepturi egale, conforme cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, din 1948.

Contextele socio-politice ale celor două mişcări sunt mult diferite, ceea ce îngreunează preluarea experienţei americane în lupta romilor împotriva discriminării. Mişcarea afro-americană a fost organizată sub vocea lui Martin Luther King Jr., ceea ce a creat o mare unitate şi coeziune internă, crescând asfel impactul extern al acţiunilor. La polul opus, în ceea ce priveşte acţiunile romilor, nu se poate vorbi de o mişcare, ci de mişcări rome. Diversitatea liderilor, răspândirea comunităţilor rome în mai multe state europene, eterogenitatea religioasă, interesele diferite din cadrul grupurilor de activişti fac din acţiunile romilor o mişcare neunitară, haotică, cu puţine şanse la un succes real. Elbert Ransom a evidenţiat că, pentru ca lupta romilor pentru egalitate să poată avea succes, e nevoie să fie identificată o cauză comună centrală, să fie îndreptat acel rău care îi afectează pe toţi, nu doar pe unii, „pentru că nu se poate face totul dintr-o dată“.